Pe acoperișul Bulgariei – Vârful Musala (2.925 m), munții Rila

Parteneri de tură : Radu, Vlad 

Lungime totală traseu : aproximativ 11  km

Surse de apă : puteți lua apa de la Cabana Musala, de la un pârâiaș aflat la aproximativ jumătate de oră de cabana Musala (urcând spre Musala) sau de la refugiul Ledeno Ezero (este un izvor captat puțin mai jos de refugiu,  pe partea stânga cum urci dispre Cabana Musala, se vede o țeava albastră, can’t miss it!)

Nu îmi plănuisem să ajung în munții Bulgariei vara asta.  De-abia prin toamnă, undeva prin octombrie. Vara era dedicată altui munte – și anume Mont Blanc. Plănuisem plecarea, citisem multe despre traseu, dă-i și fă-ți rost de echipamentul necesar ( și nu a fost simplu să găsesc ochelari de soare care să se pună peste ochelarii de vedere, astfel încât să și protejeze ochiul și să nu arăt că o muscă tete!)și , când mai era o săptămână înainte de plecare … surpriză! Toate site-urile de forecast meteo  arătau ploaie în toată  Europa centrală și ninsori abundente pe Mont Blanc! Grrrrreat!

Timp de 2-3 zile am verificat toate site-urile de forecast pe care le știam. Nuop, nici o schimbare a€“ plouă și ninge de rupe. Și mai ales lunea, ziua planificată pentru prima parte a ascensiunii. Ce să facem, ce să facem ? Ne-am dat seama că a încerca să urcăm pe zăpada proaspătă era un risc mult prea mare, pe care nu doream să ni-l asumăm.  Și atunci …. ? A..ban.. do … nam ? Anulăm ? Amânăm ? Reprogramam ? Am ales ultima variantă, cu multă durere și dezamăgire (din toate zilele de vară, tocmai în ASTEA s-a găsit să fie așa de urât ? Mergeau 2-3-4 stropi de ploaie și vreo câțiva fulgi, dar chiar peste 30 cm de zăpadă într-o zi ?). Nu avem cum să ne punem cu natura, e mult mai puternică decât noi 🙂

Una din ideile după care mă ghidez este că  „Totul se întâmplă pentru binele nostru”. Poate Cel de Sus a vrut să ne protejeze de ceva , poate că nu era timpul să mergem, poate că poate … Dar cine poate ști ? A trebuit să accept că nu merg în Alpi ( cu niște scrâșnet de dinți și mustaceli, recunosc 🙂 ) și să ne reorientam către altă destinație pentru concediu. Munte , bineînțeles, vrem să urcăm ! Dar unde să mergi ? Peste tot plouă cel puțin o  dată pe zi ….. dificilă decizie !

Tot studiind hărțile meteo ( cred că am devenit expertă deja și le știu pe de rost :)) ) am văzut că în Bulgaria începea “urgia” de marți încolo. Hmmm, deci am avea 2-3 zile de semi-soare, fără ploaie, în care am putea merge să escaladăm ceva. Buuuuuun! Atunci Bulgaria să fie 🙂

 Reorganizăm rucsacii  (adio mănuși! Adio coltari și ham, căciuli și pantaloni groși! Trecem la echipament de sezon!) și plecăm sâmbătă de dimineață. Ruta aleasă : București- Giurgiu-Ruse-Pleven-Sofia-Borovets. Și am condus eu toooooooot drumul ! Yeah, baby 😀 !

Am ajuns în Borovets destul de devreme, undeva în jurul orei 4. Știam cam pe unde trebuie să fie campingul ( nu luasem exact adresa), dar … surpriză! Nu puteam ajunge, deoarece era raliu în Borovets și drumurile erau închise! Ne-am învârtit ca titirezul vreo 20 de minute, până când am reușit să găsim un loc de parcare. Plecăm pe jos în găsirea campingului … și a două surpriză : borovetsienii nu prea știu engleză. De fapt, în afară de a€”No” , nu prea știu nimic. Noi tot spuneam  “camping” , “tent”,  mimam cortul ( trebuie să mă joc mai mult mima, clar!), dar nimeni nu înțelegea.  Ne desumflasem de tot.  Hai măcar să mergem la masă, poate găsim Wi-fi și ne lămurește Google Maps unde trebuie să ajungem!

Şiii, cum lucrurile bune vin la pachet, am reușit să găsim un local cu mâncare bună și ieftină, Wi-fi și o ospătăriță ce avea cunoștințe avansate de engleză ( raportat la media locală).  Și chiar ne-a ajutat să găsim camping-ul, care era la 2 minute de noi (ruşinică noi, că nu am văzut! Dar ce să îi faci, ne uităm cu stomacul înainte să mâncăm !). Și tot ea l-a sunat pe proprietar, să vină să ne deschidă poarta. I-am mulțumit pe română și engleză, sper să fi înțeles cât de recunoscători eram 🙂

De aici seara a decurs simplu : montat cort, băut o bere, băgat în cort și dormit. Dormit … de plictiseală, că altceva nu aveai ce să faci. Stațiunea era tristă, părăsită, cu toate magazinele de ski închise. Terasele erau mai mult goale, iar receptionerele de la un hotel au jucat basket vreo oră și ceva. De mulți turiști ce aveau …

Rise and shine, everybody! Azi e ziua în care îmi depășesc recordul personal de înălțime ! De fapt, e dublă sărbătoare : prima tură în munți străini și escaladarea celui mai înalt vârf de până acum. Sunt nerăbdătoare să plec, să ajung , să văd , să fotografiez , să …. mda, nu mai beau cafeaua , am destulă energie și fără ea 🙂

Am fost la telegondolă  la orele 8:40, exact când s-a deschis. La casă era un grup mic de persoane care cumpăra bilete. După ce am cumpărat și noi , se vede cum vin înspre noi un ditamai grupul de oameni (vreo 40-50 ). Hai repede, să prindem loc, că dacă nu stăm aici până mâine!

 Urcarea cu telegondolă e mult mai lînă decât cea de la Sinaia sau Bușteni. Te plimbi 20 de minute și nu simți șocurile la stâlpi așa de mult. Stai liniștit și admiri peisajul … sau îți imaginezi cum ar trebui să fie, dacă ai norocul nostru și prinzi numai nori și ceață. Eh, să sperăm că se sparg norii în vârf!

Coborâm la stația superioară, la 2.380 m …brrr, și ce frig e aici! A trebuit să mai pun o gecuţă pe mine înainte să începem traseul.  Prima parte a acestuia este o plimbărică super lejeră de aproximativ o oră până la Cabana Musala . Am poposit doar pentru un  ceai fierbinte, o gustărică și am plecat mai departe.

 De la cabană traseul începe să urce ușor. Totul e pietros, așa că mă simț că în Retezat. Doar că … e foarte multă lume care urcă! Bătrâni, copii , bătrâni cu copii … toți merg să urce vârful ăsta! Cred că ăsta e avantajul de a avea transport până la 2.400m… 500 m până îi vârf îi urci lejer 🙂

 Îmi părea tare rău că vremea nu ține cu noi și că sunt așa de mulți nori gri. Nu era frig, însă imposibilitatea de a vedea peisajele parcă mă făcea să urc fără prea multă tragere de inimă. Vin eu până aici, urc muntele ăsta frumos și să nu am nici o fotografie cu panorama de pe vârf ? Snif … dar stai! Uite, începe să se ridice un pic norul! Da, da , chiar se ridică! Uite Musala ! Uite vârful ! Ti-hiiii, stai să fac o fotografie! Și încă una, și încă una  🙂

Urcușul până la refugiul Edeno Lezero a durat cam o oră și un pic , timp în care ceața s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu crestele și lacurile din zonă. Eu mergeam și stăteam la pândă : cum se ridica un pic și aveam vizibilitate … Țac! O fotografie! Când aveam noroc făceam și panorame 🙂

 La refugiu s-a schimbat brusc vremea a€“ a venit un nor negru și a acoperit tot , dat TOT! Nu vedeam la 10 m înainte. Și era un friiiig … mi-am pus tot ce aveam pe mine în rucsac. Să nu ne demoralizăm totuși , să ne continuăm traseul!

De la refugiu există 2 trasee spre vârf : unul de vară, care șerpuiește pe o potecuță, și unul de iarnă, marcat cu stâlpi , care merge pe creastă. Vă recomand să luați traseul de vară, este mult mai ușor. Dacă însă va place scramblingul și cocoţatul pe pietre, traseul de iarnă este făcut pentru voi 🙂

 Până în vârf am mai făcut maxim o oră. Și exact când am ajuns s-au dat norii la o parte și a apărut cea mai frumoasă panoramă pe care am văzut- o până acum. Niște crește sălbatice și ascuțite, încadrate de nori, și o vale laaaarga căscată pe picioarele lor. Am uitat de tot, de oboseală, de poză din vârf și am fugit către locul de unde puteam să fotografiez. Eram că o musculiță beată și amețită, care nu știa ce să facă prima dată – să facă poze, să radă, sau  să zâmbească ? Hei, sunt Femeia Fantastică, le pot face pe toate trei de o data 🙂

 Cred că am stat vreo 10 minute să admir (cu gură căscată) minunăția din față ochilor. Și mă simțeam așa de norocoasă că am reușit să o văd! Și recunoscătoare pentru tot 🙂 Vă las și pe voi să admirați, cred că e mai ușor de înțeles emoția 🙂

 Din păcate nu puteam stă mult, trebuie să ne întoarcem și să plecăm mai departe. Am făcut fotografia din vârf și am început coborârea. Dar ce, era că mine ? Acum se ridicase ceața și din partea cealaltă și .. wooooow! Se vede până la Cabana Musala și chiar dincolo ! Și câte lacuri ! Luați-o voi înainte, băieți, eu mai stau un pic să declanșez aparatul !

Am ajuns înapoi la telegondolă în aproximativ 2 ore și jumătate.  După ce am coborât am strâns cortul și am plecat spre Bansko, următoarea destinație. De acolo începe traseul către vârful  pe care vrem să îl atingem mâine, și anume Vihren (2.914 m).

 După ce am trecut de Bansko am urcat vreo 10 km de serpentine ( yu-huuu, serpentinee! ) până la Cabana Banderitsa, unde am și rămas peste noapte.  Am mâncat ceva repede și ne-am băgat la somn, oboseala își spune cuvântul … mai ales pentru șoferii plimbăreți în munți 🙂

_____________________________________________________________________________

Traseul pe hartă :

Traseul auto :

Taxă trecere pod spre Bulgaria : 13 lei – se poate plăti și în leva.

Rovinietă Bulgaria pentru o săptămână : 10 leva. Vi se dă un sticker care trebuie lipit pe parbriz.

Hartă Pirin și Rila : 8 sau 7 leva fiecare, depinde dacă le luați de la neguțătorii de pe stradă sau din supermarket, unde sunt mai ieftine. Noi le-am luat pe amândouă din Borovets, și am primit reducere 1 leva 🙂

Taxă campare : 7 leva/persoană

Bilet telegondolă Yastrebets : 12 leva /biletul dus-întors

Magnetel de frigider ( nu se poate fără 🙂 ): 2-3 leva

O bere Kamenitza 0.5L : 2,5 leva

O masă copioasă în Borovets : 10-15-20 leva ( după capacitatea stomacului și foamea acumulată 🙂 )

Un ceai la Cabana Musala : 1 leva

Curs de schimb aproximativ : 2 leva = 1 Euro sau 1 leva = 2.23 RON . Vă recomand să vă faceți un buget aproximativ și să schimbați RON în leva încă din țară. Cursul de la vamă este mai mare și veți intra în concediu ( sau mini-concediu) cu mai puțini leva în buzunar.

Aveți grijă cum conduceți în Bulgaria! Sunt polițiști peste tot ( pe mine chiar m-au oprit pentru un control de rutină. Prima mea oprire de către un polițist 🙂 ), iar amenzile sunt destul de …. hai să spunem că e mai bine să ajungeți cu o oră mai târziu și cu toți banii de concediu în buzunar. Asta dacă nu planificați și o amendă în buget 🙂

 Nu există taxă de autostradă .

 Bulgarii sunt destul de certați cu limba engleză. Mă așteptam ca măcar în stațiunile de ski, unde vin oameni din toate colțurile Europei, să se vorbească un pic mai bine această limbă. Ah, și cât m-am înșelat! Noi am avut noroc cu tanti drăguță de la restaurantul unde am mâncat, ea mai știa și ne-am putut înțelege .

 Noi am mâncat la un mic restaurant exact lângă  telecabină – Bistro Elite. Pretuile erau ok (mai ieftin că la noi), mâncarea a fost foarte bună, porțiile îndestulătoare. Bonus : ospătărița știa engleză! Bonus 2: localul are Wi-Fi.

Campingul unde am stat noi este exact lângă telecabină (camping Borovets  – îl găsiți pe Google Maps, iar îl dacă vizualizați și pe Street View îl reperați imediat).  Noi am plătit la numărul de persoane, nu la numărul de corturi. Am putut să băgăm și mașina în curte, astfel încât să nu stea pe stradă. Camping-ul are baie și 2 dușuri cu apă caldă.

Program telegondolă Yastrebets : miercuri – duminică, de la orele 08:30 la 18:30. Yeap, telegondola nu funcționează lunea și marțea, așa că aveți mare grijă cum vă programați ascensiunea pe Musala! Ultima cursă de jos pleacă la 17:30, iar ultima cursă de sus la oră 18:00. Se merge aproximativ 20 de minute cu telegondolă de la stația de jos până la cea de sus și se trece printr-o stație intermediară, aflată la aproximativ 1.800 m altitudine. Aveţi mai jos 2 fotografii cu programul 🙂

 Există o parcare exact lângă telecabină, cu taxă. Nu știu exact cât este taxa, deoarece nu m-am interesat. Dacă însă nu vreți să plătiți, puteți parca mașină un pic mai sus ( de la intersecție o luați pe  drumul ce are Hotel Samokov pe stânga și mergeți un pic, ajungeți la Hotel Rila, mergeți în continuare și de acolo se pot găsi locuri de parcare).

 Dacă aveți ambiție și vreți să urcați pe Musala din Borovets  fără să apelați la telecabină ( bravooo!), există traseu amenajat . Îl puteți parcurge în aproximativ 4 ore  (din Borovets  până la stația superioară Yastrebets).

 Se poate campa cu cortul atât la Cabana Musala, cât și la Refugiul Edeno Lezero. Refugiul este de fapt o căbănuță mai cochetă, cu camere, mâncare  și toate cele trebuincioase unui muntoman.

 Se poate ajunge cu mașina până la Cabana Musala.

 Hărțile montane sunt scrise atât în bulgară, cât și în engleză 🙂

Ȋn caz că vreţi să mergeţi la ski în Borovets, iată o hartă cu pârtiile de ski :