Remarcare in Leaota – curs practic de trasat poteci
- iulie 30, 2016
- by
- Visinescu Cati
Am răspuns Prezent! în primele 5 minute după apariția anunțului pus de Asociația Oxigen, în care dădeau drumul la înscrieri pentru acțiunea de remarcare în Masivul Leaota . Cred că mă fost prima persoană înscrisă :)))) Și asta pentru că știu ce înseamnă un marcaj bun pe o potecă montană, mai ales în condiții de ceață sau de vreme neprietenoasă. Am fost în situația în care am căutat marcajul noaptea la frontală, cu un genunchi scos din funcțiune, pe o ploaie măruntă și deasă ca firele de praf într-o casă abandonată, și parcă ne jucam de-a v-ați ascunsealea – el câștigând cu brio. Ei bine, e de-ajuns! În Leaota nimeni nu o să mai joace pititea cu semnele și indicatoarele. Echipă de Picasso montani …. la pictaaaat :D!
____________________________________________________________
Când: iulie 2016
Durată: 2 zile
Parteneri de tură: voluntari ai Asociației Oxigen
Traseu: Refugiul Piscul Cârlanului (~800m)– Vârful Leaota (2.133 m) și înapoi (drum forestier, urcare și coborâre pe marcaj dungă albastră, drum forestier)
Tip traseu: hiking
Model traseu: dus-intos
Punct plecare: Refugiul Piscul Cârlanului
Punct sosire: Refugiul Piscul Cârlanului
Dificultate traseu: ușor
Durată totală traseu: 6h 30 min
Lungime traseu: 30 km, dintre care 15 km cu autoturism și 15 pe picioarele personale
Altitudine minimă/maximă: 800 m (Refugiul Piscul Cârlanului)/ 2.133 m (Vf Leaota)
Urcare/coborâre: +1.333 m/-1.333m
Stare marcaj: (după remarcare) bună, atât că poziționare, vizibilitate și frecventă. Că doar am avut grijă de asta 🙂
Surse de apă: un izvor în apropierea locului de campare. Există și un rău care șerpuiește în zonă, însă nu știu cât de potabilă este apa. Mai sunt câteva râulețe mici în zona de drum forestier care urcă spre creastă, însă la fel, nu știu exact cât de băubil este conținutul. Pe creastă nu sunt surse de apă!
_____________________________________________________________
Am plecat spre imensa pânză montană (adică Leaota) de vineri după-amiază, cu renumitul Autocar al Bucuriei. Drumul a fost lung, vorba cântecului:
Totu-i drum, numai drum,
Ce cuvinte pot să spun
Ne-adunăm cu mic cu mare
Să mergem la remarcare!
şi am ajuns la locul de campare de lângă Valea Bădenilor undeva aproape de ora zero ( la propriu!) a zilei de sâmbătă. Noroc cu organizatorii, că mi-au întins și mie cortul, eu doar luând locul de cazare în primire. Lux, ce mai! Cort de 3 persoane, în care stăm doar doi. În sfârșit are și chitara mea locul ei :)))
Nu puteam merge la culcare așa ….. fără un mic concert de chitară și atingerea unui foc ce deja ardea mocnit. Andrei a adus chitara și am cântat împreună aproape 2 ore, mai de corazon, mai de suflet, mai de munte sau de mare. Ah, și ce dor îmi era de o cântare din asta, cu foc în glas și inimi! Cu oameni frumoși ce ascultă și de bucură de muzică! Chiar dacă au trecut doar două săptămâni de la ultima 🙂
Pe la ora 2 am spus “Noapte bună!” și am mers la somn. Îmi doresc să fiu odihnită pentru acțiunea de … azi. M-am băgat în sac și de-afară se auzea cântecul de noapte bună 🙂
Foc de tabără-ncins
Ca un gând mi-am aprins în amintiri
Lângă tine-am aflat
Clipe de neuitat în amintiri
Nopţile de vară cu prieteni din ţară
Toţi cântând şi povestind….
Ca un gând mi-am aprins în amintiri
Lângă tine-am aflat
Clipe de neuitat în amintiri
Nopţile de vară cu prieteni din ţară
Toţi cântând şi povestind….
Cu așa cântec, până și trezirea de la 7 dimineața a fost simplă și ușoară. Și ce trezire! Cu soare, papa bun și cafea proaspătă la ceaun! Răsfăț total 🙂
Cu burticile pline și energizati de la licoarea magică, am purces în a face pregătirile necesare pentru ziua de astăzi. Împreună cu echipa Salvamont Argeș, sosită în tabără, am întins o hartă mare pe iarbă și am stabilit echipele ce vor merge să marcheze cele 5 trasee. Eu fac parte din echipa numărul 2, ce va merge să marcheze o porțiune de creastă, până pe vârful Leaota. Yay! Am îndesat fiecare în rucsac cele necesare, ne-am urcat în mașină și … spre remarcare, dragii mei :D!
Prima porțiune, cea de pe drumul forestier, am parcurs-o cu mașina, din dorința de a scuti niște timp. Am urcat până aproape de creastă, când drumul a devenit mult prea accidentat pentru Dacia noastră cea de toate traseele. Am parcat-o pe marginea drumului, ne-am echipat cu cele necesare și am luat-o a pied, pe cărăruia lată ce șerpuia prin pădure. Nu foarte mult, pentru că în maxim 20 de minute am ajuns pe creastă-foarte blândă și primitoare, cu unduiri line împrumutate de la dealuri, fără proeminențe colțuroase sau stâncoase. Un fel de Baiului 🙂
Vedem primul marcaj, făcut de către echipa ce plecase înaintea noastră. Ok, ei au marcat spre dreapta, noi o luăm spre stânga!
Meşteri mari,
Pictori ne-pantofari,
Pregătiţi vopselele,
Să-ajutăm aproapele!
Mănuşi? Luate! Găletuşe? Pregătite! Pensule? Ȋnmuiate! Marcaje? Ȋn curând trasate 😀
Am marcat prima porţiune de traseu pe drumul forestier ce şerpuieşte la baza crestei. Lucram în echipe de câte doi, fiecare cu culoarea lui – un membru făcea dungile albe, unul dunga albastră. Refăceam marcajele existente şi acolo unde ni se părea nouă că este distanţa prea mare faţă de ultimul, căutam un suport și desenam încă unul. Dacă e ceață, e bine să poți vedea marcajul de oriunde, chiar dacă mergi pe drum :))
 |
| Pensulim cu drag si spor 🙂 |
Primul semn de întrebare l-am avut când am ajuns la o răscruce. Drumul cotea în dreapta, însă un semn vechi indica traseul pe o urcare pieptișă, în stânga. Marcaje – lipsă totală! Ce să facem? Trebuie investigat! Așa că doi oameni au pornit în direcții diferite – unul pe drum, celălalt spre vârful pantei, în căutarea unui alt marcaj. Eh uite, d-aia! D-aia e bine să fie traseele marcate corespunzător, să nu alergi bezmetic în toate părțile, de parcă ai căuta ouă ascunse de Paște! Și asta e motivul pentru care suntem noi aici! Dacă nu facem semn lângă semn, să nu se mai piardă nimeni! Sau și mai bine, trasăm o marcaj luuuung de la început la sfârșit, să se vadă și din avion traseul ăsta :))))
După vreun sfert de oră de căutări am găsit răspunsul – traseul e cel pieptiș. Colega a reușit să găsească primul marcaj abia în vârf. Bun, avem direcție! O luăm încetișor din loc, desenând marcaje pe pietrele pe care le întâlneam, având grijă să fie vizibile din punctul în care l-am pictat pe primul. Deja căpătasem ceva experiență și ieșeau mult mai frumoase, mai îngrijite, fără vopsea scursă pe margine sau margini ca acele de fierăstrău. Erau foarte … caligrafice :)))
 |
| Muncim, muncim … si suntem si fashion :))) |
 |
| Zambet de pe traseu 🙂 |
Am marcat tot traseul până pe vârful Leaota, unde am luat și o binemeritată pauză de masă. Yay, am reușit! De acum cine va veni pe acest traseu va avea ghidare bună, fără riscul de a se pierde! Și ne-am bucurat de priveliștea minunată a Bucegilor și a Pietrei Craiului, aflați în imediata vecinătate. Iezer-Păpușa erau în nori, abia dacă se puteau ghici la orizont. Dar ce munți ….. ce munți 🙂
 |
| Buceeeegi 😀 |
 |
| Piatra a lui Crai 🙂 |
 |
| Remarcarea-i pe-ncheiate, stalpul rezista :)) |
 |
| Echipa 2 pe varf |
Am remarcat traseul și la întoarcere – practic am trasat marcaje acolo unde nu se vedeau cele desenate la dus. Am fost atenți ca de la un marcaj să se vadă următorul, pentru a indica direcția cea bună, și la intersecția unde am avut noi primul semn de întrebare am trasat unul sau două marcaje suplimentare, pentru ca oricine să știe încotro să o ia. Yaaay, echipa 2 și-a încheiat misiunea! Traseul a fost securizat, pictat, marcat și remarcat la cele mai intalte standarde munţomăneşti! Poate fi parcurs de oricine, fără teamă de a se rătăci, în deplină siguranță 🙂
După faptă … și răsplată! Pe traseul de întoarcere nu am mers cu mașina, ci pe jos, oprindu-ne din când în când să culegem fragi și zmeură, ce se aflau din belșug pe marginea drumului. Sunt multe – așa de multe încât am reușit performanța să mă satur de fragi. Eu, care înaintea găseam 2-3-4 pe ieșire, acum cred că am mâncat o jumătate de kilogram. Și miaaaaam, ce buni au fost :D!
 |
| Recolta fotografica de fragi. Cea reala e mult mai mare :))) |
Și asta nu a fost singurul deliciu culinar din acea zi -la tabără ne aștepta o varză cu ciolan făcută la ceaun, pregătită de către organizatori – o bunătate! Și de acolo – program de voie! Stat la cort, lenevit pe lângă foc, o cântare de nopţi mari până pe la 2 și jumătate, multă veselie și o tiradă de bancuri cu papagali și animale – că doar suntem la munte 🙂
Duminică a fost ultima acțiune – montarea câtorva plăcute indicatoare pe drumurile forestiere și în satele dimprejur, pentru ghidare. Le-am pus pe copaci, la intersecții, pentru indicarea drumului corect, cât și pe stâlpii de lumină din sate sau pe panourile deja existențe. Așa ca dacă le vedeți, să știți cine le-a pus 🙂
Am terminat acțiunea printr-un ultim răsfăț culinar – un gulaș facut de organizatorii noștri dragi, dap! Tot la ceaun! Am strâns toate resturile, pentru a lasă poiana în deplină curățenie, ne-am urcat în autocar și i-am dat liniştiţi spre Bucureşti, cu fericirea în suflet că am ajutat viitorii vizitatori ai acestui masiv să aibă o experienţă placută atunci când se aventurează pe potecile lui.
Hoo-ray pentru echipa Oxigen 🙂 !
Detalii tehnice:
Harta traseului (cu albastru traseul marcat de către echipa din care am făcut parte, cu roşu restul traseului parcurs):
Traseul montan pe Google Earth:
Elevaţia traseului(Vf Leaota – Cantonul Piscul Cârlanului):
Traseu Bucuresti – Loc de campare pe Google Maps:
Aparat foto folosit: Nikon D5000+Tamron 17.50 mm, f 2.8
Aplicaţie de track folosită: Endomondo
Postări asemanătoare
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
Mini-vacanță în Ardeal, ziua 3 – circuit Piatra Secuiului
septembrie 13, 2024
3 Comentarii
Unknown
10th oct. 2019 - 8:10 pmlas si o adresa de e-mail: cristicaf2000@yahoo.com
multumesc
Unknown
10th oct. 2019 - 8:10 pmbuna,
e posibil te rog, sa-mi dai mi si mie track-ul acestei ture?
multumesc frumos, papa
Cati :)
10th oct. 2019 - 8:11 pmBuna Cristi, ti-am trimis. Tura faina sa ai 🙂