Ce am învățat în 2014

Și uite așa s-a mai încheiat un an!  Pentru mine anul ăsta a fost cel mai grozav de până acum (și sper că și pentru voi 🙂 ) deoarece am avut ocazia să fac foarte multe lucruri care îmi plac, să mă dezvolt, să încerc lucruri noi și să cunosc o mulțime de oameni frumoși. Am simțit că trăiesc în fiecare clipă, fie că eram pe un vârf de munte sau pe scaunul de la birou, visând la următoarea aventură pe creste 🙂

 

 Deobicei profit de ultimele zile din an pentru a face o retrospectivă – ce am realizat, ce am învățat, cum m-a schimbat și m-a îmbogățit anul care tocmai se încheie. Și pentru că suntem în anul de grație 14 după 2000, vreau să va împărtășesc cele mai importante 14 conștientizări pe care mi le-a adus anul acesta:

Viaţa e mult mai frumoasă cu un zâmbet laaaarg pe faţă.

Privește tot ceea ce ți se întâmplă în mod optimist și încearcă să găsești tot ceea ce este mai bun în orice situație. Pentru că în orice întâmplare, oricât de neagră ar părea, există un strop de ceva bun. Și o dată ce l-ai găsit, parcă nu mai e chiar așa de neagră, nu-i așa 🙂 ?

Uuuuu, asta a fost o lecție grea! Erau momente în care îmi făceam anumite planuri și începeam instantaneu : “Bai, dar dacă se întâmplă asta … ? Sau asta? Oooo, ar fi nașpa să se întâmple așa …” Până când mi-am dat seama că nu făceam altceva decât să mă îngrijorez pentru ceva ce nu pot controla 100%. Nu pot controla vremea când merg la munte sau nu pot ști dacă mă va lăsa bateria de la aparatul foto în mijlocul munților, că a venit un ger cu minus multe grade. Dar pot în schimb să îmi iau o pelerină de ploaie sau o baterie suplimentară. Așa că am aruncat grijile la gunoi. Cine are nevoie de ele, când am acumulator suplimentar  😀 ?

Au fost multe situații când am fost pusă față în față cu evenimente sau situații în care habar nu aveam ce să fac, pentru că nu le întâlnisem până atunci. Primul instinct a fost ceva de genul “Pai ….. nu știu! Nu pot să fac asta!” Și totuși… cum ne putem dezvolta, cum putem crește, dacă nu învățând lucruri noi ? Așa că l-am șters pe “nu știu!” mi-am echipat gândirea cu “nu știu încă!” Și uite așa am învățat să improvizez, să merg cu coltarii, să mă dau peste cap în ham sau să fac analize de sistem (asta e de la munci). Lecţia asta o să îmi prindă bine în 2015, când o să învăț să cânt la pian 🙂 Și nu e că nu știu să cânt ….. nu știu încă :)))))

Țin minte și acum coborârea de pe Olimp. Genunchiul mă durea groaznic, mușchii nu mă mai ascultau, afară turna cu găleata și era beznă de nu vedeai nimic la 2m. Mergeam cu mare dificultate și am avut de nenumărate ori tendința să mă opresc în mijlocul potecii și să urlu: “Nu mai pot!” De fiecare dată însă mi-am dat seamă că oricât de mult aș vrea să mă opresc și să stau, nu este cea mai bună soluție. Oricât aș urla de durere și m-aș încăpățâna să nu continui,  dacă rămâneam acolo îmi era mai rău decât dacă reuşeam să ajung jos. Așa că hai! Mergeam mai încet, dar mergeam. Și după vreo jumătate de oră care mie mi s-a părut o eternitate, am ajuns la autocar. Momentul în care m-am aşezat jos am binecuvântat toate scaunele din lume :))))

Exemplu concret: mi s-au dat niște sarcini noi la job, complet diferite de ceea ce fac eu în mod uzual. Prima dată am fost ferm convinsă că nu o să le pot face ( “Eu, implementare? Habar nu am!  E complex, nu am pregătire, blah bla, blah bla, blah bla….” ). L-am luat pe ”NU” în brațe vreo 2 zile și am fost ineficientă și împrăștiată. Privind însă mai atent situația, mi-am dat seama că dacă am un pic de ajutor din exterior, poaaaate aș reuși să mă descurc cât de cât. Nu perfect, însă suficient de bine. Păi atunci…. hai la treabă!  Am stat vreo 3 zile la client, am învățat multe lucruri noi, am făcut training cu oameni șiam reușit să duc la bun sfârșit ceea ce aveam de făcut. Și culmea … chiar îmi place! Și mai vreau :))))

Aici mă refer la toate tiparele de comportament și de gândire pe care ți le-ai format în trecut și care acum nu îți mai folosesc. Da, ai avut nevoie de ele la un moment dat în viață, ți-au folosit la ceva, te-au ajutat (sau nu). Dar acum? Acum te mai ajută? Dacă ajungi la concluzia că te poți descotorosi de ele, atunci fă-o. Va fi mult mai bine după 🙂

Şi nu numai în sertarul de la birou sau în dulapul de haine. O anumită ordine în gânduri, în fapte şi  acţiuni te ajută să le duci la sfârşit mult mai repede şi mai eficient. Şi cu un consum mai mic de energie 🙂

Poți avea cel mai frumos vis, cea mai îndrăzneață idee, cel mai kool plan de tură …. dacă nu faci nimic pentru a-l transpune în realitate, va rămâne doar atât …. un vis, o idee, un plan, din miile care nu au văzut materializarea. Poate fi extrem greu sau de laborios ce ți-ai propus, cu multe etape și subetape și sub-sub-etape și să nu știi de unde să începi. Răspunsul e simplu : începe! Începe de undeva! O dată ce te afli pe drumul spre materializare, la fiecare pas vei găsi noi și noi metode prin care să îți vezi visul cu ochii. Și chiar dacă nu ești sigur că ai cea mai bună soluție sau că ești pe drumul cel bun, îți va fi mult mai ușor să te ghidezi o dată ce ai început. 

 

 Și mergi în continuare! Pas după pas, ușor-ușor vei ajunge acolo unde vrei 🙂

Şi bunele, şi relele. Nu o să fii cel mai bun din lume o viaţă întreagă sau nu o să fii supărat şi trist până la adânci bătrâneţi. Fiecare situaţie sau experienţă vine, te învaţă ceva, după care pleacă şi vine alta în locul ei. Deci bucură-te de experienţele frumoase şi ai siguranţa că cele rele vor dispărea în curând 🙂

Chiar si pentru cele care par mai negre decat gaurile negre vopsite cu carbune, privite prin ochelari de sudor, intr-o noapte fara stele. La orice problema pe care o intalnesti exista cel putin doua moduri prin care o poti rezolva, daca nu trei. Chiar daca nu le vezi pe toate, sa stii ca exista. Si nu trebuie sa ma crezi pe cuvant … intreaba vreo 3 prieteni buni si le vei afla cu siguranta 😉

         

Pe asta o știam, însă o tot uit în unele momente, de exemplu când s-a anulat tura din Mont Blanc pentru că în Chamonix ploua cu găleata EXACT când trebuia noi să urcăm. “Cum mă, să plouă exact în săptămâna aceea, iar înainte și după să fie un soare de Caraibe? Cuuuuum?” Grrr, mrrr, zbârrr, carrr…..  Gâjâiam mai tare că un motor de tractor de supărare :)))

 Eh, și acum… ? Avem o săptămână de concediu în care nu putem face aproape nimic, că în toată Europa boceau norii mai ceva ca fetele la filmele siropoase. Tot analizând hărțile meteo, am întrezărit o portiță mică de senin în Bulgaria. Acolo mergem! Și într-adevăr, am avut parte de vreme ok la urcarea la Musala, iar pe Vihren am prins soare și doar câţiva nori. A doua zi însă, la întoarcere, ne-a plouat încontinuu.

Deci nu poți controla totul. Poți însă cotrola reacția la ceea ce se întâmplă 🙂 

De prea multe ori ne facem prea multe planuri sau suntem prea focusati pe anumite lucruri – și așa pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante și frumoase. Când am văzut cerul senin în decembrie, după mai bine de o lună de înnorat, mi-au dat lacrimile de fericire și m-am bucurat enorm de mult – nu aș fi crezut niciodată că o să mă simt așa de bine când văd o bucată de cer albastru și niște raze de soare. Mergeam spre muncă și mai aveam puțin și săream de fericire, aș fi lucrat de pe balcon, numai să mă mai bucur un pic de priveliște :)))

 Da, viața e minunată! Imprevizibilă, savuroasă, neașteptată, plină de lecții și de experiențe de tot felul, cu răsturnări de situații și aventuri la tot pasul! Ești gata să o trăiești 🙂 ?

Oricât de puțin ți s-ar părea că ai, întotdeauna este bine să fii recunoscăto(a)r(e) pentru tot ceea ce ai deja. Și ai, crede-mă –  fie că e vorba de sănătate, minte limpede, o pernă pe care să îți pui capul seara, o mâncare bună și caldă, o familie sau un loc pe care îl poți numi “acasa”. Sunt lucruri pe care în societatea actuală le privim că fiind “normale”, fără să realizăm cât de binecuvântați și privilegiați suntem că le avem pe toate. Și dacă nu mă crezi, adu-ți aminte: cum te simți când eşti bolnav? Când ai o răceală puternică sau o gripă rebelă, ce te ține la pat câteva zile ? Eh, și cum ar fi dacă patul acela nu ar fi…?

  

 Și așa, că de final, vă las cu un mic text care pe mine m-a făcut să îmi schimb un mic modul de a privi situațiile din viața mea. Așa am învățat să văd ceea ce este mai bun în orice situație, oricât de neagră mi s-ar părea, să fiu optimistă, zâmbăreață și nu în ultimul rând… recunoscătoare 🙂

O să revin mâine cu o retrospectivă montană a anului 2014 și cu listă (sper eu decent de lungă :)) ) de dorințe pentru 2015. Până atunci, mi-ar place să știu cum a fost anul acesta pentru voi, cum v-a schimbat, ce ați realizat, ce ați învățat. A fost un an bun sau dimpotrivă, plin de experiențe mai puțin plăcute? Cum v-ați îndeplinit visele în anul de ce tocmai se încheie 🙂 ? Uuuu, abia aștept să ascult poveștile voastre 😀