Tură de 1 zi pe vârful Ciucaş – cu zăpadă, senin şi peisaje de poveste

Am fost de foarte multe ori în Ciucaş. Cred că este unul dintre cele mai vizitate masive ale mele – pentru că este aproape, nu trebuie să călătoresc pe supra-aglomerata şosea de Valea Prahovei şi chiar îmi place să vin aici – muntele are un farmec aparte. Ca orice munte, de altfel =))))

În tura de astăzi ne-am propus să atingem vârful Ciucaş, cu plecare de la Muntele Roşu. Plecare dis-de-dimineață din Bucureşti, cu un microbuz – şi somn de frumusețe până aproape de destinație. Din păcate nu am putut urca motorizat până la Muntele Roşu – pe drum era gheață sub zăpadă şi microbuzul patina mai ceva ca la olimpiadă. Aşa că ne-am echipat şi am pornit la pas  vioi, conştienți de faptul că traseul tocmai s-a lungit cu cel puțin o oră. E ok, ne descurcăm!

O dată ajunşi la Muntele Roşu, am făcut o mica pauză pentru regrupare şi apoi am început urcuşul uşor prin pădure. Vremea ține cu noi şi am avem parte de senin, cu un peisaj alb de basm şi multă zăpadă care scârțâie sub talpa bocancului. Mă simt ca în Narnia! E linişte, copacii sunt plini de zăpadă, nimeni în jur care să ne tulbure pacea….Relaxare totală!

Am înotat în zăpadă ulțima porțiune, până la Drumul Berii. De acolo am pus gheruțele şi am luat cu avânt ultima porțiune de urcare până la Cabana Ciucaş, care ştiam că este destul de provocatoare. Am uitat însă că iarna îmi este mult mai uşor să urc, datorită zăpezii – plus că am 4×4 în picioare, acolo unde pun pasul acolo rămâne! Aşa că drumul a fost mult mai relaxant decât mi-am imaginat. Şi în doi timpi şi trei mişcări am ajuns  la cabana Ciucaş! Sus este zăpadă destul de mare – drumul a fost curățat şi troienile de pe margine erau pe alocuri mai înalte decât noi. Să vedem cum o să fie în urcare spre vârf!

După o scurtă pauză la cabană, pentru o gustare rapidă, ne-am făcut curaj şi am pornit spre vârf. Era senin, deci putea vedea masivul Ciucaş, îmbrăcat îmbietor în zăpadă abundentă. Arăta aşa de bine! Am văzut muntele ăsta în toate anotimpurile, şi de fiecare dată mă bucură să îl văd din nou – chiar daca e totul verde, în culori tomnatice sau alb de nea. Am spus eu că are ceva aparte 🙂

Am urcat destul de încet, deoarece era foarte multă zăpadă pe traseu. Poteca era deja făcută, troienele ne ajungea pe alocuri până la genunchi – aşa că păşeam cu atenție sporită.  Scurtul pasaj pietros fost extrem de uşor de parcurs, deoarece era plin ochi cu zăpadă şi puteam să facem cățărare pe oriunde părea zăpada stabilă. De la ieşirea din micul pasaj până pe vârf stratul de zăpadă era destul de consistent şi exista riscul să îți alunece piciorul – însă gherutele şi-au făcut super bine treaba, păstrându-ne în siguranță pe traseu.

Când am ajuns  pe vârf, ni s-a deschis în față un peisaj de poveste – alb, alb şi iar alb, cu un cer aproape ireal de albastru şi o vizibilitate sporită.  Oriunde te uitai, rămâneai cu gura căscată – nu foarte mult, ca era frig şi … nah! Mai ceva ca în reclame =)))

Nu am stat foarte mult pe vârf, deoarece vântul ne cam dădea ghes să îi dăm la vale. Am făcut coborârea pe acelaşi traseu, şi de data asta am admirat crestele din unghi opus, concluzionând că sunt la fel de faine ca pe partea cealaltă =))))) Am făcut o pauză mai lungă la cabană, pentru un ceai fierbinte şi o portie de ceva cald, după care fuguța-fuguța până la autocar. Pentru traseul de întoarcere am ales să coborâm până la fântână, după care am luat la pas Valea Berii până la fabrica de apă KEIA. Ca să fie un pic mai uşor şi un pic mai variat 🙂

Informații traseu

Când: februarie 2022

Durată: 1 zi

Traseu: DN1A – Muntele Roşu – Valea Berii – Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş – Cabana Ciucaş – Valea Berii – fabrica de apă KEIA

Durată: 6h (timp efectiv de mers) / 9 h (cu pauze incluse)

Lungime: 18.5 km

Traseu detaliat

DN1A – Muntele Roşu – Valea Berii – Cabana Ciucaş: 2h 30 min, 7.7 km

Cabana Ciucaş – Vf Ciucaş: 1h 10 min, 2.7 km

Vf Ciucaş – Cabana Ciucaş: 50 min, 2.6 km

+ Cabana Ciucaş – Valea Berii – Fabrica de apă KEIA: 1h 30 min, 5.5 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, ca vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: De la Muntele Roşu până pe Valea Berii se merge pe potecă de pământ şi piatră. De la Valea Berii până la Cabana Ciucaş avem drum forestier, plus o secțiune de traverse în ultima parte a urcării. De la Cabana Ciucaş până pe vârful Ciucaş avem tot potecă de pământ şi piatră. Coborârea de la Valea Berii până la fabrica de apă KEIA este pe drum forestier neasfaltat.

Vegetație: traseul până la Cabana Ciucaş şerpuieşte prin pădure. De la cabană până pe vârf avem vegetație joasă, cu o scurtă portiune de pădure şi un scurt pasaj cu piatră. De pe Valea Berii până la fabrica de apă KEIA se merge prin pădure.

Sursă de apă: fântâna prof Nicolae Ioan (de pe Valea Berii), cabana Ciucaş