Plimbare prin Transilvania – operele lui Brancusi, zimbri, Ulpia Traiana, cetatea Devei si castelul Huniazilor
- noiembrie 02, 2016
- by
- Visinescu Cati
Cum știi că ai avut un concediu bun, relaxant, din care ai venit acasă cu bateriile încărcate, deși ai colindat orașele și natura la pas? Simplu …. te duci într-un mini concediu imediat ce te-ai întors :))) Exact asta am făcut după 12 zile de explorat Scoția și Irlanda. Dar de data asta am rămas în țară, deoarece s-a ivit ocazia să tai de pe lista niște obiective pe care doream să le văd de muuuultă vreme: cetatea Devei, castelul Huniazilor, Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Cred că organizatorii ar putea să își deschidă Agenție de Ghicit Dorințe, pe-ale mele le-au nimerit cu brio:)
________________________________________________________
Când: octombrie 2016
Unde: Transilvania, România
Parteneri de tură: oameni faini, extrem de faini!
Organizator: TED Adventure
Transport: autocar
Cazare: Hotel în Deva
Highlights: zimbri blânzi, o coloană infinită, o poartă țucată și o masă tăcută, cetăți și castele, super cântare 😀
În câteva cuvinte: Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Cetatea Devei, Castelul Huniazilor
__________________________________________________________
Plecarea sâmbătă de dimineață din București, la o oră la care oamenii muncitori au cele mai frumoase vise. Eh, dar lasă că recuperez eu! Și așa nu am ce face pe autocar …. am sprijinit capul pe geam și am recuperat orele lipsă de schlaffen. Am maaaare noroc că pot dormi pe autocar, chiar dacă acesta merge și pe drumuri cu gropi și denivelări. Yaaay, punem somn la pușculiță, cine știe până la ce oră vom prelungi petrecerea de diseară :))) O să se lase cu cântec de chitară și voie bună, atât eu cât și Alin vom avea momentele noastre de glorie și chităriceală. O să fie suuuper!
Primul popas turistic al acestei escapade a fost la Târgu Jiu, unde am mers să vizităm operele lui Brâncuși. Cocoțată pe un mini deal, cu ochii ațintiți la cer, ne aștepta cuminte și neclintită Coloana Infinitului. Efectul de nesfârșit se obține când ajungeți lângă ea și vă uitați în sus – e impresia aceea că merge, și merge, și merge …. până la infinit 🙂 Și după infinitul încolonat am pornit agale către celelalte două opere – Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, aflate la o distanță de aproximativ 20 de minute de mers lejer. Mie mi-a plăcut în mod deosebit piatra din care e făcută poarta – pare poroasă, lejera, și are o culoare extrem de liniștitoare. Și pare lucrată cu așa mult drag 🙂
Ochiul meu de Sherlock Homes (am experiență de la vizita din Vatican, plus că în Scoția am devorat încă o carte a lui Dan Brown. Mistere, baby!) a observat amănunte interesante: partea de sus a Porții e împărțită în 32 de segmente. Coloana Infinitului are 16 elemente (15 întregi și unul împărțit în două). Poarta are și ea elemente împărțite în jumătate. Deci dublu de elemente la Poartă, poartă ce are 2 stâlpi – că două coloane …. dap, am început să văd mistere peste tot. Stop cadru și hai să ne îmbarcăm, că nu mai plec de aici =))) Dar nu înainte de o plimbare prin parc, să îmi limpezesc mintea de impresiile de mare detectiv :))))
Am reușit să dorm și până la următoarea noastră destinație – Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Un loc de care auzisem de multe ori, însă nu mi s-a dat ocazia să ajung. Credeam că e ceva asemănător cu Sarmisegetusa Regia, unde am ajuns acum vreo 6 ani, după o traversare nebunească a munților Şureanu (vorba unui cioban de la care am vrut să aflăm dacă mergeam în direcția bună: “Ai să-mi trag una …. Până acolo vreți să ajungeți?”) – un site vechi și impresionant.
Și așa a și fost! Ne-am plimbat o oră printre ruine de case, consulate, piețe, amfiteatre dacice, temple și forumuri romane. Am rămas în continuarea surprinsă cum puteau să locuiască în căsuțe așa de mici, cu o cameră sau două, în care se îngrămădeau multe suflete. Acum căsuță aceea ar fi un fel de coteț-duplex de câine :))) Și dacă te uiți bine, la cât de vechi sunt … uite că tot mai stau un picioare, piatră pe piatră, chiar dacă peste ele au trecut cutremure, războaie, ghiulele de tun sau sute de mii de picături de ploaie. După 2000 de ani, pietrele astea stau una peste alta, într-o grămadă ordonată în formă de ruine. Nici pietrele nu mai sunt ce-au fost, dacă ceea ce construiesc alții acum se distruge în maxim 100 de ani :))) Pietrele, pietrele sunt de vină =))
Următoarea (și ultima) vizită de azi a fost la rezervația de zimbri de la Hațeg. La fel, auzisem de ea, însă nu am avut ocazia să îi calc pragul. Îmi doream să merg, în mare parte pentru că… ei bine, nu am văzut niciodată un zimbru. L-am văzut în poze, pe steme, în poze cu steme, dar în carne, blană și coarne încă nu. Știu că sunt mari, impunători, trei sferturi mușchi și un sfert legendă. Și acum am ocazia să îi văd în patru sferturi reale 🙂
Rezervația este destul de mare, însă zimbri stau într-un fel de țarc larg. Și sunt …. Oh, Doamne, imenși! I-am văzut de departe, stăteau cuminți lângă o ditamai căpiță de fân. Noi ne-am lipit de gard și îi admiram toți cu gurile căscate, încercând să nu facem prea mult zgomot – cică se sperie dacă aud zgomote puternice. Așa că am făcut liniște și am fost recompensați – câțiva au venit lângă gardul unde eram toți înșirați că mărgelele pe ață, unde era și jgheabul de unde mâncau. Stăteam cu toți cu măselele și plombele la vedere, apăsând obsesiv butonul camerei de fotografiat din dotare. Sunt cu adevărat impresionanți 🙂
Am încercat să mângâi unul – am reușit, însă foarte puțin. Sunt animale extrem de puternice, cu o prezență impunătoare, și nu cred că sunt obișnuiți cu afecțiunea și dulcegăriile. Și deși sunt masivi și inspiră un pic teamă prin mărimea lor, au ochii extrem de blânzi. Par a fi niște uriași docili, în lumea lor. Dotați cu coarne de distrugere în masă :)))
 |
| Asta mic cu cornite … e pui :)) |
De la Hațeg am mai tras un pui de somn și țuști! Am ajuns în Deva, unde ne-am cazat la un hotel. Eu am stat la etajul 6, de unde se vedea extrem de frumos cetatea și o catedrală în construcție. Mai că nu mai trebuie să mergem mâine, îi invităm pe toți la noi și tăiem bilete la intrare. Și putem asculta slujba de dimineață direct din vârful patului :)))
 |
| Muntii Parang 🙂 |
Seara am pus-o de o mini petrecere cântăcioasă. Alin și-a despachetat toate instrumentele și ne-am pus pe chităreală și voie bună – în stilul nostru clasic de munţomani binedispuşi. Am cântat de toate – de la folk la cântece de munte, ușoară, rock&roll, rock și cine mai știe, când muzică vine de la șine ? Cânți unul după altul și îi dai tot înainte =))
Petrecerea a durat până undeva pe la ora 1:30 noaptea. Am mers în cameră să încerc să dorm, dar de unde! S-a dus vestea că din camera noastră se vedea frumos cetatea și au venit fotografii în pelerinaj =)) și dă-i ședințe foto cu cetatea până la 02:30, cu lasere proiectate pe ziduri și stabilizatoare de imagine în formă de pervaz de geam. Știam eu că trebuia să tai bilete =)))))
Ziua 2
Nu știu exact care a fost principalul ceas deșteptător – alarma telefonului sau clopotele bisericii. Poate amândouă. Ideea e că au avut ambele grijă ca la ora 7:30 să fim în picioare, pregătiți pentru o nouă zi de vizită și plimbare. Vremea nu este grozavă – Deva e 100% în cloud(s) (ce să-i faci! Jocuri de cuvinte de IT-iști :)))) și norișorii îs triști rău, că mai vărsa o lacrimă-două din când în când. Sper să nu îi supere cineva și mai mult… repede, cine știe bancuri de înveselit cerul :))?
Când am ajuns însă la cetatea Devei vremea era deja depresivă, plângea în hohote. Am urcat cu telecabina până sus, pe deal, unde m-am plimbat prin cetate cu umbrela. Păcat că era super mega ceață, abia dacă reușeam să intuiesc peisajul fantastic de la orizont! Partea bună e că ne-am concentrat mai mult pe cetate, care spre surprinderea mea e mai mult în ruină. Nu ai unde intra în interior, se pot vedea doar zidurile exterioare ale clădirii și zidurile de apărare. Ne-am plimbat de vreo două ori prin zonă, urmând traseul zidurilor de apărare… și cam atât, că altceva nu prea mai aveai ce face. Am văzut tot ce era de văzut. Putem pleca 🙂
Toate “Wow!”-urile pe care le aveam pregătite pentru cetatea Devei le-am exprimat însă la Castelul Huniazilor, ba chiar am mai pus câteva peste. Ultimul obiectiv din tură a fost și cel mai extraordinar – spun eu, îndrăgostită de castele și obiecte medievale. Cetatea este fantastică, și vă recomand din tot sufletul să mergeți să o vedeți. Noi am avut și ghid, pentru care am plătit 30 de lei, ce ne-a povestit istoria fiecărei camere și a locurilor pe care le vedeam. Și vizita capătă altă valență când poți suprapune povești peste ceea ce vezi 🙂
 |
| Cel mai vechi artefact din castel, de pe la 1400. WOW! |
Și ….. Gata aventura transilvăneană! De acum ne așteaptă un drum lung până acasă, pe care îl vom condimenta cu chitări și voie bună. Și i-am încins iarăși o cântare, de răsuna defileul Oltului de “Mă duseeeeeeei să trec la Olt! Cu al meu, cu al meu, cu al meu autocaaaaaar!” și alte muzichii aducătoare de dispoziții vesele. Am cântat, am aplaudat, am filmat, ne-am distrat.
Și am petrecut încă un week-end de pomină 😀
Taxe intrare:
Ulpia Traiana Sarmisegetusa– Adult 10 RON, student 5 RON
Rezervaţia de zimbri de la Haţeg– 6 RON
Cetatea Devei – gratuit
Telecabina până la Cetatea Devei – Adult 12 RON, student 6 RON
Castelul Huniazilor – 20 RON
Postări asemanătoare
Mini-vacanță în Ardeal, ziua 1 – la pas prin orașele medievale
august 30, 2024
Complexul Geologic Racoş şi castelul Sükösd-Bethlen
noiembrie 02, 2023
