Munții Pirin, Bulgaria: Vârfurile Vihren, Kutelo 1 și Kutelo 2

Cea de-a doua zi a aventurii noastre bulgărești o să ne poarte pe vârful Vihren și un pic mai departe, pe Kutelo 1 și Kutelo 2. Ne așteaptă o zi lungă, cu un traseu impresionat și destul de dificil – am mai făcut o dată Vihren, acum vreo 6 ani de zile, și țin minte că traseul este o urcare continuă, fară prea  multe porțiuni plate. Aaah, deja mă gândesc la sesiunea de bălăceală și saună de după – cred că o să îmi prindă super bine 😀

Am plecat de la hotel cu noaptea în cap, să dăm trezire soarelui în timp ce urcam. Autocarul ne lasă la Banderitsa și de acolo pornim la frontală spre cabana Vihren – locul de unde o să începem să urcăm. Ajungem o dată cu prima geană de lumină și nu pierdem timpul – începem direct să urcăm. E drum lung până sus 🙂

Este minunat să prinzi răsăritul de pe traseu – să vezi cum se luminează crestele, cum capătă o nuanță roz-roșiatică ce se transforma în galben- auriu, și apoi să vezi soarele cum ițește capul de după o culme, dând binețe cerului și încălzind tot ceea ce atinge. De vis 🙂 Și noi avem ocazia să vedem toate astea live, în timp ce urcam. De vis 🙂

• 

• 

Când am ajuns într-o vale largă, ce începea să arate frumusețile  muntelui, avem noroc de joc de nori și ceață pe crestele stâncoase. Și acolo, petele acelea maro … heei, capre negre! Și nu una, ci o întreagă turmă! Cât de grațioase aleargă pe stânci, cu o viteză impresionantă – acum  sunt aici, peste câteva secunde erau pe versantul vecin. Speedy capre 😀

• 

• 

• 

• 

• 

Când am ajuns la lac ni s-a deschis în față panorama inconfundabilă a vârfului Vihren – o piramidă perfectă de piatră albă. Eh, și dacă până aici a fost greu, acu-i acu’!  Știam că e o urcare destul de spinoasă, în care aveam nevoie de doză dublă de atenție – pentru că nu ai lanțuri, nu ai balustrade, dar ai posibilități nenumărate de dare de-a dura. Așa că m-am înarmat cu curaj – și hai în sus. Fără grabă – că ajungem noi o dată și o dată 🙂

De data asta nu am mai avut noroc – și ajungerea pe vârf ne întâmpină cu o mare deasă de nori, ce nu lasă să se vadă peisajele magnifice din jur. Eh … asta e! Nu poți să le ai pe toate de fiecare dată 🙂 Facem fotografiile de rigoare și începem coborârea pe partea cealaltă a versantului. Eeeeee, și aici să te ții – dacă ai de ce =))  Partea aceasta de traseu, până în șa, este stâncoasă și accidentată, cu multe cabluri de susținere. Peste toate astea punem norul care nu le lasă să vedem la mai mult de 10 m în față – eram pe modul hard! Această porțiune de traseu seamănă un pic cu cea din Piatra Craiului – și eu nu am experiențe prea plăcute cu Piatra Craiului. Dar am scos atenția din rucsac și am parcurs cu bine coborârea până în șa. Pfiu, am scăpat 🙂

• 

• 

• 

• 

Aici am făcut ședință și grupul s-a spart în două: cei care doreau să continue ascensiunea până pe Kutelo 2 și cei care vor rămâne în șa, să îi aștepte pe primii. Eu mă simțeam bine, nu aveam nici un fel de oboseală la bord, așa că am decis să mă duc mai departe. Partea aceasta de traseu nu am făcut-o până acum  – și sunt foarte curioasa 😀

Urcarea pe Kutelo 1 este destul de abruptă. Însă am fost răsplătiți din plin când am ajuns  – norii s-au dat la o parte și am avut parte de niște panorame superbe, cu creste de piatră și joc de lumini pe versanți. Este minunat aici! Mă bucur mult de că ajuns 😀

• 

• 

Între vârfurile Kutelo 1 și 2 este o șa îngustă și subțire de piatră – cam 1 m lățime, cu hău în ambele părti. Garantat cu senzații tari =))) și cum totul a fost pe hard level azi, mai erau și nori în zonă, astfel încât nu vedeam la o distantă mai mare de 5-10 m.  Se ridicau strategic, doar ca să vezi cât ai de coborât dacă cumva cazi, și apoi acopereau la loc. Asta de provocare! Am mers super încet pe acea porțiune, tatonând terenul cu bețele la fiecare pas. Dar  am reușit să o parcurg cu bine și iată-mă pe Kutelo 2, destinația finala a zilei. Este minunat 😀

• 

• 

• 

• 

• 

• 

De aici am coborât în șa, de unde i-am luat pe cei care ne așteptau, și i-am dat la vale. Traseul de coborâre este mai ușor, și ne poartă prin vai străjuite de pereți înalți verticali, cu căderi amețitoare. Te simți atât de mic când treci pe lângă ele 🙂 Am ajuns într-un final aproape de cabana Banderitsa, obosiți , însă foarte fericiți. Am văzut atât de multe frumuseți astăzi 🙂

Nu  vă mai spun ce bine a prins piscina și sauna de la hotel, ca să nu fac poftă de relaxare =))) Cred că e cel mai bun remediu descoperit de mine pentru oboseală și durerile musculare căpătate după turele pe munte. Mai-mai că aș merge mâine din nou pe trasee, atât de fresh mă simt 😀

• 

• 

Informații traseu

Când: august 2019

Durată: 1 zi

Munţii: Pirin (Bulgaria)

Traseu: Cabana Banderitsa – Cabana Vihren – Vârful Vihren (2.914 m) – Șaua Prematka – Vârful Kutelo 1 (2.908 m)– Vârful Kutelo 2 (2.907 m)– Șaua Prematka – Refugiul Kazana – Cabana Vihren – Cabana Banderitsa

Durată: 11h 45 min, cu pauze incluse

Lungime: 17 km

Traseu detaliat

Cabana Banderitsa – Cabana Vihren – Vârful Vihren – 4h 30 min, 7.4 km

Vârful Vihren – Șaua Prematka – 2h, 1.2 km

+ nemarcat Șaua Prematka – Vârful Kutelo 1 – Vârful Kutelo 2 – Șaua Prematka – 2h 20 min, 3.5 km

Șaua Prematka – Cabana Banderitsa – 2h 50 min, 4.9 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență

Topografie: De la cabana Vihren până în curmătura Kabata se urcă pe potecă de pământ și piatră. De acolo, urcarea până pe vârful Vihren este pe potecă de piatră, uneori cu porțiuni de grohotiș – și necesită atenție sporită. Coborârea de pe vârful Vihren până în Șaua Prematka este pe stâncă. Urcarea din Șaua Prematka pe Kutelo 1 este pe potecă de pământ, iarbă și stâncă. Între Kutelo 1 și 2 este o șa îngustă de piatră, destul de periculoasă. Coborârea din Șaua Prematka până la cabana Banderitsa se face pe stâncă, apoi potecă de pământ și piatră.

Vegetație: Urcarea până în curmătura Kabata este cu iarbă și vegetație scurtă. Urcarea pe vârful Vihren și coborârea în Șaua Prematka are zone rare de vegetație (eu am întâlnit doar câteva flori). Din Șaua Prematka până pe Kutelo 1 este iarbă și vegetație scurtă. Între Kutelo 1 și 2 nu există nici un fel de vegetație. Din șaua Prematka și până la Cabana Banderitsa vom trece prin porțiuni cu iarbă scurtă, cu vegetație extrem de rară (la fel, câteva flori) și la final de tot pădure.

Surse de apă: Cabana Banderitsa, cabana Vihren. Eu nu am întâlnit alte surse de apă pe traseu.