Amfiteatrul Transilvania în culori de toamnă

În zona Bran – Moeciu –Fundata sunt marcate 9 trasee eco-turistice, ușoare ca și dificultate, ce pot fi parcurse tot timpul anului (cu echipament adecvat, bineînțeles). Cel mai cunoscut dintre ele este cel denumit La Amfiteatru – T9, marcat cu omuleț portocaliu. Pe acesta o să îl parcurg astăzi – și mă aștept să întâlnesc niște culori fantastice de toamnă. Am încărcat bateriile de rezervă ale aparatului foto 😀

Traseul începe în centrul localității Moeciu de Sus, de la pod. Se poate parcuge în ambele sensuri – noi am ales să îl facem în sensul “clasic”, așa cum e detaliat pe site-urile de prezentare. Am pornit pe DN, am cotit dreapta pe Str Bisericuței și am început să urcăm ușor, printre casele oamenilor. Ceața a început să se ridice ușor, lăsând la vedere minunatul peisaj cu toată paleta tomnatică de culori. E minunat! Atât de minunat, încât nu m-am uitat pe unde merg și am luat o trântă de toată frumusețea. Nu știam că o să adaug și vinețiul la paletă =)))

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Părăsim drumul printre case, trecem de o poartă de lemn și continuăm printr-o poiana largă, plină de fânețe, ce ne conduce până la Poiana Andolia și cabana cu același nume. Aici facem primul popas al turei, la un ceai fierbinte din plante locale. Și ce merge mai bine cu o cabană și relaxare? O cântare, bineînțeles! Am ochit o chitară în interior, iar proprietarul acesteia a fost foarte amabil și mi-a împrumutat-o, pentru câteva cântece. După care a cântat și el o balada populară, moment în care a ieșit soarele din nori. Uuu, așa mai merge! Să fie cu căldură 😀

• 

De la cabană drumul continuă prin Pădurea Magistratului. Se merge pe drum forestier, după care se cotește prin pădure, prin stânga, lăsând drumul forestier pe partea dreapta. Aici trebuie să fiți un pic atenți, să ochiți bine omuleții – pe copacul care marchează părăsirea forestierului este marcat doar omulețul albastru, dar prin pădure (în urcare) se văd ambii omuleți. Se urcă un pic, după care se iese într-o poiană, traversată de un drum forestier. Nu mergeți pe el – traversați-l și continuați pe cărare. În această parte traseul nu este foarte bine marcat, dar este oarecum intuitiv. Și va ajută și cărarea 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

La ieșirea din pădure coborâm pe pârtia de ski de la Cheile Grădiștei. Intrăm în DN, cotim dreapta, apoi stânga la pod și am ajuns la cel de-al doilea urcuș major al traseului – spre Amfiteatrul Transilvania. Locul este marcat cu un panou informativ, iar drumul de acces este foarte vizibil. Prima parte a urcușului este printre casele oamenilor, apoi pe o potecă străjuită în partea stângă de un gard de lemn. Eu mă opream din minut în minut – nu pentru că era greu, ci pentru că trăgeam cadru după cadru. Avem parte de un festin vizual în mii de nuanțe și tonuri calde, de la care cu greu îmi puteam lua privirea. Este de vis 😀

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Urcușul se termină într-un punct de belvedere, unde ni s-a deschis panorama Bucegilor. Aici am făcut cel de-al doilea popas al turei, cu ochii ațintiți în zare și mângâiați de razele de soare. Era atât de cald și de bine, încât am putut să rămân în tricou. Yu-huu, bronz de toamna 😀

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

De la punctul de belvedere până la Amfiteatru  avem cam 50 de minute de mers. Drumul este intuitiv, fără posibilitatea de a rătăci cărarea. Și am ajuns la acest complex de clădiri, întins pe mai multe coline, cu o panoramă de 360 grade asupra împrejurimilor. Jackpot! Avem soare, nori, munte, toamnă … și uite și un curcubeu! Cât de norocoși putem fi :D?

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Aici am poposit aproximativ 40 de minute – timp în care am băut o ciocolată caldă pe terasa restaurantului, admirând frumusețea din jur. Am fi stat mai mult, doar că norii cei negri din prognoza meteo ne-au ajuns din urmă și au început să se scuture ușor, dându-ne de înțeles că ar fi momentul să pornim spre casă. Urcăm la pas dealul aflat în spatele unei clădiri, coborâm într-o poiană întinsă și colorată, cotim stânga prin pădure și ieșim deasupra localității Moeciu de Sus. Aici drumul șerpuiește pe o potecă îngustă, străjuită de garduri, și iese la pod – exact de unde am pornit azi de dimineață. Este încă devreme – mi-ar mai fi plăcut să rămânem sus, pe platou, la admirat de natură, dar atât s-a putut astăzi. Și a fost minunat 🙂

• 

• 

Informații traseu

Când: octombrie 2021

Durată: 1 zi

Traseu: Traseu eco-turistic T9 – La Amfiteatru

Durată: 6h 30, cu tot cu pauze (multe) incluse

Lungime: 12 km

• 

Traseu detaliat

Moeciu de Sus – Poiana Andolia: 40 min, 2.3 km

Poiana Andolia – Pădurea Magistratului – Cheile Grădiştei: 1h, 2.9 km

Cheile Grădiştei – Belvedere: 25 min, 1.7 km

Belvedere – Amfiteatru Transilvania: 50 min, 3.1 km

Amfiteatru Transilvania – Moeciu de Sus: 45 min, 2 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajul este destul de vizibil în prima parte a traseului, până la punctul de belvedere. În Pădurea Magistratului sunt porțiuni în care nu este vizibil şi trebuie căutat. De la punctul de belvedere până la Amfiteatru nu am întâlnit marcaj. Pe coborâre este deasemenea destul de rar.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și iarbă. Există un scurt pasaj de mers pe asfalt (de la Cheile Grădiştei până la urcarea spre belvedere).

Vegetație: prima parte a traseului şerpuieşte prin păşuni, poieni şi păduri. După Cheile Grădiştei se merge o porțiune pe asfalt, după care se intră în pădure. De la ieşirea la punctul de Belvedere până la Amfiteatru este platou cu iarbă scurtă. Coborârea în Moeciu de Sus este pe iarbă scurtă, pădure şi apoi vegetație mixtă (aproape de pod).

Sursă de apă: cabana Andolia, amfiteatru Transilvania, 2 râulețe la coborârea prin pădure.

Mai multe detalii despre traseele din zonă în ghidul ecoturistic dedicat.