Munții Buzăului (masivul Penteleu): vârful Penteleu

Presimt că 2021 o să fie un an bun pentru îndeplinit dorințe – cel puțin pentru cele pe parte munțomănească. Deja am ajuns în câteva locuri în care îmi doream de ceva vreme să ajung (Poiana Mărului, Latoriței sau Cheile Vârghişului primăvara), și acum a venit rândul vârfului Penteleu. E un loc de care am tot auzit, însă nu s-a legat să ajung. Până acum 🙂

Tură a fost organizată de prietenii mei dragi de la Povestea muntelui – și mă bucur mult că vom merge împreună! Avem la dispoziție doar o zi pentru traseu, așa că am plecat dis de dimineață din Bucureșți, pentru a ajunge cât mai devreme la punctul de start. Ne așteaptă mulți kilometri de bătut la bocanc 🙂

Accesul în traseu se face de pe DC173. Parcăm mașinile pe marginea drumului, ne echipăm de traseu și o pornim ușor în sus, pe un drumeag ce se desprinde din șoseaua principală. Ne afundăm din ce în ce mai mult în pădure, pe un drum forestier plin de șanțuri și noroaie. Se vede că este exploatare forestieră în zonă – și după mărimea șanțurilor este și foarte serioasă. Brrrrr…. Nu vreau să mă pronunț, deoarece nu știu care este situația – însă sper din tot sufletul să fie legală și cu simt de răspundere. Sper … 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

(Din păcate, urmele de TAF și lemnele tăiate s-au înmulțit pe măsură ce noi urcam – până am ajuns la o porțiune rasă aproape complet, ce arată că după război – mult lemn tăiat, aruncat, crengi împrăștiate peste tot, bușteni căzuți în potecă. A fost o adevărată cursă cu obstacole să reușim să trecem! Și după acea porțiune doborâtă au mai urcat câteva locuri cu copaci căzuți, pe care fie a trebuit să îi sărim, fie să facem mersul piticului. Că să știți ce va așteaptă dacă ajungeți în zonă 🙂 )

Traseul în sine este lung și destul de plictisitor – cel puțin în partea de pădure. Din când în când veți întâlni niște indicatoare mari, cu harta zonei, care arată poziția curentă și oferă înformații ajutătoare. La un moment dat se iese din pădure într-o zonă de luminiș, unde apare pentru prima dată la orizont piramida vârfului Penteleu. Aha, acolo trebuie să ajungem noi astăzi! Pare așa de aproape – însă am înțeles de la ghizi că doar pare. E mult de ocolit până pe vârf, asta dacă vrei să mergi oarecum normal și să nu urci pieptiş pe de-a dreptul. Hai să vedem cât de mult îi dăm târcoale 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

Și i-am dat, nu glumă! După ce străbatem porțiunea de pajiște, cotim ușurel stânga, până ajungem pe un fel de picior, și de acolo începe urcușul final – care e serios, nu glumă! În caz că te plictiseai și nu ți s-a părut ușor până acum, ia de aici niște multe grade în potecă =)))) Mi-a creat ceva dificultăți această ultima parte de traseu, mai ales că eram destul de obosită – dar am ajuns! Bine te-am găsit, Penteleu! Mi-a luat ceva timp până la tine 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ne-am tras suflul fiecare cum a putut, după care am început coborârea. Suntem în întârziere, așa că am încercat să îi dăm ceva mai tare spre bază. Am încercat este cuvântul potrivit, pentru că la stația meteo de sub Penteleu ne-a ieșit un cale un ditamai blănos alb prietenos, ce ne-a dat târcoale și și-a luat porția de alintături de la  fiecare. Nu ai cum să treci indiferent pe lângă un super câine lipicios, care nu se mai dădea dus 🙂

• 

• 

• 

• 

Am ajuns la mașini aproape de lăsarea serii. Eram obosită, flamândă și mă dureau tălpile de parcă ar fi alergat un semi-maraton. Abia așteptam să ajung la cazare, să iau cina și apoi să mă duc la somn. Și exact asta am făcut – am înfulecat rapid cele două feluri de mâncare de la cină, am făcut un duș (pfuai, ce bine e!) și am căzut lată. Ce cântare de seară, ce luat o bere și stat în foișor? Mi-a dat instant cu praf de somn de cum m-am așezat în pat =))))

Am recuperat însă a două zi de dimineață, după un mic dejun tradițional. Suntem trei chitariști în tura asta și am dat strângerea în curte, unde am cântat până aproape de prânz. Că parcă nu merge fără un pic de zdrăngăneală 🙂

• 

• 

• 

Pe drumul de întoarcere spre București am făcut un scurt popas la cascada Caşoca și la barajul Siriu – doar așa, fugitiv, pentru dezmorțire. Să ne mai punem puțin mușchii în mișcare, să nu facem febră musculară prea tare =))))

• 

• 

Informații traseu 

Când: mai 2021

Durată: 1 zi

Munţii: Buzăului (masivul Penteleu)

Traseu: DC173 – Vf Penteleu (1.772 m) – stația meteo Penteleu – stână – DC173

Durată: 10 h, cu toate pauzele incluse

Lungime: 22 km

• 

Traseu detaliat

DC173 – Vf Penteleu: 4h 15 min, 13 km

Vf Penteleu – stația meteo Penteleu – stână – DC173: 2h 20 min, 9 km

Observație: timpii nu includ și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: pe traseul de urcare – porțiunea dintre ieșirea din pădure și vârful Penteleu este destul de slab marcată. Recomand să mergeți cu cineva care știe traseul sau după track. Traseul de coborâre (dungă roșie) este bine marcat.

Topografie: prima parte a traseului șerpuiește prin pădure, pe potecă de pământ . De la ieșirea din pădure până pe vârful Penteleu se merge pe potecă de pământ și iarbă, cu o scurtă porțiune de mers pe potecă de stâncă. Coborârea de pe vârf, cu trecerea pe la stația meteo, se face pe  potecă de pământ și iarbă, apoi pe un drum forestier destul de lung.

Vegetație: prima parte a traseului șerpuiește prin pădure. După ieșirea din pădure și până pe vârf avem tufișuri joase și iarbă scurtă. Prima parte a coborârii de pe vârf este tot prin tufișuri și iarbă scurtă, apoi se intră în pădure până la finalul traseului.

Surse de apă: un râuleț pe partea de urcare, câteva râulețe la coborâre.