Tura scurta-scurta pana la Stana Piscul Negru
- martie 06, 2017
- by
- Visinescu Cati
Planul pentru ziua de azi era să ajungem pe vârful Piscul Negru. Ne pregătisem pentru asta – aveam echipament adecvat, am găsit cazare în loc convenabil, ba chiar am scurtat și cântarea de la Alin Tavă tocmai pentru a fi odihniți și a avea energie pentru urcare. Știam că e posibil să fie ceva mai multă zăpadă pe versant, însă urma să ne orientăm la fața locului, să evaluăm atunci situația și să vedem dacă continuăm sau ne întoarcem la bază. Momentan avem dorință de urcare și de a face un semi-nemarcat, că taaare îmi era dor de o tură în Făgăraș:) ____________________________________________________________
Când: 12 februarie 2017
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: Vio, Alex, Maria, Mihai
Traseu: Transfăgărășan – Stâna Piscul Negru-Transfăgărășan (marcaj cruce albastră, lungime traseu 3.7 km, durată traseu 3h 30 min)
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: Transfăgărășan
Punct sosire: Transfăgărășan
Dificultate traseu: simplu
Durată totală traseu: 3h 30 min, mers suuuuuper încet 🙂
Lungime traseu: 3.7 km
Altitudine minimă/maximă: 1.220m (Transfăgărășan)/ 1.603 m(Stâna Piscul Negru)
Urcare/coborâre: +571 m/ -471 m
Stare marcaj: destul de slab marcat,însă cu atenție se poate ghici traseul
Surse de apă: un râu exact la intrare în traseu, plus încă două râuri situate la aproximativ jumătatea traseului
_____________________________________________________________
Am avut noroc de o trezire ceva mai blândă decât cea de ieri, când am experimentat rigoarea și bruschețea unei deșteptări ca-n armată. Ne-am echipat repede-repejor, am luat un mic dejun simplu combinat cu o cafea tare, ne-am aruncat în mașină și ne-am oprit la Conac, de unde îi luăm pe Vio și pe Alex. Acum suntem în formulă completă de cinci și putem pleca 🙂
Intrarea în traseu se face undeva de la Transfăgărășan – locul este marcat printr-o inscripție pe un zid de piatră, și a fost nevoie de trei perechi de ochi să distingă ceea ce scria sub mormanul de zăpadă. Parcă eram la un quest :)) O dată identificată locația de pornire, intrăm în traseu .. și dăm de zăpadă până la genunchi. Bun, avem unde să testăm ce ne-a învățat Vio în tura de la Diham, despre mersul în monom și modalitatea de a face poteca 🙂 Și dă-i, și dă-i, și pas lângă pas, și o ridicare de picior cât o săritură cu genunchii la gură, mai bătătoreşte un pic că cel din spate să nu se afunde de tot …. Merge, dar destul de greu! Este obositor, consumator de energie și extrem de încet. După vreo 5 minute ne-am uitat în spate, să vedem cât am mers. Impresionanta distanță de … 40 m :)))))
După ce am intrat în pădure am putut să urcăm mai ușor. Avem noroc că sunt urme făcute de către un alt grup care a plecat înaintea noastră, așa că se vedea foarte bine poteca și pe unde trebuia să mergem. Urcăm ușor, în ritmul nostru, fără să ne grăbim. Ca o plimbare prin pădure, duminică, iarna, în Făgăraș 🙂
Chiar dacă e o simplă urcare prin pădure, asta nu înseamnă că ne plictiseam. Nu nu nu! A avut grijă natura ca să ne dea motive și momente de trezire. Astfel că la un moment dat ne-am abătut de la potecă și am luat-o pe niște urme de Moș Martin (credeam că e o scurtătură, dar de unde! Urmele duceau cel mai probabil până la bârlogul lui Martinache, unde nu am fi fost primiți cu borcane de miere și râuri de nectar :))) ), iar din când în când se activau “capcane” în potecă și te trezeai cu piciorul până la genunchi în zăpadă. Ah, și ce bucurie să ieși de acolo, când nu aveai de ce să te ții și trebuia să te rostogolești ca să te eliberezi :)))
Am ajuns la Stâna Piscul Negru după aproximativ două ore de înotat prin zăpadă, moment în care ni s-a deschis și panorama. În centru văii trona maiestuos vârful Lespezi, cu ale sale creste albe ca neaua. O priveliște superbă! Și de jur împrejur eram înconjurați de creste înzăpezite, mângâiate de soare, cu pante line și neatinse de picior omenesc. Să tot rămâi cu gura căscată :))
Vio a continuat traseul, dorind să vadă care este starea zăpezii. Eu, ca un fluturaș curios ce sunt, am luat-o pe urmele lui. L-am ajuns din urmă și mi-a aratat un buștean ce se zărea sub zăpadă, la aproximativ 20 cm sub nivelul așternut.
– Uite …. ăla e gardul stânei!
Deci noi mergem pe deasupra gardului …. wow, înseamnă că stratul de zăpadă are .. și nu mi-am terminat bine calculele în cap, că piciorul stâng s-a cufundat până la șold în pufoșenia înghețată. Clar, are mai mult de un picior de Cati :))))
În următorii 30 de metri am mai făcut câteva plecăciuni și inghenuncheri rapide. Zăpada pare prea mare pentru a continua, așa ca am luat decizia de a ne întoarce. Nu vrem să facem acte de bravură sau de eroism tăind poteca până pe creastă. Ar fi o luptă cu morile de vânt :))) Îmi pare rău (oarecum) ca nu ajungem azi pe vârf, dar e bine să știi și când să renunți. Am motive să mai dau o fugă aici la vară 😉
Ne-am oprit la stână pentru un mic popas de ceai și mâncare, după care i-am dat voinicește la vale. Coborârea a părut foarte scurtă, mai ales pentru mine, care știam pe unde să merg ca să nu mă afund în zăpadă. Însă Alex, care e ceva mai bine făcut, a făcut inghenuncheri pentru toți :)) Îl auzeam în spate, când mai scotea câte un “Ai să ..”, urmat la câteva zeci de secunde de un “Iar, mă?” Mulțumim, Alex, ca ai luat tu toate gropile pentru noi… sau le-ai făcut :)))?
Și ca să nu spunem că nu am avut parte de surprize în plimbărică asta, peste ce dăm în potecă? Urme de Moș Martinică, proaspete! Din analizele băieților plimbărețul avea cam un an de zile și o întălțime cam ….. atât. Adică vreun metru și ceva. Nu vreau să aflu cât înseamnă acel ceva, așa că i-am dar mai repede la vale. Păzea, venim cu viteză :)))
O dată ajunși pe Transfăgărășan, am făcut un popas la Conacul Ursului, unde am mâncat ceva cald. La frigul de afară, a prins de minune! După masă am făcut o mică plimbare până la Cabana Capra – Maria dorea să vadă cum se vede peisajul și să dea o raită. Eu am rămas în mașină și am adormit ca o șopârliță, cu fața la soare :))) Și e cel mai bun somn pe care l-am prins anul ăsta! Waaaa, soare, căldură, vine primăvaraaa 😀
Detalii tehnice:
Traseu pe Google Earth:
Profil de altitudine:
Postări asemanătoare
Traseu uşor 1 zi din Predeal – vf Fetifoiu, vf Forbanul
decembrie 30, 2024
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
2 Comentarii
Deni Billy
7th mart. 2017 - 5:44 pmFrumoasa dezmortire. Daca imi permiti o remarca geografica: din zona stanei Piscul Negru se vede in departare Varful Lespezi, Negoiu fiind in spatele lui, pe aceeasi directie. Ture faine cu povesti calatoare si pe mai departe!
Cati :)
8th mart. 2017 - 2:46 pmMultumesc, am corectat 🙂