Insulele Feroe: Vf. Slættaratindur, cel mai înalt vârf din insule

Primul traseu al zilei ne va purta pașii către cel mai înalt vârf din zonă, ce are “amețitoarea” înălțime de 880 m. Mic, mic, însă să nu îl subestimez! Nu știu cum o să fie, dacă are porțiuni tehnice, dacă o să îl putem atinge, dacă vremea o să țină cu noi. Foarte multe variabile 😊

Traseul începe de la șoseaua principală, dintr-o mică parcare în care încap cel puțin 7-8 autoturisme. Eram la baza muntelui, puteam vedea cărarea cum șerpuia lin către partea superioară, ascunsă de nori. Sper să avem noroc și să putem vedea panorama de sus – ar fi minunat!

Am început să urcăm ușor și lin. Ne-a plouat un pic, așa, doar ca să ne dea binețe, după care vremea dădea semne de îndreptare. Apăreau ferestre în nori, care lăsau să se vadă bucăți de cer albastru curat, iar soarele reușea din când în când să ne încălzească. Hei, poate chiar avem noroc! Însă nu vreau să îmi fac așteptări – o să mă bucur de ceea ce este, aici și acum.

Traseul nu este greu, panta este acceptabilă, diferența de nivel la fel. Singura provocare era umezeala, poteca era plină de noroi și trebuia să avem grijă pe unde călcăm. Cu cât urcam mai sus, cu atât drumul devenea din ce în ce mai pietros, până când am avut parte doar de stâncă. Era foarte plăcut să merg doar pe pietre 😊

Când am ajuns sus, aproape de vârf, ne-a luat vântul în primire. Dar nu a contat, când am văzut ce panoramă superbă aveam în fața ochilor. Se puteau vedea atâtea insule, atâta verde, atâta apă! Am rămas printre ultimele persoane, cu ochii ațintiți la toată frumusețea ce mi se întindea la picioare. Este… de vis!

Până pe vârf a mai fost o scurtă forțare – și iată-ne ajunși pe Slættaratindur, cel mai înalt vârf din Feroe! Este un platou destul de larg, cu deschidere 360° – și puteam vedea în toate părțile. Și da, pot spune că am avut noroc, pentru că atunci când am ajuns noi s-au ridicat norii și am putut vedea vârfurile, văile și oceanul dintre ele. Și verdele… verdele acela frumos de peste tot 😊

Am stat pe vârf cam 15 minute, până norul a venit și s-a făcut frig. Am simțit nevoia pentru prima dată să scot mănușile și apoi i-am dat repede în jos, pe același traseu. Am coborât porțiunile de stâncă, am trecut din nou pe la scurta porțiune de lanțuri și apoi cu grijă, pas cu pas, spre locul unde am lăsat mașinile. Se pare că încă mai aveam ceva noroc în tolbă, deoarece a ieșit soarele și am putut vedea și o altă față a acestor locuri – sub lumina caldă și strălucitoare, pe un fond de cer albastru. Nu sunt obișnuită =)))

Informații traseu

Când: august 2024

Durată: 1 zi

Traseu: Parcare la șosea – Vf. Slættaratindur (880 m) și retur

Durată totală: 1h 40min (fără pauze) / 2h 20min (cu pauze)

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este nemarcat, dar e intuitiv.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ. În partea superioară avem potecă pe piatră, cu scurtă porțiune de cățărat aproape de vârf.

Vegetație: tot traseul este cu vegetație joasă.

Surse de apă: nu am întâlnit surse de apă pe traseu.

Acest articol face parte din calatoria in Insulele Feroe. Toate poveştile şi impresiile le regăseşti pe pagina dedicată acestei minunate experienţe 😊