Memorial Alin Tavǎ, ediția a V-a
- ianuarie 27, 2015
- by
- Visinescu Cati
Personal nu l-am cunoscut pe Alin Tavă. Deși mi-ar fi plăcut, la ce frumos vorbesc oamenii despre el.
Alin a fost un împătimit al muntelui, un salvamontist priceput și un schior extraordinar. Da, a fost … Pentru că din păcate Alin nu mai este. A plecat dintre noi, suprins de o avalanșă în timp ce mergea să salveze vieți, undeva pe traseul dintre Cabana Capra și Refugiul Salvamont cota 2000, în Făgăraș. Avea doar 28 de ani …
Sunt sigură că plecarea lui Alin a fost foarte grea pentru familia acestuia, prieteni și cei apropiați. Totuși, oamenii frumoși de la Asociația Salvatorilor Montani Curtea de Argeș au găsit o modalitate prin care Alin să rămână alături de ei – organizarea unui concurs-școală în memoria lui. Un concurs educativ privind conștientizarea riscului avalanșelor și a consecințelor acestora, precum și transmiterea unor cunoştințe elementare de salvare a accidentaților din avalanșe. Un eveniment în care oamenii muntelui să învețe cât mai multe despre pericolele la care se expun când merg iarna pe munte și despre cum să se salveze pe ei sau camarazii lor în caz de avalanșă. Și uite așa a luat naștere “Memorialul Alin Tavǎ”.
Când : februarie 2014
Eveniment : Memorial Alin Tavǎ, ediția a V-a
Organizatori: Asociația Salvatorilor Montani Curtea de Argeş, Asociația Oxigen
Locație : Transfǎgǎrǎşan, Conacul Ursului ( DN 7C, km 104)
Durata: o zi
Condiții de participare: Participanții trebuie sǎ fie sǎnǎtoşi, apți pentru efort fizic. Se vor forma echipe mixte de cǎtre 3 persoane.
Costuri de participare: 30 lei/echipǎ.
________________________________________________________________________
Este pentru prima dată când particip la acest eveniment. M-am decis să vin aici nu pentru concursul în sine, ci pentru informațiile prețioase pe care sunt sigură că le voi primi de la niște oameni profesioniști, informații la care de altfel mi-ar fi greu să am acces. Informații pe care o să mă bucur că le am, dar pe care sper să nu le folosesc niciodată 🙂
Dis-de-dimineață toate echipele s-au strâns în fața cabanei pentru ședința tehnică. Ne-au fost comunicate regulile de organizare, după care am tras la sorți ordinea de intrare în concurs. Știam că vor fi mai multe probe, însă nu ni s-au comunicat care sunt acestea – urma să aflăm pe măsură ce intrăm la ele. Echipa din care fac eu parte (eram în echipă cu Radu și Gabi, ne-am ales numele de Piticii Verzi) urma să intre peste câteva ore în concurs, așa că am profitat de timpul liber pentru a ne plimba până în Poienile Paltinului. Nu aveam voie să stăm pe lângă celelalte echipe care deja intraseră la probe, pentru a nu vedea în ce constau acestea 🙂
Imediat după prânz a venit și rândul echipei noastre. Iată care au fost probele la care am participat, în ordinea în care le-am făcut noi:
Proba 1. Sondare în avalanşǎ
Instructorul de la această probă ne-a arătat și explicat modalitatea de utilizare a unei sonde de avalanșă. Pentru mine era prima dată când aveam acces la una și am privit cu multă curiozitate bățul acela lung de aluminiu, extrem de ușor, care în doi timpi și trei mișcări trecea de la forma lui strânsă la gata de utilizare. Am învățat și care este metoda corectă de căutare a unui camarad surprins de avalanșă, cum se sondează, cum se înaintează în căutare.
 |
|
Teoria sondei de avalansa
|
Ok, să presupunem că am reușit să dau peste un obiect în zăpadă … cum îmi dau seamă însă dacă este un om, o piatră sau un copac, astfel încât să știu când să mă opresc din căutat și când să caut în continuare? Mi-am răspuns singură la întrebare în partea a doua a probei teoretice, când am învățat să recunoaștem diverse obiecte îngropate în zăpadă în funcție de duritatea acestora, zgomotul emis sau vibrația din sondă.Organizatorii au îngropat o piatră, un butuc de lemn și un rucsac astfel încât să se poată vedea ceea ce este sub zăpadă, iar noi, cu sonda, încercam să reținem modul de reacție al acesteia în funcție de obiectul lovit.
După ce ne-am familiarizat suficient (ni s-a dat cât timp am avut noi nevoie), a urmat proba de concurs: recunoașterea obiectelor îngropate în zăpadă. De data asta nu mai știam ce sunt, așa că a trebuit să ghicim dacă ceea ce se află acolo este rucsacul colegului nostru, un bolovan sau un copac. A fost destul de greu, pe alocuri oscilam între două posibilități, dar până la urmă am reușit să ne punem cu toții de acord și să dăm un răspuns.
 |
|
Hmmmm… oare ce o fi acolo ?
|
Proba 2. Noduri şi legarea în coardǎ
La această probă am învățat diverse noduri de alpinism și modalitatea de a ne lega în coardă utilizând doar noduri (fără carabiniere). După care, pentru proba de concurs, a trebuit să ne legăm și să ne dezlegăm din coardă purtând tot timpul mănuși groase cu un singur deget, care ne îngreunau considerabil dexteritatea la înnodat. Vorba lui Relu, însă: “Ce vă faceți dacă e ger cu multe grade în minus și nu puteți scoate mână din mănușă? Trebuie să învățați să faceți nodurile în orice condiție!” Yes, sir :)!
 |
|
Teoria nodului ….
|
 |
|
… si practica acestuia!
|
Proba 3. Utilizarea PIEPS-ului
Pentru cei care nu știu, PIEPS este un dispozitiv electronic de detectare a victimelor suprinse de avalanșă. Dacă cel surprins de avalanșă are un PIEPS la el, colegul mai norocos care are un dispozitiv asemănător îl poate găsi mult mai repede, deoarece PIEPS-ul salvatorului indică distanța dintre cele două dispozitive (implicit distanța dintre victimă și salvator), direcția din care provine semnalul și adâncimea la care este îngropată victima. Cu un asemenea dispozitiv, șansele de salvare cresc dramatic.
La fel că la prima probă, un instructor ne-a explicat modalitatea de funcționare și utilizare a PIEPS-ului pentru căutarea în avalanșă. Era prima data când vedeam un asemenea dispozitiv și am încercat să rețin cât mai multe din ceea ce ni s-a explicat.
Pentru proba de concurs, un PIEPS a fost îngropat în zăpadă, undeva unde noi nu știam, iar noi trebuia să îl găsim. Simulând niște condiții reale de avalanșă, un membru al echipei a rămas pe margine, pentru a ne avertiza dacă sunt pericole (de genul unei alte avalanșe!), iar ceilalți doi au plecat, fiecare cu câte un PIEPS în mână, să caute “victima”. Dispozitivul este destul de ușor de utilizat și are o precizie extrem de mare, astfel încât în maxim 3 minute am reușit să ne găsim “colegul” îngropat în zăpadă. Dacă acesta era un caz real, sunt sigură că avea multe șanse de supraviețuire 🙂
 |
|
L-am gasit!
|
Proba 4. Prim ajutor
Instructorul nostru ne-a dat detalii despre primul ajutor pe munte în condițiile unei ture de iarnă – hipotermie, degerături, fracturi închise și deschise. Am învățat cum să punem victima la adăpost, ce putem să facem până vin salvamontiștii să preia situația și câteva noțiuni despre transportul accidentatului. După care, la final, am primit un test, care a fost mai greu decât mă așteptam. Și deși am pregătire din domeniul primului ajutor, au fost unele întrebări la care m-am răzgândit de multe ori înainte să dau răspunsul final. Uite așa înveți lucruri noi 🙂
 |
|
Prim ajutor 🙂
|
Proba 5. Ştafeta
Ultima probă, la care au participat toate echipele deodată. A fost foarte antrenantă, deoarece îi vedeai pe toți cum aleargă și lucrează febril, pentru a ajunge primii la final. Trebuia să dai dovadă de îndemânare la făcut noduri și viteză la alergat. Proba asta s-a terminat extrem de rapid 🙂
 |
|
Aliniati la stafeta !
|
Acestea au fost probele din concursul de anul acesta. A fost antrenant, educativ, plin de surprize plǎcute şi experiențe noi. Am reuşit sǎ învǎț multe lucruri utile legate de avalanşǎ şi tehnicile de salvare, învǎțǎturi care îmi vor prinde foarte bine în cazul în care vreodatǎ voi fi în situația de a salva pe cineva sau de a mǎ salva pe mine însǎmi. Deşi sper ca aceste învǎțǎminte sǎ rǎmânǎ doar teorie, nu şi practicǎ 🙂
Seara a avut loc festivitatea de premiere a celor care au participat, în care s-a anunțat clasamentul echipelor. Nu vreau să îl detaliez aici, pentru că sunt sigură că oamenii care au participat nu au venit la concurs să își ia o diplomă sau să fie numărul unu. Au venit pentru a învață lucruri noi și utile fiecăruia dintre ei. De aceea nu contează pe ce loc a ieșit cutare și cutare echipă – oare învățăturile acumulate aici nu îți sunt de folos în aceeași manieră, indiferent de poziția din clasament :)?
Seara s-a terminat cum nu se poate mai frumos, și anume printr-o chitareala așa cum numai muntomanii știu să facă. Am dansat, am râs, am cântat împreună și am sărbătorit laolaltă ziua de astăzi, cu toate bucuriile pe care ni le-a adus 🙂
Mai multe despre acest concurs-şcoalǎ puteți afla de aici sau de pe pagina de Facebook. Acolo gǎsiți condițiile de participare, precum şi fotografii din edițiile anterioare.
_________________________________________________________________________
Alin, vreau sǎ ştii cǎ oamenii nu te-au uitat! Chiar dacǎ nu mai eşti fizic printre noi, continuǎm sǎ te purtǎm în suflet şi în gândurile noastre. Şi chiar dacǎ ai plecat, amintirea ta este încǎ vie, prin intermediul acestui memorial pe care prietenii tǎi îl organizeazǎ an de an, astfel încât tot mai mulți oameni sǎ conştientizeze pericolele la care se expun când merg iarna pe munte.
Sunt sigurǎ cǎ la fiecare ediție ne zâmbeşti de acolo de sus 🙂
__________________________________________________________________________
Postări asemanătoare
Memorial Alin Tavǎ, ediția a VI-a
martie 14, 2015
