Tură de relaxare de o zi în Bucegi – Diham şi Poiana Izvoarelor

Ce faci când ai chef de munte şi vrei ceva  uşor şi relaxant? Simplu – faci o tură deja cunoscută, într-un loc cu multe amintiri plăcute. Şi ca să fie cu relaxare până la capăt, am lăsat maşina acasă şi am decis să mergem cu trenul. Mai puțină bătaie de cap, mai puțin ambuteiaj şi mai mult timp pentru munte 🙂

Pentru tura asta de plimbare am decis să iau la picior locurile în care mi-am început aventura într-ale munțomănelii – şi anume la Diham şi Poiana Izvoarelor. Prima mea noapte “oficială” pe munte a fost la Poiana Izvoarelor, undeva prin 2002. Încă mai țin minte locul  – pereții verzi din sala de mese, paturile suprapuse, înghesuiala şi căldura din camerele de somn. Ehe, ce vremuri ……

Am coborât în gara din Buşteni şi am luat la pas oraşul, spre Gura Diham. Am ales să parcurgem şi această porțiune pe jos, deşi puteam foarte bine să o scutim luând un taxi sau trenulețul. Dar dacă tot avem timp, de ce să nu îl petrecem în natură? Mergeam încet şi relaxați, bucurându-ne de vremea bună şi nuantele de verde crud, prezente în coroanele copacilor. Aici abia a sosit primăvara 🙂

De la Gura Diham începem urcuşul, pe renumita “panta prostului”. Nu ştiu de ce, dar cu fiecare parcurgere mi se pare mai simplă şi mai abordabilă. Fie o ştiu mult prea bine şi ştiu ce mă aşteaptă, fie trec la alt nivel şi urcarea asta începe să devină meh =))) Oricum ar fi, în doi timpi şi trei mişcări am ajuns sus, la răscruce. Spre stânga e Poiana Izvoarelor, spre dreapta prima destinație a zilei de astăzi – cabana Diham. Să pornim!

Suntem singuri pe traseu – şi asta ne bucură. Mai multă linişte şi prezență, mai mult spațiu de admirat natura şi lăsat grijile deoparte. Mergeam încet, deoarece nu ne grăbea nimeni. Încercam să îmi amintesc de câte ori am venit aici, dar nu am suficientă lecitină la bord =))) ştiu că am fost acum câțiva ani, împreună cu o prietenă dragă, dar şi într-o ieşire de o zi alături de ai mei. Ah, şi toamna am venit aici de pe Valea Grecului. Mai departe de atât … doar pozele mai ştiu =)))

Îmi place enorm că am găsit foarte multe flori pe traseu. Practic toată marginea drumului era împânzită de flori galbene, ce contrastau extrem de frumos cu verdele crud. De poveste 🙂

Când am ajuns în poiana cu antene, am rămas surprinsă să văd clădirea cabanei (care era construită, însă abandonată) adusă la viață – cu scaune şi măsuțe pe terasă şi ceea ce părea un mic bar, iar cineva era după tejghea. Oare s-a dat drumul şi la această locație? Sau e doar temporar? Hm… chiar aş vrea să aflu!

Pâna la cabana Diham am mai făcut 10 minute. Am intrat înăuntru să ne odihnim şi să luăm ceva de mâncare, deoarece eram lihniți. Eu tot drumul am poftit la  cârnăciori, aşa că o porție a fost binevenită. Şi bineînțeles ceai … mult ceai! Îmi place atât de mult ceaiul de aici – dulce şi cu esență de rom! Ca să nu mai spun ca este doar 2 lei cana. Am băut vreo 4 =)))

După ce ne-am reîncărcat bateriile am pornit pe traseul de întoarcere. Am urcat panta din fața cabanei şi am cotit dreapta, pe punct roşu. Ne-am delectat cu o privelişte minunată asupra Bucegilor, apoi ne-am bucurat de liniştea şi frumusețea pădurii. Din nou, suntem singuri pe traseu. Şi e aşa de bine!

Un motiv pentru care am ales să parcurg traseul asta este priveliştea absolut minunată din poienița de deasupra cabanei – care are vedere directă spre Bucegi şi Baiului. M-am îndrăgostit de ea în tura de anul trecut – şi tare mi-am dorit să o pot revedea. Şi iată că mi s-a îndeplinit dorința! Chiar dacă bătea vântul destul de tare şi era înnorat – mie tot mi-a plăcut =))

Am făcut un scurt popas la Poiana Izvoarelor – unde am văzut că anunțul “De vânzare”, ce era acum 7 luni de zile, nu mai este. Fie se întâmplă lucruri bune, fie cineva a smuls foaia 🙂 După care i-am dat repede jos până la Gura Diham, traversând zeci de izvoare care intersectau poteca. Deci de aici şi-a luat denumirea cabana 🙂

Bucata de drum dintre Gura Diham şi Buşteni am parcurs-o tot la pas, deoarece mai era timp suficient până la tren. Şi ne-am întors în Bucureşti după o zi petrecută în natură, în munții noştri dragi 🙂

Informații traseu

Când: mai 2023

Durată: 1 zi

Traseu: Gara Buşteni – Gura Diham – cabana Diham – cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – gara Buşteni

Durată: 5h 45 min (timp efectiv de mers) / 8h cu tot cu pauze

Lungime: 21 km

Traseu detaliat

Gara Buşteni – Gura Diham : 1h, 4.5 km

Gura Diham – cabana Diham : 1h 30 min, 4.7 km

+ Cabana Diham – Cabana Poiana Izvoarelor: 40 min, 3.1 km

Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham: 1h, 5.3 km

Gura Diham – Gara Buşteni: 1h, 4.8 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, ca vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: de la gara Buşteni până la Gura Diham se merge pe asfalt. De la Gura Diham la Cabana Diham se merge pe potecă de pământ şi drum neasfaltat. De la Diham până la Poiana Izvoarelor avem potecă de pământ. De la Poiana Izvoarelor la Gura Diham avem potecă de pământ.

Vegetație: de la gara Buşteni până la Gura Diham se merge pe Valea Cerbului – cu poiană de-o parte a drumului şi pădure de cealaltă. De la Gura Diham la Diham, Poiana Izvoarelor şi retur la Gura Diham se merge majoritatea prin pădure, cu scurte ieşiri in luminişuri.

Sursă de apă: Gura Diham, cabana Diham, izvoarele la coborârea dinspre Poiana Izvoarelor spre Gura Diham.