Puglia 2025 de iarnă – iar Bari? Ȋntotdeauna!

Am pierdut deja șirul vizitelor în Bari. Orașul ăsta mă atrage, mă cheamă, parcă-mi șoptește să mă reîntorc – să mă pierd fără țintă pe străduțele lui înguste de piatră, să explorez faleza sau să-i descopăr alte colțuri și comori. Și eu răspund prezent – de câțiva ani încoace. 😊

Am continuat și azi vibe-ul de dolce far niente, alegând să explorăm faleza de la malul mării. În tihnă și liniște, lăsând timpul și agitația să curgă pe lângă noi. Ne-am oprit mai întâi la piața de pește, exact la ora închiderii. Și totuși, forfota era în toi – pescarii își vindeau ultimele produse, iar localnicii stăteau la povești, beau bere sau jucau tot felul de jocuri. Piața părea mai degrabă un loc de socializare decât unul de comerț. 😊

Apoi am pornit pe jos de-a lungul mării. Ce bine e să fii în vacanță! Pentru prima dată, am mers până la capătul falezei și am descoperit plaja Pane e Pomodoro (Pâine și Roșie). Acolo am făcut un popas mai lung – era suficient de cald cât să ne afundăm picioarele în nisipul moale și călduț. Să fii la plajă în ianuarie… nici nu-mi amintesc dacă am mai făcut asta vreodată! Am testat și apa – dar după 5 minute am ieșit fugind: simțeam mii de ace săgetându-mi tălpile. Nup, încă nu e sezon de bălăceală. =)))

Ne-am întors la cazare destul de devreme, ușor moleșiți și plăcut obosiți după plimbare. Am desfăcut un prosecco bun și am urcat pe terasă, de unde se vede o mare parte din oraș – portul, centrul vechi, acoperișurile și pădurea aceea de antene care domină peisajul. Mereu mă întreb: oare mai sunt funcționale sau sunt doar relicve din altă epocă?

Mă bucur că am rămas azi în Bari – deși aveam bilete pentru o excursie în Trani. Doar că vacanța noastră s-a suprapus cu o grevă feroviară în Italia, iar trenul a fost anulat cu doar 10 minute înainte de plecare. M-am supărat puțin la început, dar am învățat că toate lucrurile se întâmplă cu un rost. Așa că am lăsat planurile deoparte și m-am bucurat de prezent. Și bine am făcut! Am prins un apus de poveste – culori și nuanțe care dansau pe cer și pe fațadele clădirilor. N-am reușit să-mi dezlipesc ochii de la spectacolul ăla. A fost… absolut minunat. 😍

Și, ca să fie tabloul complet, „întâmplător” ne-am întâlnit în Bari cu o amică din București. Ce mică e lumea! =))) Am ieșit seara cu ea să-i arătăm orașul, plimbându-ne fără țintă prin forfota serii, lăsându-ne cuprinși de energia locului.

Bari e magic. Și nu mă mai satur de el!