Sărbătorim munţomăneşte! Tură de o zi până pe vârful Postăvaru

Ce face munţomanul când are zi liberă? Păi se bucură de ea şi o inveşteşte într-o tură la munte! Exact ceea ce am făcut şi eu 😀 Am profitat de faptul că 24 ianuarie pică într-o zi a săptămânii şi am “complotat” cu doi prieteni o tură pe Postăvaru. Ceva lejer, uşor, de relaxare. Scoatem bocancii la o zăpadă 🙂

Am ajuns destul de devreme în Poiana Braşov, am parcat maşina şi am început să ne echipăm. Am ajuns la partea de parazăpezi, şi când mă aplec să închid fermoarul la piciorul drept…… văd o mică crăpătură în talpa bocancului. Hm.. oare ce să fie ? Mă aplec să investighez mai bine … şi atunci am văzut cum bocancul şi talpa acestuia au început procesul de divorţ. Erau aproape separaţi, se mai ţineau în câteva locuri. Gulp! Şi eu ce fac acum? Cum mai urc eu până pe vârf cu aproape jumătate de bocanc? Noroc că partenerul meu de traseu avea la el o pereche de bocanci pe care dorea să o doneze. Erau un pic mai mici decât ceea ce port eu în mod uzual, însă suficienţi încât să îmi permită să fac tura. La urcare nu cred că o sa am probleme, să vedem cum o să fie la coborâre. Ȋn cel mai rău caz iau telegondola până jos 🙂

Pregătiţi de traseu, începem să urcăm lejer prin pădure, pe lângă partia de ski (una dintre ele, că sunt atât de multe în zonă şi nu ştiu să le deosebesc). Eram singurii pe traseu, era zăpadă, era senin, era perfect!

Am avut un mare avantaj că am mers singuri pe traseu şi că eram destul de liniştiţi, pentru că la un moment dat a trecut prin faţa noastră o căprioară. Ne-am oprit toti trei uimiţi, cu respiraţia tăiată. O căprioară, la nici 10 metri de noi! S-a oprit un pic în potecă, a adulmecat aerul, după care a ţâşnit pe culmea din stânga, pierzându-se printre copaci. Ah, de poveste!  Momente ca astea fac plimbarea prin natură absolut magice 🙂

Traseul în sine nu este foarte greu. Şerpuieşte lin prin pădure, traversând de-o parte şi de alta a pârtiilor de schi. E un fel de cursă cu obstacole, dar la care obstacolul eşti tu =))) Trebuia să vânezi momentul când pista părea mai liberă, îţi luai avânt şi sprintai până în partea cealaltă, cu speranţa că nu o să apară un schior din neant şi o să te ia în plin. Nouă ne-a ieşit de fiecare dată sa ajungem teferi pe partea cealaltă :))

Am facut o oprire intermediară la cabana Postăvaru, pe care am găsit-o arhiplină. Am mâncat o ciorbiţă caldă (care bineînţeles că este cea mai bună chestie pe care am mâncat-o vreodată, pentru că cabană şi frig afară!), după care am continuat urcarea spre vârf. Ultima porţiune a fost un pic mai dificilă, chiar cea din vârf, deoarece traseul era acoperit de gheaţă – dar ne-am descurcat admirabil. Şi când am ajuns sus  – bătea un vânt de mai avea puţin să te pună jos! Tot drumul nu a adiat nici un firicel şi abia aşteptam să ajung pe vârf pentru a scoate drona, şi acum nici măcar nu pot să îmi dau mănuşile jos din mână fără să îmi îngheţe. Asta da răsturnare de situaţie 🙂  Asta e, nu mai fac fotografii aeriene, mă mulţumesc cu cele de la nivelul solului 🙂

Am început prima parte de coborâre – şi deja bocancii de împrumut au început să creeze dificultăţi la mers. Erau ficşi – iar degetele mele se înghesuiau în vârf mai ceva ca oamenii la 7:45 în metroul spre Pipera. Ȋmi era clar că nu voi putea coborî tot traseul la pas, oricât de mult  mi-ar fi plăcut sau aş fi vrut. Cea mai înţeleaptă decizie este să luăm o telegondolă până jos – ceea ce am şi făcut. Am ajuns în doi timpi şi trei mişcări în Poiană, apoi a urmat vreun sfert de oră până la maşină. Gata, s-a terminat cu degetele îngrămădite! Mi-am băgat picioarele în vechii mei bocanci, chiar dacă unul dintre ei este beteag. Să fie cu spaţiu la degete!

Şi pentru că tot mai aveam nişte timp, am oprit în Braşov pentru a lua cina, înainte să ne urcăm în maşină spre Bucureşti. Am avut norocul să prindem destul de liber – ne aşteptam la traficul unei zile de weekend. Dar a fost ok – şi am ajuns acasă în timp util, cu bocancii plimbaţi şi ieşiţi la pensie. Asta da tură =)))

Informaţii traseu

Când: ianuarie 2024

Durată: 1 zi

Traseu: Poiana Braşov – Prăpastia Lupului – Cabana Postăvaru – Vârful Postăvaru (1.799 m)

Durată: 3h (fără pauze)/ 5h 20 min (cu pauze)

Lungime: 8.4 km

Traseu detaliat

Poiana Brasov – Cabana Postăvaru: 5,6 km, 2h

Cabana Postăvaru – vârful Postăvaru: 2,7 km, 1h

Observaţie: timpii sunt aproximativi şi includ doar partea de miscare, nu şi pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, atât ca frecvenţă cât şi ca vizibilitate.

Topografie: tot traseul este pe potecă de pământ.

Vegetaţie: majoritatea traseului este prin pădure deasă, cu scurte porţiuni de ieşit pe pârtiile de schi.

Surse de apă: Poiana Braşov, cabana Postăvaru, restaurantele din apropierea vârfului. Eu nu am identificat alte surse de apă pe traseu.