Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Concediu 2017 – ziua 07 – La revedere,Nuremberg! Hello, Praga!

Ultima zi în Nuremberg – și tot ziua în care plecăm înapoi spre Praga. Avem autobuz înapoi la ora 16, deci mai prindem încă o porție sănătoasă de vizitat. În Furth nu prea sunt locuri de văzut (sau cel puțin nu le-am identificat eu pe hartă), așa că am decis să mai dăm o fugă în Nuremberg. Am descoperit că există un muzeu al jucăriilor (yaaaay, pare a fi foarte interesant!!!)  și dacă avem timp, o să trecem și pe la casa lui Albrecht Dürer.  Să nu ne pierdem antrenamentul la plimbat :)))
 ________________________________________________________
Când: octombrie 2017
Unde: Nuremberg, Germania
Partener de călătorie: Oni
Transport:perpedes, metrou, autobuz
Cazare: apartamentul unor prieteni, Praga
Highlights: jucării, picturi
Ȋn câteva cuvinte: muzeul jucăriilor, casa lui Albrecht Durer, întors în Praga
________________________________________________________
Ne-am început  ziua luând același mic dejun delicios în Furth, după care hop-țop în metrou – până în centrul Nurembergului. De acolo ne-a fost foarte ușor să ajungem la muzeul jucăriilor, ocazie cu care am descoperit că mai trecusem de câteva ori prin zonă, fără să acord vreo atenție maimutoaielor aflate la intrare. Așa e când te uiți în toate părțile =)))
Biletul de intrare este 6 euro, însă ai ce vedea! Mai ales dacă ești împătimit al jucăriilor, așa cum sunt eu. Erau acolo jucării din toate epocile, de la păpuși la mecanisme, castele, jucării din lemn, căsuțe de păpuși (oooo, și astea erau atât de complexe și fain făcute! Adevărate bijuterii! Perfecțiune până la cel mai mic nivel!), căluți, trenulețe, lego, Barbie … de toate pentru toți! Cel mai mult mi-a plăcut Mecano, mi-am adus aminte că l-am avut și eu când eram mică și construiam tot felul de mașinării. Sau cel puțin așa credeam eu :)))
Muzeul în sine este destul de mare, mie cel puțin mi-a luat cam o oră și jumătate să mă plimb prin tot, și nu am stat să admir fiecare exponat. E o istorie fascinantă a jucăriilor, și e și mai fain dacă faci corelația cu evenimentele și atmosfera perioadelor în care au apărut ele. Și ce învățau copiii care se jucau cu ele, cum li se modelează anumite idei sau comportamente de la vârste fragede. Băieții cu mașini, fetele cu bucătăria … interesant!
După ce am părăsit locul de joacă am dat o fugă până la muzeul lui Albrecht Dürer. Era în renovare (nu puteam să intrăm în anumite camere), de aceea am plătit 2 euro în loc de 6. Ahm, ok, pot rezista să nu văd o parte :))))  Muzeul e de fapt casa în care a locuit și creat. E fascinant să te plimbi prin camere și să vezi cum locuiau și trăiau oamenii pe vremuri. Mie mi-a plăcut cel mai mult bucătăria, era aproape întreagă. Să gătești acolo, zi de zi ….. cred că era o experiență interesantă 🙂 Și am plecat de acolo cu un suvenir – rinocerul lui emblematic, litografiat pe o bucată de hârtie, cu ajutorul presei originale. Uhuuu, super! Modern și istoric în același timp 🙂
Iată-ne la finalul programului propus pentru ziua de astăzi … și cu vreo 2 ore în care nu avem program. Am profitat de ele și am dat o tură de oraș, singură, plimbându-mă pe malul apei, afundându-mă într-un parc super interesant.  Chiar dacă era ceva mai înnorat și mai chilly, plimbarea a fost cât se poate de plăcută. Păcat că trebuie să plec :)))
La 16 ne-am urcat în autobuz cu destinația Praga. Am ajuns destul de târziu, și ne-am dus direct acasă. Toți eram obosiți. Mâine o să ne facem planul de plimbare în Praga, în fața unei cafele delicioase. Până atunci …. bine te-am regăsit, oraș frumos! Cati, over and out!
    
Utile:
Preț bilet muzeul jucăriilor: 6 euro
Preț bilet muzeu Albrecht Dürer: 6 euro. Pentru că era în renovare și nu puteam să vedem tot muzeul, noi am plătit doar 2 euro.
    

Răspuns

Notă comentariu

Despre mine

Bună 🙂 Numele meu este Cătălina, insă toată lumea îmi spune Cati. Sunt pasionată de munte, călătorii, chitară, culori, handmade şi fotografie. Am început acest blog în 2013, din dorinţa de a ajuta oamenii să îşi descopere propria pasiune pentru călătorii şi a oferi informaţii celor ce doresc să facă trasee montane.
Ȋţi urez bun venit în cercul meu de poveşti! Şi mulţumesc pentru vizită 🙂

Sustine Chitara Calatoare

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Social

Arhive

×