Complexul Geologic Racoş şi castelul Sükösd-Bethlen

Locurile de care vă povestesc astăzi le puteți vizita într-o singură zi, cu plecare din Bucureşti. Puncte bonus dacă sunteți mai aproape – puteți să atingeți şi alte obiective din zonă. Eu însă o să mă concentrez pe Complexul Geologic de la Racoş (ce cuprinde 3 obiective) şi castelul Sükösd -Bethlen. Toate 4 se află în aceeaşi zonă şi se pot vizita cu achiziția unui singur bilet.

Castelul Sükösd-Bethlen

A fost primul pe care l-am vizitat – şi am alocat aproximativ 45 de minute. Dacă sunteți un grup mai mare, curatorul castelului vine şi vă povesteşte istoria locului în detaliu, cu foarte multe amănunte şi fotografii. De acolo puteți lua la pas încăperile şi apoi urca în turn, pe nişte scări destul de înguste, pentru a admira panorama.

Castelul a fost atestat în primul inventar realizat în 1636, în care este consemnată o construcție cu trei camere realizată între 1594 si 1603, la comanda lui Sükösd István, şi extinsă ulterior de György Sükösd. Aceeaşi sursă notează edificarea castelului peste ruinele unei foste mănăstiri, fortificată după obiceiul vremii, informație neverificată însă.

După moartea lui György Sükösd, în 1631, castelul este preluat de Peter Budai, om politic şi perceptor. După moartea acestuia, în 1694, întreaga avere a familiei trece în proprietatea lui Bethlen Samuel, care înalță zidurile şi turnul bastioanelor şi amplasează în axul ansamblului un turn rectangular impozant, cu muchiile tratate cu bosaje din tencuială profilată şi ancadramente de piatră la ferestre.

În ciuda aspectului de cetate, rolul de apărare al ansamblului este secundar în raport cu rolul de locuire. Sistemul de apărare este construit în conformitate cu tehnicile de atac ale vremii când au fost necesare dublarea rândurilor de fortificații pe latura vestică, sudică şi estică. Ansamblul este înconjurat de un şanț adânc de apă.

Din 1903, atât castelul cât şi moşia sa trec în proprietatea comunității locale pentru ca încet să intre în proces de degradare. Cutremurul din 1977 a avut un impact major asupra castelului, crăpând o mare parte din ziduri şi ducând la dărâmarea turnului nod-estic.

*informații extrase din broşura castelului*

Coloanele de bazalt

Este primul obiectiv vizitat în cadrul Complexului Geologic de la Racoş. Am parcat maşina la parcarea mare de la capătul opus intrării – acolo unde veți găsi câteva magazine şi un restaurant. Coborâm un pic până la intersecție, cotim spre stânga (veți găsi indicatoare) şi în maxim 5 minute am ajuns la coloanele de bazalt. Pe mine mă duc cu gândul la Giant’s Causeway din Irlanda sau golful Kálfshamarsvík din Islanda – aceleaşi structuri de bazalt extrem de fotogenice şi speciale.

Curgerile de bazalt apartin primei periode de eruptie din zona Racoş, care a avut loc în urmă cu cca 1,3-1,4 milioane de ani. Privind coloanele vedem următoarea succesiune de “punere în loc a bazaltelor”: în bază, pe o înălțime de 6-8 m, coloane verticale, decimetrice, pentagonale. Deasupra coloanelor decimetrice se dezvoltă o curgere orizontală bazaltică cu grosimea de max 2 m. Peste curgerile bazaltice se dezvoltă coloane metrice, verticale, pentagonale.

Lacul de Smarald

De la coloane facem cale întoarsă până la intersecție şi de acolo mergem drept, urmând indicatorul, până la Lacul de Smarald. Am avut norocul să prindem o zi cu mult soare, astfel încât culoarea acestuia scânteia sub razele calde şi cerul albastru. Vă puteți plimba pe malul lacului pe aproximativ 40 % din marginea acestuia. Recomand să faceți plimbarea, pentru a vă putea bucura de apa curată şi minunăția locului.

Cariera de bazalt Brazi (în care se dezvoltă un lac numit de localnici “Lacul de Smarald”) cuprinde o secțiune geologică a vulcanului bazaltic de 200 m lungime şi peste 50 m înălțime. Lacul se formează din precipitații, din topirea zăpezilor, dar şi din izvoarele  de fund, identificate încă din timpul exploatării bazaltului. Creşterea vegetației în lac şi popularea acestuia cu peşte de către localnici au contribuit la formarea unui ecosistem acvatic aflat în continuă transformare. În prezent, adâncimea maximă a lacului este de cca 18 m şi creşte anual cu aproximativ 0,5-1 m.

Vulcanul stins

Pe acesta l-am păstrat ultimul, deoarece era cel mai departe. Pentru a ajunge la el ne-am întors la intersecție şi am cotit stânga. Drumul a urcat uşor, până deasupra lacului, pe care l-am putut admira în toată splendoarea lui, după care şerpuieşte lin până la buza superioară a căldării unde se află vulcanul. Noi l-am admirat doar de sus (era extrem de cald şi nu mai puteam să mai stăm în zonă), însă ştiu că se poate coborî până la baza acestuia. Peisajul este ireal, roşiatic, desprins dintr-un set de film.

Vulcanul (sau cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheş) se află în partea de nord-vest a complexului. Este conservat bine neck-ul bazaltic Hergheş – circa 100 m înălțime față de cota inferioară a carierei – care este înconjurat de scorii bazaltice de diverse culori, de la negru până la roşu aprins, cu intercalații de bombe vulcanice. Peisajul este unul de tip lunar, de culoare roşiatică, cu vegetatie sporadică specifică. În scoriile bazaltice, pe fisuri, s-au format micro-conuri de eroziune, în care materialul este sortat gravitațional. Localnicii le numesc “morile dracului”.

*informațiile sunt extrase din broşura complexului geologic, pe care o primiți când achizitionați biletul de acces. Pe aceeaşi broşură este şi harta complexului, pe care o las mai jos.*