Ciucas in straie de primavara – plimbare pana la Vf Gropsoarele
- iulie 08, 2018
- by
- Visinescu Cati
Eram destul de obosită după plantarea de sâmbătă cu Mai Multe Verde. Chiar dacă nu am dat permanent la cazma, căldura extrem de mare și acțiunile de strângere a taberei au fost suficient de epuizante cât să mă trimită la nani destul de devreme. Numai bine, deoarece prindeam mai mult somn și mă refăceam mai repede pentru tura programată astăzi. Împreună cu niște amici dăm o fugă scurtă în Ciucaș, pentru o plimbărică bine-meritată și o relaxare de după acțiunea de înverzire. Pentru că merităm :))))
__________________________________________________________
Când: aprilie 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: oameni cunoscuţi şi necunoscuţi
Traseu: Cabana Muntele Roşu – La Răscruce (marcaj triunghi roşu, durată traseu 1h 30 min, lungime traseu 4 km )
La Răscruce – Vf Gropşoarele (marcaj cruce roşie, durată traseu 20 min, lungime traseu 1.4 km)
Vf Gropşoarele –Şaua Gropşoarele – Şaua Chiruşca (marcaj cruce roşie, durată traseu 45 min, lungime traseu 2.7 km)
Şaua Chiruşca – Cabana Ciucaş (marcaj bandă roşie, durată traseu 40 min, lungime traseu 2.4 km)
Cabana Ciucaş – Cabana Muntele Roşu (marcaj bandă galbenă, durată traseu 1h 20 min, lungime traseu 5.2 km)
Model traseu: liniar
Punct plecare: cabana Muntele Roşu
Punct sosire: cabana Muntele Roşu
Dificultate traseu: simplu
Durată totală traseu: 5h 50 min, cu pauze incluse
Lungime traseu: 15.7 km
Altitudine minimă/maximă: 1.302 m (cabana Muntele Roşu)/ 1.883 m (Vf Gropşoarele)
Urcare/coborâre: +777 m/ -783 m
Stare marcaj:bună, atât ca poziţionare şi frecvenţă
Surse de apă: pârâul care curge în Valea Berii + fântana Nicolae Ioan, aflate în ultima parte a traseului
_____________________________________________________________
Locul de întâlnire era cabana Muntele Roșu, undeva în jur de ora 11. M-am bucurat la maxim că nu plecam cu noaptea în cap, am avut timp suficient să îmi încarc bateriile pentru ceea ce urmează. Eu și un amic am plecat din București, urmând să ne întâlnim cu ceilalți participanți (care veneau de la altă acțiune de plantare!) la locul stabilit. Buuun! La ora 11 echipa București era parcată, echipată de drum și gata de acțiune. Însă ceilalți …. i-ai de unde nu-s! După vreun sfert de oră de așteptare îi sunăm. Răspund … și aflăm că abia au ieșit din Măneciu. Adică mai au cel puțin o jumătate de oră până la noi. Grrrr, mrrrr……. și alte expresii rârâite. Adică trebuie să mai așteptăm ….. atât?
Așteptatul este un lucru la care nu am fost niciodată extrem de bună. Și mai ales când stau și aștept degeaba, bașca atunci când mi se dau planurile peste cap. Adică în loc să urc pe munte, să mă bucur de peisaje, de floricele, de transpirația ce îmi intră în ochi, stau pe marginea drumului sprijinind un băț de trekking! Am tunat și am fulgerat în tot timpul în care am rămas acolo, care s-a transformat în aproape o oră. Când au sosit cele două mașini, mi se lungiseră urechile de așteptat, iar nervii mi se scurtaseră la maxim. Grrrr, mrrrrr …. târrrrrr!
După încă 20 de minute de făcut bagaje și aranjat lucrurile în portbagaj (Breathe! Breathe! Breathe!) am pornit și noi în sfârșit pe traseu. Până la urmă o să facem Vf Gropşoarele, și vedem (în funcție de ora la care ajungem) cum continuăm. Urcăm prima pantă și intrăm în pădure, moment în care am prima surpriză plăcută – brândușe! Multe, multe brândușe ce împânzesc traseul, de toate mărimile și nuanțele de mov! Waaaaa, și uite și ghiocei! Am ajuns în raiul florilor =)))
Minunățiile de flori continuă să ne însoțească la fiecare pas. Erau așa de multe, încât uneori trebuia să am grijă să nu calc pe ele! Cu ochii în potecă, nici un am realizat că am ieșit din pădure și că la orizont au început să apară maiestuos versanții învecinați, stropiți le alocuri cu pete albe de zăpadă. Yaaay, iarna începe să se dea dusă! De acum traseele vor deveni ceva mai ușoare … sau cel puțin nu o să mai fie nevoie să car atât echipament :)))
Traseul până la răscruce este unul destul de lejer. Sunt câteva pante ceva mai înclinate, dar nimic de speriat. Între două fotografii de flori și un WOW la panoramă, am început să devenim vorbăreți (deh, muntele apropie oamenii!) și să sporovăim de toate – glume, echipament, ture trecute, ture viitoare și câte și mai câte. Am avut norocul să nimeresc între câțiva oameni extrem de glumeți, alături de care am simțit că pot lega o super –conversatie. Înaintam – și pantele răsunau de râsete, povești și voie bună. Să tot mergi așa pe munte:)
Aproape de ieșirea în creastă a început să ne bată vântul. Am făcut un mic popas pentru echipare contra vâjâitului și ne-am continuat drumul, străbătând uneori mici ochiuri de zăpada ce încă rezistau cu stoicism. Ah, ce ar mai fi mers o bătaie cu bulgări! Dacă era un pic mai cald, mă puteam pe modelat și aruncat sfere =)))
După aproximativ două ore și un sfert am ajuns la răscruce. Pfuai, și aici bate vântul, de te îmbină să faci cunoștință cu pământul utilizând tot corpul. Ne uităm la ceas – suntem în grafic. Deci putem să dăm o tură până pe Vf Gropşoarele, aflat la maxim 30 de minute de aici. Hai!
Ultima data când am fost în zonă este acum 5 ani de zile, când am urcat din partea opusă (ah, tura aceea fantastică!). Un pic prea mult, deoarece simt că nu mai recunosc zona. Tot ce mai rețin e adăpostul anti-furtună, care între timp a mai câștigat un companion la fel ca el. Altceva însă …. nup. Poate nu ar trebui să las atât de mult timp să treacă între a vizita locuri dragi. Și totuși, am atât de multe locuri dragi, încât ar înseamnă să fiu mai tot timpul pe drumuri =)))) Hmmmmmm, sună interesaaaant …..
Vârful Gropşoarele ne-a întâmpinat cu un vânt mai domol și o panoramă de excepție. Waaaa, am ajuns! Acum ne putem odihni (până îi așteptăm și pe cei rămași în urmă) și mânca ceva bun. Oamenii au pus masă câmpenească, cu multe legume, șuncă și brânză de la stână – un adevărat festin! Să tot stai aici și să te relaxezi 🙂
Ne-am regrupat în aproximativ 30 de minute, am făcut o poză de grup și am pornit agale spre vale. Am hotărât să coborâm pe cabana Ciucaș, unde ne vom opri la un binemeritat popas de ceva bun. Unii vor bere, alții clătite, alții papanași. Eu inițial doream un ceai/vin, însă când am aflat ca au papanași cu dulceață de rhododendron, parcă mă tentează și pe mine o porție. Am băut sirop, e super bun, însă dulceața nu am mâncat. Până acum 😀
Coborâm agale, fără prea multă grabă, fiind din când în când mânați din spate de vântul care ne mai dădea câte un push. Traseul e la fel de lin, nu pune probleme. Când am ajuns la răscruce am cotit spre stânga, pentru a continuă coborârea. Eh, și aici să te ții! Dacă până acum am întâlnit doar petice de zăpadă, aici toată cărarea era plină. Trebuia să ai grijă cum calci, deoarece riscai să te trezești cu un picior îngropat total. Și să te afunzi și mai tare în încercarea de a te elibera. Zăpezi mișcătoare, că să vezi =)))
Traseul de coborâre a fost ceva mai lung decât mi-l aduceam aminte. Mă bucur însă că au reapărut brândușele, care ne-au însoțit până aproape de intrare. Mai ales pe curba de nivel care șerpuiește exact înainte de cabană – plin, plin ochi! Băieții au luat-o înainte, eu nu mai știam din ce unghi să mai fotografiez =)))
Pauza de la cabană a fost destul de scurtă. Am mâncat vestiții și minunății papanași, care s-au ridicat la înălțimea laudelor – foarte dulci și bine făcuți. După care ne-am pus toate hainele pe noi (se lăsase frig între timp și vântul începuse să bată și mai tare) și hei-rup am reluat traseul de coborâre, până la cabana Muntele Roșu. I-am dat un pic mai repede, pentru a ajunge pe lumina și a pleca cât mai repede – asta ca să nu stăm în traficul de duminică seară. ȘI am reușit! Am ajuns în București la o oră decentă, fără a pierde mult timp pe șoselele patriei. Cu amintiri frumoase și multe floricele pe retină. Săptămâna viitoare mă întorc în Ciucaș, sper să fie la fel de multe =)))
Detalii tehnice traseu:
Traseul pe hartă:
Traseul pe Google Earth:
Elevaţia traseului:
Aparat foto utiliza: Nikon D5000 + Tamron 17-50 mm f 2.8
Tracker utilizat: Endomondo
Elevaţie realizată cu ajutorul Gps Visualiser
Postări asemanătoare
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
Mini-vacanță în Ardeal, ziua 3 – circuit Piatra Secuiului
septembrie 13, 2024
