Stay Connected

Concediu 2018 – ziua 08 – Mer de Glace

Concediu 2018 – ziua 08 – Mer de Glace


Planurile zilei de astăzi depindeau de vreme. Exista o posibilitate destul de mare să plouă, caz în care rămâneam la bază și ne plimbam prin Chamonix. Cornel știa câteva locuri faine în care am fi putut petrece ziua 🙂 Dacă nu ploua, o luam în sus, pe un traseu pe care încă nu l-am stabilit. Eu îmi doream foarte mult să fie ok vremea, pentru a putea începe explorarea acestor munți fantastici 🙂


Eh, și am avut noroc!!! Vremea se anunță uscată, iar pe cer sunt doar câțiva nori răsleți și albi. Vreme super bună de mers pe munte! Așa că am luat micul dejun, am făcut repede bagajul și am plecat spre explorare. O să mergem la Mer de Glace – sau marea de gheață. Din câte am înțeles este un ghețar foarte mare, însă nu stiu ce îl face așa de special. O să aflu în curând 🙂


Traseul începe de lângă o stație de telescaun și un mini-parc de distracții. Urcăm o poteca de pământ, cumva pe sub cablurile de telescaun, până când ajungem la o intersecție de drumuri. Ambele plăcute indică Mer de Glace. Și noi facem dreapta 🙂
Aproape tot traseul este prin pădure, pe o potecă foarte vizibilă. Cornel a luat-o înainte, iar noi am rămas că fetele în spate, povestind și împărtășind impresii de călătorie. Ne bucuram de liniștea de pe traseu, de răcoare, de pădure. Nu contează că afara s-a înnorat și că ploaia începe ușor-ușor să își facă simțită prezența. De aceea avem echipament de ploaie, să îl scoatem și pe el la înaintare 🙂
Una din surprizele plăcute de la urcare este cabana La Buvette Le Caillet. Este o căsuță mică, la marginea pantei abrupte (Yeaaah, cu referință :D!), ce arata că în povești 🙂 M-am simțit acasă imediat cum am ajuns, iar cei care administrează cabana sunt super de treabă! Aș fi vrut să stăm mai mult, să luam un loc la măsuțele de pe terasă și să bem o limonadă, însă nu avem timpul necesar. E musai să mă întorc aici,măcar o dată 🙂
A picurat aproape tot drumul la urcare, însă când am ajuns aproape de ieșirea din pădure a început să plouă de-a binelea. Și așa ieșeam noi dintre copaci, trei omuleți zgribuliți cu rucsaci în space, căutând marea de gheață. Momentan an dat peste ploaia cu apă, oare s-a topit sau trebuie să facem mai frig =)))?
Prima oprire am făcut-o la un mic muzeu al ghețarilor. Am putut să urmăresc filmulete despre evoluția ghețarilor din tot globul, să ascult sunete de ghețar, să privesc fotografii și să aflu mai multe informații despre aceste minuni ale naturii. Recomand, a fost foarte interesant 🙂
De la micul muzeu până la Mer de Glace am mers câteva minute. Ne-am oprit pe o platformă ce dădea înspre o vale nu foarte adâncă, străjuită de niște munți foarte colțuroși. Totul era de o nuanță gri șobolan spălăcit, de la nori până la versanți și vale. Ok… și unde este această minunată mare de gheață? Doar nu e subterană…. sau ce s-a întâmplat de nu o văd? Ei bine …. marea de gheață era în acea vale, sub un strat de pământ, pietriș și orice altceva a căzut de pe versanții înconjurători. Nu se vedea aproape deloc. Abia dacă puteai să intuiești că acolo se afla un ghețar – dacă te uitai cu maaare atenție, se puteau zări sclipiri de un albastru metalic în câteva locuri. Cel mai bine se vedea gheața la intrarea în peșteră, către care puteai să cobori luând telegondola. M-am dezumflat un pic – mă așteptam la altceva. Și totuși …. locul ăsta este frumos așa cum este. Chiar dacă nu este cum mi l-am imaginat eu. Are ceva … aspru, colțuros, impunător 🙂
Am stat la Mer de Glace aproximativ 2 ore, timp în care am vizitat grota de cristale și am băut o super ciocolată caldă, să ne mai dezmorțim. Noi de fapt așteptam să se oprească ploaia 🙂 Am părăsit incinta când afara mai picura un pic și am luat-o la vale, pe un alt traseu decât cel abordat la urcare. Tot prin pădure 🙂
Traseul ăsta este mai accidentat. Se coboară pe poteci mai abrupte, pe bolovani, pe lespezi de piatră. Trebuia să fim ceva mai atenți, deoarece toate erau ude și exista un risc mai mare de accidentare, însă ne-am descurcat 🙂 și am avut parte de o surpriză la fel de plăcuta că la urcare – altă căbănuța de poveste, cu mușcate la geam și terasă cu vedere la munte – Les Rochers des Mottets. O adevărată placere să stai să bei ceva cald aici 🙂 Ce e special la acest loc este că îți poți petrece noaptea în niște sfere transparente, ce sunt fie suspendate în copaci, fie poziționate la marginea prăpastiei. Wow, cum ar fi să dormi aici, și să fie super senin afară, să poți vedea stelele din confortul propriului pat? Un hotel de mii de stele 😀
De la cabană traseul se îndulcește puțin. Coborâm lejer prin pădure, cu vedere directă spre Chamonix. Norii se jucau în jurul nostru și din când în când acopereau tot orizontul, lăsând doar mici porțiuni de cer sau pădure vizibilă. E super fain 🙂
Poteca ne-a coborât până la intersecția inițială. Aha, deci asta era traseul dinspre stânga 🙂 I-am dat mai departe și am ajuns în Chamonix, de unde ne-am cumpărat câte ceva bun pentru cină și ne-am întors la corturi. După masă, colegii mei au rămas să facă pregătirile pentru Mont Blanc – pleacă mâine dimineața spre vârf. Eu o să rămân la bază, o să am o zi liberă să mă plimb oriunde îmi dorește sufletul. Abia asteeeeept 😀
Detalii tehnice tură:
__________________________________________________________
Când: iulie 2018
Durată: 1 zi (a opta zi din concediul 2018)
Parteneri de tură: Emilia, Cornel 
Traseu: Chamonix – Buvette du Caillet – Mer de Glace – Les Rochers des Mottets – Chamonix (lungime traseu 14 km, durată traseu 6h)
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: Chamonix
Punct sosire: Chamonix
Dificultate traseu: mediu
Durată totală traseu: 6h
Lungime traseu: 14 km
Altitudine minimă/maximă: 1.093 m(Chamonix)/ 1.913 m (Mer du Glace)
Urcare/coborâre: +915/-915 m
Stare marcaj: traseul este marcat
Topografie traseu: la urcare se merge pe potecă de pământ și vegetație, foarte puțin pe piatră. La coborâre se merge pe potecă de pământ, pământ cu pietre, bolovani mari.
Vegetaţie traseu: la urcare se merge aproape exclusiv prin pădure deasă – cu foarte puține zone de luminiș. La coborâre, zonele de pădure alternează cu cele de luminiș (pe lângă pădure). 
Surse de apă: cele două cabane de pe traseu, restaurantul de la Mer de Glace. În rest eu nu am întâlnit alte surse de apă.
__________________________________________________________
Hartă traseu:



Traseul pe Google Earth:

Elevația traseului:

Răspuns

Notă comentariu

Despre mine

Bună 🙂 Numele meu este Cătălina, insă toată lumea îmi spune Cati. Sunt pasionată de munte, călătorii, chitară, culori, handmade şi fotografie. Am început acest blog în 2013, din dorinţa de a ajuta oamenii să îşi descopere propria pasiune pentru călătorii şi a oferi informaţii celor ce doresc să facă trasee montane.
Ȋţi urez bun venit în cercul meu de poveşti! Şi mulţumesc pentru vizită 🙂

Social

Arhive

×