Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Bucegi – tură ușoară de o zi până pe vf Omu, în prag de iarnă

Nu mă așteptam să ajung la Omu de două ori în anul acesta. Prima incursiune a fost cu ploaie, frig și curcubeie. Hai să vedem cum o să fie astăzi 🙂

Am plecat dis-de-dimineață din fața Salvamont Padina, pe o vreme superbă, împreună cu colegii de la cursul de ghid. Era un super soare afară, cer senin, iar în depărtare se vedeau crestele un pic pudrate cu zăpadă. Primul contact cu zăpada din acest sezon – o să fie interesant 🙂

Am lăsat Peștera Ialomiței în stânga, am ocolit cu grijă partea de scări de lemn (alunecă mai ceva ca la patinoar), după care intrăm pe o scurtă porțiune de drum asfaltat, pe care la fel de repede o părăsim și începem traseul pe Valea Ialomiței. Urcarea este destul de lină, așa că ne permite să admirăm toată frumusețea din zonă. De poveste 🙂

Pe măsură ce avansăm, panta devine mai accentuată și  oboseala începe ușor-ușor să se instaleze. Am făcut o scurtă pauză la Cascada Ialomiței, după care o luăm încetişor, pe porțiunea scurtă de pietriş, urcând pas cu pas şi dozându-ne respirația. Deja începea să se simtă frigul, iar pereții pudrați cu zahăr sunt din ce în ce mai aproape de noi. Winter is coming …..

Și iarnă a venit vizual (și atmosferic) mai repede decât mă așteptam! Cum am terminat urcușul, am fost întâmpinați de un covor alb și proaspăt de nea. Parcă ne teleportasem în alt anotimp! A fost o adevărată plăcere să aud zăpada cum scârțâie sub bocanci și să mă cufund în peisajul din ce în ce mai alb. Ce diferență în câteva zeci de metri – deci să nu subestimăm muntele 🙂

Pe măsură ce urcam, iarna se instala din ce în ce mai mult. Încet-încet a început să bată și vântul, ceea ce a luat câteva grade din termometru. Stratul de zăpadă a devenit mai gros, fiind secondat pe alocuri de porțiuni scurte de gheață. Noi mergeam în monom, ținând cât mai aproape unul de altul, în încercarea de a nu rupe rândul. Și asta pentru că o dată ajunși aproape de creastă, am intrat cu capul în nori deși, de abia mai vedeam la câțiva metri în față. Așa, ca să fie o zi cu de toate =)))

Eram familiară cu această porțiune de traseu, când am dat o fugă acum două luni de zile la Omu, cu plecare de la Piatra Arsă. Știam că nu mai este mult până să ajungem – și cu toate asta oboseala începea să pună stăpânire pe mine. Poate era de la zăpadă, poate de la frigul care începea să muște din ce în ce mai tare … cert e că mă mișcam destul de încet, dozându-mi energia pentru a putea ajunge cu bine la destinație. Noroc cu peisajele superbe, care îmi furau un WOW şi pentru câteva momente uitam de oboseală sau durere. Și îmi aminteam că asta e unul din motivele pentru care aleg să fac ceea ce fac – pentru momentele asta neașteptate pline de frumusețe, când natura arată tot ceea ce are mai frumos omului care este dispus să o privească. Este minunat 🙂

Când am ajuns la Omu, o pală rece de vânt tăios ne-a dat binețe. Un fel de “Bine ați venit, la revedere!” =))) Am stat un pic să ne tragem sufletul și să luăm ceva bun de mâncare din rucsac, timp în care nu știam unde să ne mai ascundem de frig. Ideea e că oriunde te duceai dădeai de el =))) Și imediat te lua dacă stăteai pe loc. Așa că am făcut repede ședința pentru traseul de întors – planul inițial era să îi dăm pe la Babele înapoi în Peștera. Având în vedere vremea și plafonul jos de nori, s-a luat decizia să ne întoarcem pe același traseu. Oh well … asta e! Cel puțin am o idee de traseu pentru o dată viitoare, când vremea va fi mai bună 🙂

 

Am luat-o destul de repede la vale, deoarece norii de la orizont promiteau o udătură zdravănă – și noi nu eram dornici să ne prindă pe traseu. Am coborât în pas alert până la Salvamont, unde suntem cazați – exact la timp ca să ajungem uscați. Și seara am încins o super cântare la chitară, ce a durat până târziu în noapte. Să încheiem tura cu bine 🙂

Informații traseu

Când: noiembrie 2022

Durata: 1 zi

Traseu: Salvamont Peștera – Valea Ialomiței – Cascada Obârşia Ialomiței – Vf Omu (2.507 m) și retur

Durata: 7h 45 min, cu tot cu pauze incluse

Lungime: 18.4 km

  • Model traseu: dus-întors
  • Sezonalitate traseu: se poate face în toate anotimpurile, cu echipament adecvat
  • Punct plecare: Salvamont Peștera
  • Punct sosire: Salvamont Peștera
  • Dificultate traseu: mediu – dificil, prin prisma diferenței de nivel
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte (nu blugi), bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă
  • Altitudine minimă: 1.486 m (Salvamont Peștera)
  • Altitudine maximă: 2.507 m (vf Omu)
  • Urcare/coborâre: +1.013 m/ -1.013 m

Traseu detaliat

banda albastra 1 Salvamont Peștera  – Vf Omu: 2h 40 min, 9.2 km

banda albastra 1 Vf Omu – Salvamont Peștera: 1h 40 min, 9.2 km

Observație: timpii nu includ și pauzele luate pe traseu, sunt doar timpii de mișcare.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt  bine poziționate, că frecvența și vizibilitate.

Topografie:  traseul șerpuiește la început pe potecă neasfaltată și foarte puțin pe asfalt, apoi pe potecă de pământ și pietre.

Vegetație: la începutul traseului este o pădurice, apoi vegetație scurtă (iarbă sau alte plante). Nu sunt copaci pe traseul montan!

Surse de apă: cascada Ialomița, cabanele de la Peștera

Răspuns

Notă comentariu

×