Plimbare ca fetele pe creasta Fagarasului
- ianuarie 14, 2018
- by
- Visinescu Cati
Câteva minute. De atât am avut nevoie pentru a mă decide dacă merg sau nu în tura organizată de către Victoria Travels, către vârful Negoiu. După toate celelalte experiențe cu vârful ăsta ( o tură de 12 ore și alta de 16, care m-au stors de puteri și energie), poate a treia oară e cu noroc. O să fie un tur de forță, deoarece este de o singură zi, și o să fie suuper! Mai mult timp duminică pentru odihnă și celebrare :)))))
__________________________________________________________
Când: 19 august 2017
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: câteva fete frumoase și curajoase
Traseu: Lac Bâlea (2.034 m) – Șaua Paltinului (2.315 m) (marcaj cruce roșie și dungă albastră, lungime 1.15 km, durată 1 h)
Șaua Paltinului – Vf Lăițel (2.390 m) ( marcaj dungă roșie, lungime 2.49 km, durată 2 h)
Vârful Lăițel-Șaua Paltinului – Vf Paltinu (2.401 m) (marcaj dungă roșie, lungime 2.47 km, durată 1 h 20 min)
Vf Paltinu-Vf Iezerul Caprei (2.417 m) (marcaj dungă roșie, lungime 1.34 km, durată 1h)
Vf Iezerul Caprei – Vf Vânătarea lui Buteanu (2.507 m) (marcaj dungă roșie și cruce albastră, lungime 1.15 km, durată 1 h)
Vf Vânătarea lui Buteanu – Lacul Bâlea (marcaj cruce albastră și triunghi albastru, lungime traseu 1.56 km km , durată 1h 10 min)
Tip traseu: hiking
Model traseu: circular
Punct plecare: lacul Bâlea
Punct sosire: lacul Bâlea
Dificultate traseu: mediu, prin prisma lungimii și diferențelor de altitudine
Durată totală traseu: 7 h 30 min
Lungime traseu: 10.2 km
Altitudine minimă/maximă: 2.034 m (lac Bâlea)/ 2.507 m (Vf Vânătarea lui Buteanu)
Urcare/coborâre: + 1.095 m/-1.095 m
Stare marcaj: bună.
Surse de apă:sunt surse de apă la lacul Bâlea și în șaua Paltinului (o să găsiți un râu). _____________________________________________________________
Plecare de vineri seară, imediat după muncă. O să fie foarte interesant, mai ales că nu cunosc nici un alt participant la tură, în afară de Marius – organizatorul. Știu doar că în tura asta suntem doar fete. O să fie interesant. O ieșire de weekend pe creste … ca fetele :)))
Am ales să dormim o seară la o pensiune din zona Făgăraș, pentru a pleca sâmbătă de dimineață la prima oră pe traseu, tocmai pentru a avea suficient timp de bălăurit pe poteci. Marius plănuia să mai tragem și o cântare în seara asta, dar când am ajuns la cazare, am picat lată, așa că …. voi chitări în vis :))))
După un somn odihnitor și un mic dejun copios, ne-am urcat în microbuz cu destinația Bâlea Lac. Am plecat un pic mai târziu decât preconizasem, iar o fată din grupul nostru avea mici probleme ce o puneau în dificultatea de a face traseul cu noi. Ok .. în situația asta, oare mai rămânem la planul inițial de a face Negoiu? Timp ar fi fost, doar că am fi ajuns înapoi cu noaptea în cap și mai era de condus până acasă .. Hai să vedem cu pornim, și reglăm planurile la fața locului:)
Începem să urcăm undeva în jurul orei 9. Căutăm crucea roșie, o găsim și hai în sus, ca avem o creastă în care trebuie să ajungem. Urcăm în ritm normal, cu ochii pe potecă și cu urechile la anunțurile din concursul 2×2, care se desfășura astăzi. Așa am aflat că timpul parcurs de cel mai rapid alergător până pe Negoiu și înapoi este un pic peste 2 ore. Am rămas cu gura căscată mai ceva că un eschimos pe plajă – cum e posibil? Și dacă e posibil, cu cât antrenament? Că presupun că nu e numai de la mâncare =)))))
Când am ajuns sus în șa, am reconfigurat traseul. Marius nu mai putea veni cu noi, deoarece trebuia să aibă grijă de fata lui. O parte din fete doreau să meargă în continuare pe Negoiu, indiferent de oră la care se vor întoarce, iar eu și o altă Cătălina nu eram așa de convinse că doream să facem traseul (având în vedere întârzierea). Așa că am hotărât să ne despărțim în 3 grupuri: Marius și fata lui făceau cât puteau din traseu, eu și Cătălina mergeam pe Lăițel și ne întorceam la Bâlea prin Iezerul Caprei și Vânătarea lui Buteanu, iar celelalte fete au rămas la planul inițial. O să fie interesant :))))
 |
| Toata trupa 🙂 |
Zis… și făcut! Eu și tiza mea am continuat traseul, coborând spre râu (unde am dat de cortul celor de la concurs), continuând să mergem pe poteca ce șerpuiește în partea superioară a Căldării Paltinului. Înaintam încet, și asta deoarece trebuia să ne dăm mereu din calea alegătorilor ce parcurgeau poteca în ambele direcții. Era fun când ne găseam într-o porțiune mai îngustă și pentru a face loc trebuia să ne urcăm pe pereți (la propriu :)))))!). Ne-am dat însă din calea lor de fiecare dată, rostind din când în când cuvinte de încurajare, aplauze sau un mare “Bravo”. Parcă eram cheerleader montan, cu bețe în loc de pampoane :))))
Părăsim Căldările Paltinului și pătrundem în partea superioară a Căldării vecine (căreia nu îi știu numele). Aici traseul devine ceva mai stâncos. Traversăm o potecă pietruită, urcăm o porțiune mai bolovănoasă (în zig zag-uri – dacă unii fug pe munte, alții fug să le lase cale liberă primilor :))))!) și ajungem într-o porțiune lină, plină de verdeață. Facem un popas pe ceea ce eu credeam că este Vârful Lăița (îi musai să îi pună cineva o plăcută indicatoare, e a doua oară când mă păcălește momâia aceea :))) Dar chiar, dacă acolo nu e vârful Lăița, ce semnificație are ditamai momâia de pietre? Semnalează proximitatea, gen 300 m până pe vârf :)))))?) și ne punem în mișcare către Lăițel.
Terminăm porțiunea lină și începe zona mai accidentată și mai expusă a traseului. Eh, și aici să te ții (și la propriu, și la figurat)! Porțiunea este destul de îngustă, trebuie să stai la coadă pentru a trece de anumite pasaje … și când venea un alergător, săream toți în lături că lăcustele pe arcuri, pentru a face loc. Am putut vedea oameni parcurgând traseul ăsta prin niște locuri în care eu nu m-aș fi aventurat, lasan culoar liber celor de la maraton. Bravo lor 🙂
Noroc că zona accidentată este destul de scurtă. Urmează o urcare (la fel de scurtă) și iată-ne pe vârful Lăițel … noi și alți câțiva zeci de oameni.Yu-huu, am ajuns la unul din capetelel traseului de astăzi! Ne așezăm să luăm un binemeritat prânz, cu panorama Fagarasilor și lacul Caltul strălucind în prim-plan. Cu așa peisaj, parcă și mâncarea intră mai bine :)))
După masă și un popas de relaxare, ne-am pus în mișcare. Trebuie să ne întoarcem pe același traseu până în Șaua Paltinului. Cu aceleași salturi “de căprițe sprintene” în lături când mai apărea câte un maratonist, cu aceeași grijă unde puneam picioarele și cu chef de plimbare, am parcurs destul de repede drumul înapoi. Din șa părăsim poteca bine marcată și începem din nou să urcăm, până ajungem pe Vf Paltinu, nemarcat în nici un fel (noroc cu hărțile, că ne spun ele unde am ajuns). Uuu, și ni s-a deschis panorama! La picioarele noastre se întindea frumos căldarea cu Lacul Bâlea, iar în față trona maiestuos următoarea noastră destinație: Vf Iezerul Caprei. Ce părea așa de aproape, încât aveam impresia că fac un salt și gata, i-am atins plăcuță. Hai să vedem cât de mult pot să sar =))))
 |
| Echilibristica pe varful Paltinu |
Traseul până pe Iezerul Caprei șerpuiește în partea de sus a căldării, cu o vedere superbă asupra lacului. Are un singur pasaj ceva mai dificil, o coborâre pe pietre la care e nevoie de ceva mai multă atenție. Traseul coboară apoi pe partea cealaltă a versantului (hei, uite Transfăgărăşanul, plin de mașini!), și de aici începe urcușul. Care nu putea să fie și el mai simplu, nu nu! În stil tipic Făgăraș, scoate toată transpirația și voința din ține. Și când simți că nu mai poți, vezi un maratonist cum merge susținut. “Hmm, dacă el poate, înseamnă că nu e așa de pppppft cum simt eu. Hai, să continuăm!” Și că să vezi, mă puneam în mișcare și urcam. Puterea exemplului în cel mai frumos mod posibil 🙂
Ne-am bucurat la maxim când am ajuns în vârf. Parțial că ne puteam trage sufletul și mânca ceva, dar mai mult că vedeam lacul Capra dintr-un unghi neexperimentat până acum. E la fel de arătos 😉 Nu am stat mult la admirat, de unde suntem acum se poate vedea extrem de bine norii de furtună ce amenință cu o descărcare ploioasă și fulgerătoare. Și noi încă nu am ajuns la finalul traseului. Mai avem un vârf de atins: Vânătarea lui Buteanu. Hai, la drum!
 |
| Fetele cochetele pe Iezerul Caprei |
Coborârea până în căldare e scurtă, abruptă și rapidă. Pornim vitejește pe ultimul urcuș al zilei, cu un ochi pe potecă și un ochi pe cer, să vedem dacă apar fulgerele. Am observat că eram singurele care mai urcam, iar cei câțiva turiști aflați pe potecă coborau destul de repede. Hmm…. hmm… ce să facem? Mai continuăm sau nu? Ne-am spus că urcăm până unde putem, și la primul semn serios de ploaie/furtună facem cale întoarsă spre lac.
Am ajuns la săritoare. O trecem cu grijă, urcăm porțiunea cea expusă, sărim din piatră în piatră … și iată-ne pe Vânătarea lui Buteanu. Suntem singure-singurele, noi și muntele, noi și crestele, noi și norii. Senzația e fantastică! Avem noroc și putem vedea până hăt în zare, deși cerul e gri și încărcat. Se poate vedea Moldoveanu extrem de bine … și toate crestele zimțate ale acestui masiv minunat. Yu-huuuu, am reușit! Și am reușit singure, fără îndrumare și fără ghid. Sunt mândră de noi 😀
Am tras câteva cadre, după care am luat-o din loc. Cerul dă semne că ar cam vrea să ne spele echipamentul, iar noi nu vrem. Am coborât repede, bucurându-ne de libertatea de a fi singure pe această parte a masivului. Lumea a început să apăra deîndată ce am ajuns în partea superioară a căldării, dar e ok. Pentru câteva minute bune, Vânătarea lui Buteanu a fost doar a noastră pentru desfătare 🙂
 |
| Selfie de fete (si fete) fericite :))))) |
 |
| Panorama 360 de pe Buteanu 🙂 |
Am coborât super repede până la Lacul Bâlea, croindu-ne potecă pe unde am considerat noi că este mai lejer (deja avem experiență la deviere de pe traseu :))))). La cabană ne-am întâlnit cu Marius, care ne-a spus că fetele ce au plecat pe Negoiu încă nu au ajuns și că va mai dura ceva. Așa că avem timp să ne odihnim și să ne răsfățăm culinar. Și eu și tiza mea pofteam la cartofi prăjiți cu muuuult usturoi, așa că am mers șa ne comandan câte o porție. Și au fost așa de buuuuni 🙂
Fetele au ajuns cam la 2 ore după noi. Obosite, dar extrem de fericite. Am stat până au mâncat și ele, după care ne-am urcat în microbuz, destinația București. Să mai spun că am moțăit tot drumul =)))))?
Detalii tehnice:
Traseul pe hartă:
Traseul pe Google Earth:
Elevația traseului:
Postări asemanătoare
Traseu uşor 1 zi din Predeal – vf Fetifoiu, vf Forbanul
decembrie 30, 2024
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
