Munții Baiului: tură de o zi până pe Baiul Mare

Nu ştiu de ce, dar Baiului sunt o grupă de munți în care ajung destul de rar – deşi de multe ori îmi doresc să fac o tură aici. Şi nici nu înțeleg de ce, deoarece sunt foarte aproape şi accesibili chiar şi cu trenul. Eh, asta e unul din misterele pe care o sa le trec la “acceptă, că nu prea sunt şanse de înțelegere” J)) Şi totuşi, când s-a ivit ocazia unei ture până pe Baiul Mare, am răspuns prezent! Chiar dacă e lung şi cu diferență mare de nivel, o să fac eu cumva şi mă descurc. Pentru că pot 🙂

Am abordat traseul din Buşteni, din vecinătatea castelului Cantacuzino. Părăsim repede asfaltul şi intrăm în pădure, pe un drum forestier lung cât o zi şi jumătate de post. Noroc că este destul de prietenos cu bocancii noştri, panta fiind lină şi plăcută. Iar peisajele nu ne lăsau deloc să ne plictisim – aveam o panoramă de excepție asupra Bucegilor 🙂

Prima pauză mare am făcut-o la stâna Zamora, pe care am găsit-o neocupată. Am ieşit în gol alpin, şi cu ocazia asta avem acces la cea mai frumoasă privelişte a abruptului estic al Bucegilor. Este de-a dreptul fantastică! Păcat că nu am învățat să merg cu spatele – aşa o să parcurg traseul ca titirezul, doi paşi cu fața şi doi cu spatele, ca să admir frumusețea asta de peisaj =)))

Deşi suntem în aprilie, pe crestele muntelui se zăresc petece generoase de zăpadă. Urcăm lejar către Şaua Băiuțu, pe traseul de creastă. Mă bucur că nu am ales varianta de curbă de nivel, deoarece la stâna lui Militaru erau deja urcați ciobanii cu câinii, care ne-au simțit şi alergau vertiginos către noi. Noroc că panta era abruptă, iar ei s-au plictisit destul de repede. Ah, uite că am găsit un motiv pentru care evitam turele în Baiului – câinii de la stână, care sunt extra zelosi şi agresivi. Doamne fereşte să te atace unul (sau mai mulți), e o experiență pe care nu vreau să o mai trăiesc încă o dată 🙁

Când am ajuns la intersecție, deja am dat de cu zăpadă. Noroc că este destul de cald, iar zăpada este în strat subțire, poate fi parcurs fără echipament specializat 🙂 Lăsăm Vf Băiuțul (1.817 m) în spate şi începem să mergem cu grijă pe creastă, spre destinația finală a zilei de astăzi. Priveliştea minunată cu Bucegii s-a mutat în partea dreaptă şi îmi era greu să mă uit unde păşeam, deoarece ochii îmi fugeau inevitabil către munții mei dragi – adică către vale. Trebuia să fac eforturi conştiente să mă uit în față =)))

Trecem pe la baza vârfului Baiul Mic (1.827 m), pe care îl lăsăm în spate pe partea stângă, şi începem urcuşul final către Baiul Mare. Şi pe măsură ce urcam, vremea devenea din ce în ce mai întunecată şi mai mohorâtă. Nori negri de ploaie deasă se adunau la orizont. În Buşteni se vedea extrem de clar cum  îi toarnă cu găleata, iar ploaia părea că se îndreaptă către noi. Oare o să primim şi noi o doza de udătura astăzi? Sau poate avem noroc şi scăpăm fără a îmbrăca echipamentul de ploaie? Vom vedea 🙂

Ce mi se pare interesant este ca marcajul (stâlpul) de vârf nu este în locul marcat pe hartă – trebuie să mai mergeți câțiva zeci de metri în față până ajungeți la el. E primul vârf la care mă confrunt cu această situație şi e intrigant. Uite vârful, nu e vârful, a luat-o un pic la vale =)))) Ne-am bucurat maxim când am ajuns la stâlp si am făcut pauză – în mare parte pentru că puteam sa admir 360 toate masivele muntoase din zonă: Neamțului, Postăvaru, Piatra Mare, Leaota, Grohotiş şi chiar un pic de Ciucaş sau Siriu. Panoramă asemănătoare am mai avut prilejul să admir în iarnă, în tura de pe Clăbucetul Azugii. Pur şi simplu … magic!

Nu am putut să stăm foarte mult, deoarece s-a lăsat frigul, iar vântul a început să bată cu putere. Ok, se pare că ne ajunge ploaia din urmă. Hai să îi dăm cât mai repede la vale, poate avem noroc şi incepe să îi toarne când suntem deja în pădure! Mi-am pus cu greu mănuşile – mâinile mele erau deja aproape înghețate – şi am luat-o repede la pas pe traseul de întoarcere. Şi în câteva minute .. a început să ningă! Eh, asta da surpriză! Ninsoare în aprilie – ceva ce nu cred că am mai prins până acum! Nu a durat foarte mult, însă a fost de efect 🙂

Partea bună este că la întoarcere am mers cu panorama cea minunată în față. Şi deşi obosela începuse să îşi facă apariția, o singură privire spre Bucegi şi parcă oboseala nu mai era aşa de mare. Am făcut un ultim popas la stâna Zamora, dupa care am luat lungul drum forestier până în Buşteni, la castelul Cantacuzino. De acolo ne-am urcat în microbuz şi am plecat spre Bucureşti – cu bucuria experienței unui traseu nou şi a unei zile de poveste petrecute la munte 🙂

Informații traseu

Când: aprilie 2023

Durată: 1 zi

Traseu: Buşteni – Stâna Zamora – Şaua Băiuțul – Vf Baiul Mare (1.895 m) şi retur

Durată: 7h (timp efectiv de mers) / 9h cu tot cu pauze

Lungime: 25.4 km

Traseu detaliat

Buşteni – Stâna Zamora : 1h 30 min, 6 km

Stâna Zamora – intersecție de pe creastă: 1h 15 min, 3.7 km

Intersecție – Şaua Băiuțul – Vf Baiul Mare: 1h, 3 km

+ Vf Baiul Mare – Stâna Zamora: 1h 45 min, 6.6 km

Stâna Zamora – Buşteni: 1h 30 min, 6.1 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu, doar timpul efectiv de mers.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, ca vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: tot traseul este pe potecă de pământ.

Vegetație: din Buşteni şi până aproape de stâna Zamora se merge prin pădure. De la stâna Zamora până pe vârf avem vegetație scurtă.

Sursă de apă: câteva izvoare pe drumul forestier – însă nu ştiu dacă sunt permanente sau sezoniere.