Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Muntii Rodnei: Vf Galatului si Gargalau

Yaaay, sunt așa de entuziasmată! Prima zi munţomană din concediul românesc, și o petrec într-un masiv în care dintotdeauna am vrut să ajung, însă nu am avut ocazia deoarece era prea departe – Rodnei! Yu-huu, abia aștept să bat la pas munții ăștia, să îi descopăr, să văd cum arată,  cum sunt traseele, care e vegetația, ce surprize găsesc pe potecile lor. O să fie supeeeeer!

În aventura de azi mă va însoți doar Marius – Bogdan și Sânziana au decis că vor tură cu bicicleta. Bogdan a fost super amabil și ne-a condus cu mașina până la telescaunul Borșa, locul de unde vom începe traseul de astăzi. Intenția noastră era să facem traseul complet “a pied”, de la baza telescaunului, însă am plecat ceva mai târziu decât am estimat (cu aproximativ 2 ore) și când am văzut ce pantă aveam de urcat …. Aaahm, parcă sună bine telescaunul acum  🙂 O să recuperăm timpul pierdut și o să ajungem sus cu mai multă energie pentru partea de traseu ce contează cu adevărat – creastaaaa 😀

Urcarea cu telescaunul a fost foarte faină și lină – un început perfect de cunoaștere a zonei. Pe măsură ce urcam și Borșa se depărta apăreau crestele munților – sălbatice, stâncoase,  zimțate și mult bolovăniș. Sub noi se derula lin panta înierbată de culoarea aurului, răvășită de vânt și acoperită cu rouă. Aici încă nu a ajuns soarele, și totul este mai rece. Vântul care vine de sus aduce cu el încă un  strop de răcoare. Brrrrrr, acum începe să fie frig! Abia aștept să ajung sus, la soare 🙂

Capătul telescaunului ne-a lăsat pe un platou întins. Din incinta clădirii se auzea muzică populară, probabil maramureșeană (nu mă pricep foarte bine în a face distincția intre diferitele genuri). Și la cât de tare se aude, cred că o să ne însoțească o bună perioadă de traseu 🙂 Am făcut ultim popas la stația Salvamont, să facem poză la hartă și să ne echipăm corespunzător, după care am plecat. Rodnei, here I come 😀

În prima parte a traseului se depășește stația Salvamont pe drumul din partea dreaptă a acesteia și se urcă o bucată scurtă. Se ajunge la o intersecție de drumuri  – spre dreapta e Cascada Cailor, iar spre stânga se urcă spre creasta. Noi luăm drumul spre stânga și urcam ceva mai susținut pe un drum forestier. Partea frumoasă este că din când în când pe traseu se găsesc băncuțe, pentru odihnă și relaxare. Nici nu am început bine să urcăm, că suntem invitați la stat =)))

După aproximativ jumătate de oră de urcare prin pădure am ieșit în gol alpin. Uuu, deja încep să se vadă foarte frumos crestele! Suntem înconjurați pe 2 laturi de munți, iar în jurul nostru, oriunde ne uitam, era o pajiște întinsă și aurie. Waaaaaa, cât de frumos este în masivul ăsta! Știam eu de ce vreau să ajung aici =))) Bun, e frumos, e minunat, dar …. Noi pe unde mergem? Indicatoarele sunt destul de rare, iar potecile destul de … invizibile. Am ajuns la un indicator ce arăta spre Pasul Prislop, adică în partea opusă de unde doream noi să ajungem astăzi. Deci dacă încolo este invers, pe aici este bine. Hai să megem și om vedea! Cel mai rău lucru ce se poate întâmpla este să ne rătăcim 🙂

Partea asta de traseu e că o plimbare frumoasă și lină. Mă bucuram de soare, de peisaj, de povești, de … uuu, căluți! Am dat peste o herghelie de cai extrem de frumoasă, cu niște cai maiestuoși și foarte bine îngrijiți, printre care erau și mânji. Aaaa, sunt atât de simpatici! Mai-mai că aș fi stat să fac fotografii cu fiecare în parte :))) Mi se pare fantastic cum lasă oamenii din zonă caii liberi, și aceștia rămân aici pe pajiște, fară să fugă 🙂

Coborâm într-o mică vale, moment în care ajungem la o răscruce de drumuri auto (aha, deci se poate ajunge și motorizat în zonă!), iar lângă o dubiță albă 2 bărbați se pregăteau de traseu. Intrăm cu ei în vorbă și îi întrebăm încotro spre vârful Gărgălău, deoarece nu reușeam să ne orientăm în spațiu – cu tot cu harți și aplicația Munții Noștri. Ei ne-au spus că spre acolo  se îndreaptă și ei și că putem să mergem împreună. Yaaay, avem tovarăși de drum! Traseul ăsta a devenit brusc mai interesant și mai animat 🙂

A fost o adevărată binecuvântare că ne-am întâlnit cu cei doi – și asta pentru că traseul pe care noi îl intuiam nu este nici pe departe cel abordat. Noi doream să mergem la dreapta de la răscruce, iar traseul era prin stânga, prin niște zone pe care nu le credeam propice pentru un traseu montan. E bine însă că am făcut reconfigurare de traseu :))  Am trecut printr-o zonă ceva mai bolovănoasă, după care am ajuns pe un mini-platou (unde am întâlnit oameni cu cortul) și am pornit în pas alert către munte. Încercam să îmi dau seama cam unde ar fi vârful, însă nu reușeam să îl dibuiesc. O fi cel din dreapta, vizibil, cel din spatele lui, sau trebuie să mergem  toaaaaaata creasta asta din față până acolo? O să aflăm 🙂

Colegii noștri de tură sunt niște muntomani umblați. Le-am povestit că suntem în concediu și că nu avem un plan foarte bine stabilit pentru zilele ce urmează – și i-am rugat să ne dea niste idei despre ce trasee montane putem să facem în zonă. Unul dintre ei ne-a recomandat vârful Ineu, cu plecare din pasul Rotunda. Aparent este un vârf foarte cunoscut în zonă, iar traseul până acolo este foarte frecventat. Fiind în timpul săptămânii însă, nu știu exact de câți oameni ne vom “lovi” pe poteci 🙂 Iar prietenii noștri, dacă nu vor să meargă pe munte alături de noi, pot oricând să își ia bicicletele și să dea o fugă până în Suhard, masivul fiind foarte bun pentru biciclisit. Wow, sună super bine! Cred că vom ajunge pe Iezer vacanța asta 🙂

Ne-am abătut un pic de la traseu pentru a vedea tăul Ştiol, locul de unde izvorăște Bistrița lui Creangă. Ne-am mulțumit să îl privim de sus, fară să mai coborâm până la el. Am tras câteva cadre și ne-am reîntors pe traseu, luând pieptiș un urcuș. Eh, și de aici lucrurile devin ceva mai …. Abrupte.  Începem să urcăm mai susținut când pe potecă de piatră și pământ, când pe iarbă. Colegii noștri de tură erau mai în față (dacă tot nu ne grăbeam undeva, am spus să o luăm mai încet cu mersul), iar la un moment dat nu i-am mai văzut deloc. Oare unde s-au dus?  Noi o să ne continuăm drumul, au început să apară marcajele și e mai ușor să ne orientăm. Oricum, muntele și vârfurile sunt în stânga – deci spre acolo ne îndreptăm și noi 🙂

Ultimul urcuș pieptiș ne-a scos într-o șa, de unde avem deschidere panoramică asupra masivului. Aaaaaaah, cât de frumos  se vede! Am rămas ca fermecată de peisaj. Galben de iarbă, verde de tufiș, albastru de cer, alb de nor și cenușiu de piatră ….. armonie cromatică la superlativ 😀 Ah, și uite și un negru de stâlp indicator, să aflăm și noi unde suntem ! Coborâm până la el și .. surpriză! Am ajuns în Șaua Gărgălău! Yaaay! De aici traseul se bifurcă – însă pe nici unul din indicatoare nu apare Vf Gărgălău. Sunt niste creste și vârfuri mai îndepărtate, pe care nu am cum să le identific. Ne-am uitat pe harta de la Munții Noștri și am reușit să ne orientăm cât de cât –  vom continua traseul. Sper doar că am ales bine 🙂

Una din surprizele plăcute pe care le-am avut când am ajuns aici a fost să descoperim un adăpost foarte bine îngrijit – cu mese, bănci și suficient loc de dormit în situația în care te prindea vremea rea. Și se pare că nu mai suntem singuri – la masă era un bărbat tânăr care își pregătea masa. Am intrat în vorbă cu el și am aflat că este un ceh din Praga (aaaah, Praga!) ce a pornit de unul singur prin munții României. Avea cu el un singur rucsac de vreo 40 l, în care i-a încăput tot ceea ce avea nevoie. Asta zic și eu eficient 🙂 Ne-am oferit să îi lăsăm niște apă sau ceva de mâncare, însă avea de toate. Asta da aventurier 🙂 Noi am rămas un pic prin zonă, am mâncat ceva dulce, după care ne-am reluat drumul. Cine știe cât mai avem de mers :))

De aici poteca este lină și foarte vizibilă. Se merge pe curbă de nivel, așa că avem timp să ne tragem sufletele. În depărtare se contura foarte clar imaginea unui vârf, și cred că aceea este destinația noastră de astăzi. Supriză, însă! Când ne uităm pe aplicație să vedem unde am ajuns, constatăm că nu ne îndreptam spre vârful Gărgălău, ci ne îndepărtam de el. Noi mergem pe un drum de bicicletă ce coboară spre un oraș, iar în apropiere este vârful …Galațu. Asta e vârful către care ne îndreptăm. Oh well, dacă tot am ajuns până aici, de ce să nu dam o fugă? Mai avem maxim jumătate de oră de mers până acolo, iar traseul nu pare așa de greu. Măcar un vârf să atingem astăzi 🙂

Urcarea până pe Vf Galațu a fost ceva mai susținută, dar am reușit. Yaaay, primul vârf din concediu! Și are o panoramă extraordinară! Ce fain e să privești peisajul din locul în care acum 2 ore admirai panorama din care acum faci parte =))))  De aici avem deschidere 360 grade, și puteam să văd cu traseul se continuă cu alte și alte vârfuri. Grrr, și ce chef aveam să continui! Este o creastă ce merita făcută integral, care parcă cere să fie parcursă de la un cap la altul 🙂

Nu am stat foarte mult, deoarece cerul dădea semne ușoare de ploaie. Am coborât muntele și am refăcut traseul până în șaua Gărgălău, unde am poposit din nou la refugiu. Cehul nu mai era – cred că plecat în continuare pe creastă. Am dat însă de o masă cu un joc de dame improvizat din pietre albe și negre. Uuuu, interesant! M-am jucat de una singură – și am câștigat =))))

Acum știam care e vârful Gărgălău – îl vedeam în fața noastră, negru și sumbru de la norii întunecați. Pare stâncos și misterios, și nu reușesc să dibuiesc care ar fi traseul pe care poate fi urcat. Cât timp am stat la refugiu am stabilit că mai bine încercăm să îl facem mâine – nu știu câtă energie mai avem astăzi pentru încă o urcare.  Pe mine începuse să mă doară și capul, semn pentru o insolație în stare incipientă. Nu consideram că am însă suficientă tragere de inima și zvâc pentru un nou vârf. Când am ajuns însă în șaua din care trebuia să începem să coborâm, ne-am întâlnit cu un alt turist ce se odihnea pe o piatră. L-am întrebat daca vârful pe care îl vedeam noi este vârful Gărgălău și ne-a confirmat. A spus că nu este greu de făcut, îți ia cam jumătate de oră să ajungi până în vârf de unde suntem acum. Eu și Marius ne-am uitat unul la altul …… doar jumătate de oră? Are rost să venim mâine aici și să facem tot traseul până în șa, doar pentru o jumătate de oră de urcat? Hm …. Hai să încercăm să facem vârful astăzi. Mai avem timp suficient până la ultima telecabină. Și dacă o pierdem, asta e! O să coborâm pe jos până în Borșa. Și mâine poate abordăm un alt traseu 😀

Zis și făcut! Am plecat spre Gărgălău cu forțe proaspete, de parcă cineva ne-ar fi teleportat de la baza direct în șa. Am mers pe curbă pe nivel aproximativ un sfert de oră, până am ajuns la baza masivului. Eh și de aici …. Urcare, nene! Nu extrem de abruptă, însă după ce te-ai plimbat pe poteci toată ziua, orice pantă pare ceva mai înclinată decât în realitate :)) Și panta s-a accentuat din ce în ce mai mult, până când am reușit să ajungem în vârf. Dar heeeei, am ajuns! Și într-o jumătate de oră, exact cum ne-a comunicat tipul! Yu-huuu, sunt mândră de mine! Cu tot cu picioarele mele obosite :))

Am zăbovit destul de puțin pe vârf – bătea un vânt rrrrece și umed, aducător de ploaie. Am făcut câteva poze și am luat-o repede la vale. Inițial doream să facem o nefăcută și să coborâm pe nemarcat la lac (cât de greu poate să fie? Se vede traseul, se vede lacul ….. cât de mare poate să fie o săritoare :))?), însă ne-am răzgândit și ne-am ghidat după vorba că drumul cel mai scurt este cel cunoscut. Ne-am întors în șa, am coborât până în apropiere de lac și de acolo – fir întins până la telecabină. Am încurcat noi un pic drumul în partea de pădure și am ieșit oarecum deasupra stației de telecabină, în partea de sus a telescaunului ce cred că funcționează doar iarna, și a fost nevoie să coborâm o ditamai panta abruptă până la cabana Salvamont. Yaaay, am terminat traseul pe ziua de astăzi 😀 Și în timp util, putem să coborâm cu telecabina până în Borșa. Însă mai întâi … răsfăț ca de final de traseu! Și cum puteam să sărbătorim mai bine, dacă cu nu un langoși delicios cu brânză sărată? Miaaaaaam, asta de gustare de Maramu :)))

Ne-am sincronizat super bine cu Bogdan, astfel încât atunci când noi am ajuns jos a venit și el cu mașina. Am ajuns cu toții la cazare și am stat să facem planul de bătaie pentru zilele următoare –  și se pare că poimâine sunt șanse reale de ploaie. Noi poimâine aveam programat să facem Pietrosul Rodnei, așa că … hai să îl facem mâine. Am făcut cu toții suficient antrenament azi că să ducem o diferență de nivel de 1.500 m.

Pietrosul Rodnei, venim 😀

Informaţii suplimentare

Când: septembrie 2019

Durată: 1 zi

Munţii: Rodnei

Traseu: Telescaun Borşa – Tăul Ştiol – Şaua Gărgălău (1.900 m) – Vf Galaţu (2.048 m) – Şaua Gărgălău – Vf Gărgălău (2.158 m)– Şaua Gărgălău – Tăul Ştiol – Telescaun Borşa

Durată: 7h 30 min, cu pauze incluse

Lungime: 19 km

GM Galatului Gargalau
  • Model traseu: circular
  • Sezonalitate traseu: recomand de 3 sezoane. Se poate face și iarna, cu echipament adecvat
  • Punct plecare: Telescaun Borşa
  • Punct sosire: Telescaun Borşa
  • Dificultate traseu: mediu-dificil,  prin prisma lungimii şi a diferentei de altitudine.
  • Portiuni tehnice: traseul nu prezintă porţiuni tehnice.
Rodnei Vf Galatului Vf Gargalau
  • Altitudine minimă: 1.400 m (telescaun Borşa)
  • Altitudine maximă: 2.158 m (vârful Gărgălău)
  • Urcare/coborâre: + 917 m/ -917 m
  • Track: aici

Traseu detaliat

banda albastra 1 arrow up 1 Telescaun Borşa – Tăul Ştiol: 1h 20 min, 4km

banda albastra 1 arrow up 1 Tăul Ştiol – Şaua Gărgălău: 50 min, 1.4 km

Banda rosie 20 arrow up 1 down Şaua Gărgălău – Vf Galaţu – Şaua Gărgălău: 2h 20 min, 5.8 km

Banda rosie 20 arrow up 1 down Şaua Gărgălău – Vf Gărgălău – Şaua Gărgălău: 1h, 2.3 km

banda albastra 1 down Şaua Gărgălău – Telescaun Borşa: 1h 40 min, 5.5 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este destul de slab marcat. Sunt stâlpi indicatori în punctele principale, însă uneori este dificil să dibueşti traseul. Cel mai greu a fost în porţiunea dintre telescaun şi tăul Ştiol – erau câţiva stâlpi şi foarte puţine marcaje. Recomand să mergeţi cu cineva care ştie traseul sau mergeţi după track GPS.

Topografie: Prima parte a traseului este pe potecă de pământ. Se iese în gol alpin, şi se merge pe potecă de pământ şi iarbă pe majoritatea traseului. Urcarea spre Gărgălău este pe potecă de piatră şi pământ.

Vegetație: prima parte a traseului este prin pădure. Dupa aceea se iese în gol alpin şi avem parte de iarbă scurtă şi câteva tufişuri. Trecem printr-o porţiune de jenepenis (până ajungem pe creastă), apoi este iarăşi doar iarbă scurtă.

Surse de apă: tăul Ştiol, Bistriţa Aurie, un râuleţ  pe creastă, pe la jumătatea traseului de la telescaun spre Şaua Gărgălău.

Cazare: noi am stat la Camping Pietrosu Rodnei, la cort. La locaţie se poate sta în apartament, căsuţe sau cort. Am avut la dispoziţie baie cu duş (în interior), bucătărioară într-un foişor (cu aragaz şi chiuvetă), frigider, priză pentru încărcat diverse. Maşina se poata parca înăuntru. Preţul per cort este 25 lei/noapte. Locaţia este liniştită, iar gazdele de nota 10 🙂

4 Comentarii

    Ioana

    2nd dec. 2020 - 4:37 pm

    Salut! Frumos articol, insa am doua mentiuni: in loc de pasul Tihuta trebuie pasul Prislop, iar in loc de varful Iezer trebuie varful Ineu 🙂 Seara faina!

      Visinescu Cati

      6th dec. 2020 - 5:50 pm

      Buna Ioana,

      Multumesc mult pentru atentionari, am corectat textul 🙂

    dip

    3rd dec. 2020 - 6:28 pm

    Buna, imi poti spune cum ai pus acel pin pe google earth? eu nu am reusit.Cum ai bagat acel traseu cu linie rosie?

      Visinescu Cati

      6th dec. 2020 - 5:52 pm

      Buna Dip,
      Pentru acea linie rosie am incarcat in Google Earth un fisier cu extensia kmz. Poti converti fisierele din format gpx in kmz, cu convertoare disponibile online. Iar pin-ul este o facilitate standard a Google Earth – la mine optiunea este in partea stanga sus. Sper sa iti fie de folos explicatiile mele 🙂

Răspuns

Notă comentariu

×