Fagaras, varfurile Netedu si Buteanu. Inceputurile PMCF
- februarie 05, 2018
- by
- Visinescu Cati
“Cati, hai să o punem de o cântare și o ieșire la munte!” O rugăminte pe care am tot auzit-o timp de vreo 3 luni de zile de la un prieten piteștean. Și de fiecare dată când îmi consultam agenda, o descopeream cu weekendurile pline de alte activități. Până într-o zi, când primul weekend din septembrie a rămas liber. Am putea să mergem într-o tură mai ușoară, în care să facem o mega-cântare seara. Unde? Făgăraș! Cazare la Refugiu Balea Tunel, un loc foarte drag mie, extrem de confortabil și primitor. Și găsim noi ce trasee să facem în zonă …. Că avem de unde alege :))
__________________________________________________________
Când: septembrie 2017
Durată: 2 zile
Parteneri de tură: gașca PMCF (Prietenii, muntele, chitara și focul) – țineți-o minte, veți mai auzi de ea 😉
Traseu: Lac Bâlea – Şaua Netedu – Vf Netedu (2.351 m) – Vf Buteanu (2.056 m)– Transfăgărășan (marcaj dungă albastră, lungime 6.4 km, durată 4h 40 min )
Model traseu: liniar
Punct plecare: lac Bâlea
Punct sosire: Transfăgărășan
Dificultate traseu: simplu spre mediu
Durată totală traseu: 4h 40 min (cu muuulte pauze de cules și ȋnfulecat afine!)
Lungime traseu: 6.4 km
Altitudine minimă/maximă: 2.351 m (Vf Netedu)/ 1.489 m (Transfăgărășan)
Urcare/coborâre: +407 m/ -958 m
Stare marcaj: destul de bună. Sunt unele porțiuni ȋn care marcajul pur și simplu refuza să se lase vizualizat, ȋnsă cu un pic de orientare se poate găsi repede drumul cel bun.
Surse de apă: este un mic râu exact ȋnainte de urcarea ȋn creastă și unul la ieșirea din traseu. Nu am mai văzut alte surse de apă.
_____________________________________________________________
Plecarea sâmbătă. A ajuns aproape un laitmotiv începutul de weekend spre Făgăraș – trezire de dimineață, echiparea, urcarea în mașină, balansul și somnul pe serpentine – și puf, materializarea crestelor muntoase în fața ochilor. O să ajungă la un moment dat un fel de teleportare :))
Suntem un grup frumușel în această tură – și aproape total necunoscut mie. Se pare că anul ăsta e cel al noilor cunoștințe de pe munte 😀 Nu par exact genul de muntomani cu normă întreagă, motiv în plus pentru care mă bucur de alegerea traseului pentru acest weekend – unul ușurel, scurt, mai mult de plimbare, relaxare și admirare. O să fie supeeeeer!
Ne-am cazat la Refugiul Bâlea Tunel, unde am fost primiți cu mare drag de către Emil. Nu am zăbovit mult – era deja ora 11 și era timpul să plecăm pe traseu. Ne-am făcut repede un bagaj light și hai – sus pe munte! Vremea ține cu noi, cerul e senin, vom avea parte de niște peisaje mega wow!
Am admirat întotdeauna Transfăgărășanul și crestele muntoase mai mult din partea de sud a acestuia. Astăzi o să am ocazia să o fac și din partea nordică, deoarece am ales să mergem spre Șaua Netedu și vârful cu același nume, cu coborâre aproape de cascada Balea. Am văzut că sunt mai multe vârfuri în zonă, sper că toate să fie accesibile. Abia aștept să mă cocot 😀
Traseul începe de pe undeva din zona lacului Balea, și urcă ușor, lăsând Transfăgărășanul în partea stângă. Poteca este foarte vizibilă, marcajele la fel. Zburdam ca un fluturaș pe cărare, bucurându-mă de munte, de companie, de soarele cald și peisajul magnific. Y-haaaa, zis iz za laif 😀
Este minunat să pot privi Făgărașul din acest unghi. E la fel de frumos și maiestuos, și acum am ocazia să îl admir din altă perspectivă. Una cu multe crește zimțate, printre care și Negoiu (și cât de fain se vede de aiiici!). Nu mă mai satur de admirat și tras cadre :)))
După urcușul lin pe semi- curbă de nivel ajungem într-o vale, loc în care traseul se bifurca. Așa am aflat și și de unde pleacă bulina albastră care urcă spre Vânatarea lui Buteanu :)). Noi ne ținem în continuare de dungă albastră, urmând-o pe un traseu ce începe să urce ceva mai susținut. Ajungem pe un platou deschis, în Șaua Netedu, de unde ni se deschide priveliștea spre altă parte a masivului – cea în care Vânatarea lui Buteanu da tonul și deschiderea către alte creste zimțate. Yu-huu, se vede inclusiv trapezul Viștea-Moldoveanu! Cât de norocoși suntem că am prins o asemenea vreme 😀
Mai urcăm un pic.. și iată-ne ajunși pe vârful Netedu. Acesta nu este marcat în nici un fel, ne-am dat seama că am ajuns deoarece umblam cu GPS-ul pornit și harta încărcată. Aici am făcut primul popas de odihnă și de masă, ne-am tras în fotografii și am admirat creasta care se întindea înaintea noastră – una extrem de zimțată și pe alocuri prăpăstioasă. Nu înțelegeam pe unde poate merge traseul, și asta pentru că marcajele nu erau așa de vizibile. Dar îi dăm noi de cap 🙂
Eh, și de aici începe aventura! Eu îmi pusesem în căpșor să ajung pe toate cele cinci vârfuri din traseu. Următorul era Vf Găvanului, pe care am încercat să îl dibuiesc. Cam greu de ghicit, având în vedere că sunt multe vârfuri în zonă, dar pot să încerc! Ceilalți nu doreau să meargă cu mine, așa că am luat-o singură la vale, înaintea tuturor. Și am nimerit pe niște pasaje nemarcate, abrupte, în care mi-a fost destul de dificil să îmi păstrez echilibrul. M-am ambiționat însă și m-am cocoțat acolo unde am vrut. Am ajuns pe un alt vârfuleț, de unde aveam aceeași priveliște fantastică! Adică asta. 360 de grade, baby 😀
I-am dat repede la vale, grăbindu-mă să ajung grupul care înaintase ceva. Am făcut însă un popas, pentru ceva ce nu puteam să refuz: afine! Am găsit un tufiș cu niște afine mamut, plantate acolo parcă dinadins să te facă să te oprești. Miaaaam, și sunt așa de bune! Am făcut curat, nu mai găseai boabă de afină. Aaah, acum pot să continui cu mai multă energie! Și o limbă mov =)))
Vânătoare de bobițe delicioase s-a prelungit pe tot parcursul excursiei, și asta pentru că erau la orice pas. Păcat să săreau doar în ochi, nu și în gură :)))! Am avut noroc că din când în când mai dădea câte o scurtă repriză de ploaie răzleață, care ne mai urnea din poteca și ne făcea să îi dăm la vale. Că dacă ar fi fost după noi, acolo ne-ar fi prins noaptea!
Următorul vârf pe care îl avea în plan era Vf Buteanu. Asta a fost super simplu de atins, a fost nevoie să mă abat un pic de la traseu și gata – eram acolo. Că să mă întorc în poteca m-am ambiționat (că deh, doream să scurtez!) și am traversat o porțiune de jnepeniș. Sau ea m-a traversat pe mine, că la un moment dat eram plină de ace și suspendată între 2 tufișuri, prinsă atât de bine de abia mai puteam să mai ies. Am vrut aventura? Ei bine, o am din plin =)))))
Din creastă urmează o coborâre scurtă (și abruptă) către lac (nu am reușit să îi găsesc numele pe vreo hartă), ca apoi să câștigăm diferența de altitudine printr-o urcare abruptă prin … mda, jnepeniș! Făcusem cunoștință cu ei mai devreme, eram oarecum imuna la înțepături. Și noroc cu marcajul, deoarece la prima vedere era puțin probabil că un traseu marcat să străbată această porțiune.Ieșim din nou „la lumină”, unde dăm de alți jnepeni. E clar, asta e patria lor! Jnepenia, țara acelor și a rădăcinilor noduroase. Uuuu, afine! Revin în 5 minute =)))
 |
| Activitate preferata pe traseu =)))) |
Celelalte vârfuri pe care eu le văzusem pe hartă nu au putut fi abordate, deoarece erau destul de dificile de atins. Vârful cu Jnepeni e … ei bine, vă prindeți voi, iar La Lăcuț nu îl pot identifica. Așa că am lăsat pe altă dată doborârea mărețului record de 5 vârfuri într-o zi. Dau eu de altă creastă mai golașă :))
Coborârea din traseu este marcată destul de slab (e un panou indicator, însă nu se mai vede aproape nimic din ce este trecut pe tăbliță). Traseul coboară prin pădure, uneori mai lent, alteori mai abrupt. O parte din colegi nu au rezistat tentației și au făcut și un pic de ecologizare a zonei, așa că ne-am întors cu mai multe bagaje decât cam plecat :))). Traseul ajunge direct în Transfăgărășan (ultima porțiune este destul de abruptă, însă este doar la final) – am atașat o fotografie că să vă dați seama de unde. Eh, și de acolo am așteptat mașinile, să ne ia și să ne ducă înapoi la Bâlea lac. Loc pe care l-am găsit super-mega-giga aglomerat. Coada de mașini era mai ceva ca Unirii la oră de vârf. Bucureștenii știu 😉
Și acum… să înceapă petrecerea, că doar și de aceea am venit! Am făcut un foc de tabără, bucurându-ne de căldură și de relaxare. Ne-am răsfățat cu vin și mâncare bună, făcută la grătar. S-a dansat salsa și s-au făcut numere de magie. Iar seara am încins o super cântare la un super foc de tabără (altul). A fost geniaaaaal! Și dacă țin bine minte, a fost și lună plină, care lumina super fain crestele. Auuuuuuu, nebunieeeee!
Dimineață ne-am trezit cu toții destul de greu – și asta pentru ca ploaia măruntă de afară îmbia la somn și leneveală, nu la înviorare. Ce schimbare față de ziua de ieri! Și ce bine că am ales să facem traseul sâmbătă! Intuiția funcționează 🙂
Ieșirea s-a încheiat genial cu un alt număr de magie, de am rămas cu toții cu gurile cât China (dacă China ar fi cât tot Pământul). Deci cum… și când …. dar …. băi, cum face asta? Și nici nu vrea să ne spună ce și cum reușește. Deci eu confuză :)))
Am plecat spre casă super fericită și relaxată, că după un weekend fain cu de toate: munte, prieteni, chitară și foc. La cât mai multe 😀
Detalii tehnice:
Traseul pe hartă:
Elevația traseului:
Traseul pe Google Earth:
Postări asemanătoare
Traseu uşor 1 zi din Predeal – vf Fetifoiu, vf Forbanul
decembrie 30, 2024
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
