Munții Frunții: o zi de adrenalină în canionul Valea lui Stan

Îmi era dor de valea lui Stan. Nu am mai fost din 2015, iar de atunci traseul a avut parte de amenajări substanțiale, sub atenta supraveghere a lui Relu Nica şi a voluntarilor cu inimă mare şi implicare pe măsură. Ultima dată am prins o porțiune de traseu inundată şi am trecut cu ajutorul celor de la Oxigen, care ne-au “plimbat” pe coarda întinsă pe peretele de stâncă, să nu înotăm prin râu. Abia aştept să văd cum arată acum 🙂

Traseul porneşte din Transfăgărăşan, dintr-o curbă aflată aproape de barajul Vidraru. Locul este uşor de recunoscut – intrarea în traseu, aflată pe partea stângă a drumului, este “păzită” de o troiță vişinie. De acolo se intră în pădure şi ajungem la primul reper  – un baraj de piatră. De aici – tot în sus!

• 

Prima porțiune de traseu este lejeră – de încălzire. Poteca şerpuieşte pe marginea râului Stan, trecând din când în când de pe un mal pe altul. Când ajungem la prima scară, adrenalina începe uşor-uşor să urce. Scările sunt metalice, cu trepte înguste, şi e nevoie de atenție şi grijă pentru a parcurge traseul în siguranță. Dar e aşa de fain!

• 

• 

• 

După o porțiune de pădure intrăm în partea spectaculoasă a traseului: scări lungi ce te urcă pe pereții înalti, pasarele cu vedere la râurile de stâncă şi apă de dedesupt, cascade impresionante, traverseuri la înălțime pe pereți şi cățărări pe porțiuni stâncoase. Traseul ăsta te ține în priză tot timpul, nu ai timp să te plictisesti sau să oboseşti, pentru că de fiecare dată te asteaptă ceva şi mai fain după colț! Yu-huuuu, e minunat!  Când am ajuns la porțiunea ce am găsit-o inundată acum 6 ani de zile, am dat peste un canion îngust, cu apă mică, cu peretele drept amenajat pentru o trecere în siguranță la înălțime. Ai nevoie de ceva forță în mâini, dar cel puțin scapi cu încălțămintea uscată 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pot spune cu mâna pe inimă că Relu şi voluntarii au făcut o treabă extraordinară! Traseul este super bine amenajat şi întreținut – aproape oricine îl poate face, cu un strop de atenție! Am văzut copii de 7-9 ani ce urcau pe scările de metal (asigurați cu carabiniere), dar şi tătici cu copii în rucsaci speciali conceputi pentru transportul lor, cățărând cu încredere si cele mai dificile porțiuni. Adrenalină pentru toată lumea 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ieşirea din canion este marcată de un baraj de piatră, pe care o să vă urcați pentru a continua traseul. De acolo începe o urcare susținută de aproximativ jumătate de oră, care vă scoate în Poiana Calugărița. Noi am făcut aici o pauză de 30 de minute, pentru a lua prânzul şi a ne odihni un pic. Cât de bine e să stai întins pe iarba proaspătă, la răcoare, după un traseu spectaculos! Se aşează adrenalina mai bine =)))

• 

Din poiană am luat-o uşor la pas către Transfăgărăşan. Coborâm repede şi mult, trecem pe lângă ruinele fostei cabane Călugărița şi ieşim la coada lacului, la un pod. De acolo am urmat drumul neasfaltat care ne-a dus până la un tunel săpat în munte, ce ne-a scos exact la baraj, în zumzetul zilei de sâmbătă. Şi era aglomerație, nu glumă =))) Am aşteptat să vină autocarul, ne-am urcat şi am făcut cale întoarsă la Bucureşti, cu bucurie în suflet şi cu încă o zi petrecută în munții noştri dragi 🙂

• 

• 

• 

• 

Informații traseu

Când: august 2021

Durata: 1 zi

Munții: Frunții (masivul Făgăraş)

Traseu: Transfăgărăşan (DN 7C) – canionul Valea lui Stan – Poiana Călugărița – Transfăgărăşan – barajul Vidraru

Durata: 6h 15 min, cu tot cu pauze incluse

Lungime: 11.8 km

• 

Traseu detaliat

Transfăgărăşan – Valea lui Stan – ieşirea din canion: 2h, 5.4 km

Ieşirea din canion – poiana Călugărita: 20 min, 1.5 km

Poiana Călugărița – podul de la coada lacului: 1h, 3.4 km

Transfăgărăşan – baraj Vidraru: 30 min, 2.3 km

Observație: timpii nu includ și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, că vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: traseul din canion şerpuieşte pe potecă de pământ şi piatră. Sunt porțiuni frecvente de urcare pe scări metalice sau traversare pe peretele de stâncă. De la canion până în poiana Călugărița şi apoi pe coborârea la Transfăgărăşan avem potecă de pământ şi drum forestier. Pe Transfăgărăşan se merge pe drum neasfaltat.

Vegetație: traseul prin canion, urcarea până în poiana Călugărița şi apoi coborârea pe Transfăgărăşan se fac prin pădure. Pe Transfăgărăşan găsim vegetație scurtă şi porțiuni cu copaci.

Sursă de apă: tot traseul prin canion şerpuieşte pe cursul râului Stan, însă nu ştiu dacă apa este potabilă. Recomand să aveți apă la voi încă de la început, pentru tot traseul.