Plimbare de o zi pe varful Postavaru
- decembrie 26, 2016
- by
- Visinescu Cati
Pentru perioada 16-18 decembrie aveam programată o super tură de 3 zile în Retezat, cu stat la cabană și colindat o Păpușa și o Peleaga, poate și o mică vizită pe Măria sa vârful Retezat. Cum însă lucrurile la muncă s-au complicat un pic (că deh, sfârșit de an, e ca fabrica lui Moș Crăciun :))), nu am mai putut cere o zi liberă. Tocmai la fix, de altfel, că organizatorul a anunțat că tura nu se mai ține, din lipsă de doritori. Hm, okey …. am două zile de weekend și nu intenționez să le stau acasă. Așa că … plan B, mergem în Postăvaru 🙂
____________________________________________________________
Când: 18 decembrie 2016
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: un autocar întreg 🙂
Traseu: Poiana Braşov – telegondola până sus – Vf Postăvaru (1.799m) (marcaj bandă roşie, lungime traseu 3 km, durată traseu 1h 30 min)
Vf Postăvaru – Cab Postăvaru – Poiana Nisipului – Pietrele lui Solomon (marcaj bandă galbenă, lungime traseu 5 km, durată traseu 2h 30 min)
Model traseu: liniar
Punct plecare: Poiana Braşov
Punct sosire: Braşov
Dificultate traseu: simplu
Durată totală traseu: 5h , mers super încet, lejer şi relaxant 🙂
Lungime traseu: 11.1 km
Altitudine minimă/maximă: 709 m (Braşov)/ 1.799 m(Vf Postăvaru)
Urcare/coborâre: +301 m/ -1.230 m
Stare marcaj: bună, atât ca poziţionare, vizibilitate şi frecvenţă. Plăcuţele instalate pe traseu nu oferă timpii reali, aşa că nu vă bazaţi foarte mult pe ele.
Surse de apă: cabanele, plus un mic râu la aproximativ 20 de minute de coborât de la cab Postăvaru. Alte surse nu am reuşit să identific sub zăpadă 🙂
_____________________________________________________________
Plecarea dis de dimineață, cu autocarul. Am avut și noroc că lângă mine nu s-a mai așezat nimeni (king size seat, baby!) și am putut să dorm regește, pe două scaune, până în Poiana Brașov. O sa îmi prindă bine fiecare minut de somn, mâine dimineață tre să mă trezesc extrem de devreme, am un avion de prins către Țara bomboanelor bucuroase și a vinului bun. Așa ca .. somn la pușculiță 🙂
E prima dată când merg în Poiană, deoarece până acum nu am avut treabă cu skiatul sau snowboard-ul. Fiind zi senină, era mega, mega full! Trebuia să avem grijă pe unde mergem și să ne știm colegii de tură, existând un risc foarte mare să te pierzi printre miile de turiști, ski-uri și ochelari. Parcă sunt la o convenție internațională :)))
Am luat telegondolă până sus, unde am fost întâmpinați de o mare și mai mare de skiori, piste și multă viteză pe metru pătrat. Era musai să mă uit în ambele direcții când traversam, să minimizez riscul de a face accident hivernal – coliziune frontală :))) Glumă ca glumă, dar într-adevăr era super plin, peste tot – copii, copilași, familii, Flash sau începători, toți luat pârtia cu asalt ca oamenii când află de reduceri. O întreagă nebunie :))
De la telegondolă am făcut maxim 20 de minute până pe vârf, în mers lejer. Am coborât o pantă, am urcat una, ne-am plimbat un pic pe o pârtie (cu înjurăturile de rigoare de la skiori), încă o mică urcare asigurată de balustradă … și gata, suntem pe Postăvaru! Avem noroc că suntem singurii aici, astfel că încăpem cu toți pe micul platou, și că vizibilitatea este excelentă! Se puteau observa, în detaliu, aproape toate grupele de munți: Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa, Făgăraș, Persani/Măgura Codlei, Harghitei, Baraolt, Bodoc, Vrancei, Întorsurii, Ciucas, Piatra Mare, Grohotișului, Neamțului, Baiului. O nebunieeee 😀
 |
| Magura Codlei |
 |
| Tot grupul in varf 🙂 |
 |
| Panorama estica |
 |
| Panorama vestica |
Păcat că nu am putut zăbovi foarte mult, fiind un pic în întârziere cu timpul. Ne-am luat la revedere de la locul ăsta frumos și am plecat pe traseul pe care am venit, înapoi pre telegondolă. Mergeam destul de încet – fiind un grup de aproximativ 50 de persoane, trebuia sa îl așteptăm pe cel care merge cel mai încet. Așa că am avut suficient timp de căscat ochii și admirat schiorii ce treceau pe lângă noi cu viteze amețitoare. Brrr, oare cum de reușesc?
Pentru traseul de întoarcere am urmat banda galbenă, ce ne-a purtat în prima fază până la cabana Postavaru. Și aici era full, mega full! Abia dacă aveai loc unde să stai, și asta pe o rază de 20m! Se pare ca toată lumea a profitat de vremea asta bună și a ieșit să facă ceea ce îi place. Ei cu alunecatul, noi cu plimbatul – să îi dăm la vale 🙂
Traseul șerpuiește pe lângă pârtiile de ski, însă uneori este nevoie să treci dintr-o parte în alta a pârtiei. Și atunci să te ții! Proba mondială la traversat în viteză! Trebuia sa fii cu ochii în patru, să ochești momentul, să țâșnesti ca un iepure pe kerosen și să traversezi pista că și cum viața ta ar depinde de ăsta. Ăsta sport extrem :))) Am avut noroc că toți am reușit să trecem întregi și fără prea multe remarci răutăcioase din partea încălțaților în ski-uri și placă. Și fără nici un accident :)))
Coborârea este ușoară, extrem de ușoară. Noi însă am parcurs-o în aproape dublu de timp, că suntem mulți. Traseul e bine marcat, doar că plăcuțele indicatoare nu oferă timpul corect. Una arăta că mai avem 2 ore din traseu, după care, la jumătate de oră de mers, următoarea ne anunța că mai avem 2 ore și treizeci de minute. Și mergeam în direcția bună :)))
Era programată și o oprire la Peștera de Lapte, dar din cauza ritmului în reluare, am fost nevoiți și amânăm pentru altă data vizita. Am continuat coborârea prin pădure până am ajuns la drumul forestier, și încă aproape o oră de plimbare pe drum. Era aproape 16 și nu știam cât o să mai avem noi timp de plimbare și de bălăurit prin Piața Mare din Brașov, d-apoi să bem o cană de vin fiert la care visez încă de la plecarea din București! Am avut însă noroc cu organizatorul, care s-a gândit la toate și de la Pietrele lui Solomon a chemat un autobuz care să ne ia să ne ducă până în centrul orașului, ca altfel am mai fi mers mult şi bine 🙂
La târgul de Crăciun din Piața Mare am zăbovit aproximativ o oră, timp în care mi-am băut mult-așteptatul pahar de vin fiert, am mâncat bunătăți și m-am plimbat prin tot centrul. Am avut timp chiar sa mă întâlnesc cu un bun prieten, pe care nu l-am mai văzut de ceva vreme! Și am plecat de acolo bucuroasă și fericită, iar vinul a avut efect perfect de somnifer până la București 🙂
Detalii tehnice:
Harta traseului:
Elevaţia traseului:
Traseul pe Google Earth:
Postări asemanătoare
Traseu uşor 1 zi din Predeal – vf Fetifoiu, vf Forbanul
decembrie 30, 2024
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
