Cetati si biserici fortificate din Transilvania – episodul 2

octombrie 28, 2020
by
Visinescu Cati

De când mă stiu, sunt pasionată de cetățile fortificate din Transilvania. Am un album cu cele mai importante și plănuiam să merg în vara asta vreo 2 săptămâni prin țară, să le văd pe toate (sau cât mă ținea timpul). Cum situația este … așa cum este, concediul meu s-a dus pe apa sâmbetei (well, măcar unul dintre noi se plimbă =))) ). Așa că o să le iau pe bucăți, ori de câte ori am ocazia să plec 🙂 Prima tură de cetăți a fost în septembrie, acum este a doua. Și presimt că o să urmeze și a treia, cât de curând =))

Am fost plecată un weekend, într-o excursie organizată de Arhiva de Geografie, cu intenția de a vedea 7 sau 8 biserici fortificate – una dintre ele fiind Cârța, unde vreau de multe vreme să ajung. Nu o să vă povestesc foarte multe, însă o să vă las câteva impresii și – bineînțeles – fotografii 🙂

Cetatea Slimnicului

Este prima care mi-a încântat ochii. Stătea mandră, cocoțată pe un deal. Am intrat în curte și am trecut pe lângă zidurile groase, iar când am intrat – era o altă lume 🙂 Între zidurile cetății era o mică gospodărie în toată regula – cu struguri parfumați și super copți, mere delicioase, pasări de curte și răsaduri cultivate. Ba chiar și două leagăne 🙂 A fost o adevărată placere să culeg fructe și să le mănânc, sunt super bune 🙂

Am urcat și în turn, de unde am avut parte de o panoramă superba. Ah, cât îmi plac căsuțele săsești, atât de frumos colorate și înșirate de-a lungul drumului! E de vis 🙂

La final am dat o tură pe lângă zidurile cetății. Am găsit o camera a împăcării, exact la la Biertan, și un iepure ce păștea liniștit într-o gaură din perete. Foarte … neobișnuit 🙂

Biserica fortificată din Axente Sever

Nu știu cum se face, dar aici am găsit turnul din prima. Cu scări super înguste din piatră care urcau vertiginos și întunecos spre ultimul nivel. A fost o adevărată aventura să ajungem sus, dar și când am ajuns – o panorama superbă la 360 grade. Și mulți, foarte mulți porumbei =))

Biserica în sine este simplă, dar foarte frumoasă. Mie mi-a plăcut să mă duc în spatele altarului, să văd cum e construit (aveam și eu o curiozitate 🙂 ) După care ne-am plimbat pe lângă ziduri, unde erau camere cu tot felul de instrumente (pentru cânepă, in, țuică, vin). Cât de mult trebuiau să muncească oamenii în trecut pentru a face o haină, acum .. e mult mai simplu 🙂

Biserica din Mighindoala

Aceasta trebuia să fie o surpriză – o biserică într-un sat părăsit, în care mai locuiesc doar doi oameni. Brr, cred că e destul de singuratic să stai acolo 🙂 Pentru a ajunge în sat avem de mers cam o oră, ceea ce o să ne prindă bine, după atâta timp de stat jos 🙂

Drumul până în sat șerpuiește pe un drum forestier, în niște peisaje de vis. Încă nu a venit complet toamna, dar încep să apară diferite nuanțe de galben și ruginiu în frunzele copacilor. Cred că în două săptămâni va fi curcubeu de roșu în zonă 🙂

Satul este foarte, foarte mic – adică mai are o casă și o ruină de biserică. Noi am mai mers preț de câteva minute și am ajuns la o bisericuță mică de tot. Extrem de frumoasă. Uuuu, mă simt de parcă aș fi descoperit o comoară! Abia aștept să îi aflu povestea 🙂

Intrăm în biserică … și ceva nu este bine. Pereții albi sunt pictați cu stele (da, stele!). Este o masă mare de tot în hol, iar în fata altarului este … un pat. O cruce mare zăbovește rezemată de altar, iar alte 3 sau 4 cruci la fel de vechi sunt în spatele acestuia. E total atipic!!!

A venit un domn să ne povestească despre biserică. Sau cel puțin asta era intenția, pentru că nu am aflat nici o informație despre ea. A început să strige la noi că am adus virusul în cătun. Așa că ne-am ridicat și am plecat. Ne-am mulțumit să o vedem doar pe exterior. Ah, și nici plimbarea nu este de lepădat 🙂

Sat Biertan

Aici suntem cazați. Eu stau la casa Eva Wagner, și am avut noroc să prind o cameră cu balcon și vedere la cetate!! A fost minunat! După ce am luat cina m-am dus la cazare, mi-am luat o bere și am băut-o în liniște, cu ochii în zare. Sfârșit perfect de zi 🙂

A doua zi de dimineață, după micul dejun, am plecat o tură prin sat. Nu avea rost să revizitez biserica, deoarece am văzut-o acum o lună. Mi-am petrecut timpul mergând o porțiune super scurtă din Via Transilvanica, și mai-mai că îmi face pofta să încerc să merg pe ea o dată și o dată. Cred că e superbă 🙂

Biserica fortificată din Richiș

Aceasta mi s-a părut cea mai misterioasă și plină de povești. Doamna care era acolo ne-a spus multe despre ea, ne-a arătat diverse locuri de poveste din biserică (cum ar fi chipul unei doamne în arcadă, o cheie de boltă cu Iisus și doua săbii, portret al lui Iisus într-un capăt de arcadă). Și are o atmosferă aparte, pe care nu o pot pune în cuvinte. Este ceva cu biserica asta. Dar … ce?

Biserica fortificată din Pelișor

Aceasta este închisă din păcate, însă am urcat până la zidurile ei și un pic mai sus, pe deal. Și am dat de un peisaj ireal de frumos, cu rotocoale de paie împrăștiate peste tot, Făgărașul la orizont, satul colorat la poale și un super câine alb și blănos, ce abia aștepta să fie băgat în seamă. O să revin când se va deschide 🙂

Abația cisterciană de la Cârța

Ăsta e unul din locurile cu mulți de WOW!! . Sunt fascinată de ziduri, de construcție, dar mai ales de zidul fantomatic cu fereastră rotundă și turn. Parcă mă cheamă să mă duc înăuntru și să explorez!!! Ceea ce am și făcut – și am dat peste o curte extrem de frumos îngrijită, o biserică simplă, dar minunată (tocmai ce se încheiase sărbătoarea recoltei, și erau fructe și legume peste tot), plus un preot extraordinar și plin de viață, care ne-a povestit cu mult umor despre viață călugărilor și cum se țineau slujbele pe vremea aceea. Nici nu am simțit cum a trecut o oră 🙂