Aventura in Delta: cu cortul de la Sulina la Sf Gheorghe

Am lăsat muntele și înălțimile pentru o aventură mai ….La poale. Mai precis – la nivelul mării. O să trec de la creste la apă, de sus în jos, păstrând însă un element comun – cortul.
Nu știam la ce să mă aștept când am spus “Da” la această nebunie. Mi s-a părut ceva nou și inedit, o gură de aer proaspăt de la felul meu obișnuit de a călători.

Prima zi

A fost de drum și de pregătire. Am parcat mașinile în Tulcea și ne-am luat la revedere de la ele, deoarece urma să nu le mai vedem cel puțin 3 zile. Am băut o ultimă cafea la un butic mic din port, ne-am luat rucsacii grei în spate (oh, cât de burdușiți și de încărcați erau!) și ne-am urcat pe bac, pentru o traversare de 4 ore până la Sulina. E prima oară când merg drum așa de lung cu un vapor, eram curioasă dacă am rău de mare. Aparent nu și-a făcut apariția până la finalul cursei 🙂
O dată ajunși în Sulina am găsit un colț liber de plajă, ne-am pus corturile și ne-am băgat repede la somn, așteptând aventura de mâine. Sunt nerăbdătoare!

A doua zi

Bună dimineața dintr-o Sulina întunecată și înnorată! Marea era agitată, jucându-se cu vântul în ceea ce părea a fi un fel de dans la liber, fără nici un fel de structură sau ritm. Dansa după propria muzică, iar eu mă bucuram de toată atmosfera, chiar dacă uneori trebuia să mă țin de o umbrelută să fac baie involuntar.

Dimineața a venit cu schimbări destul de mari – o parte din grupul nostru a renunțat la aventură. Am rămas doar doi oameni care încă eram convinși că asta este o idee bună și eram dispuși să parcurgem la pas toată plaja. Mai mergem? Desigur! Nu știu cum o să fie, dar perspectiva de a avea o bucată de litoral pentru pentru mine și a avea propria plajă privată sună extraordinar de tentant. Așa că la drum, spre necunoscut!

Încă de la început m-am “lovit” de greutatea rucsacului – deoarece aveam apă și mâncare pentru 3 zile, plus echipamentul de cort. Am strâns chingile mai tare pe talie și am continuat să merg, înlocuind disconfortul de greutate pe prezență. E atât e frumos aici! Avem noroc de vreme bună, cerul e senin, suficient de cald încât să pot merge doar cu bluză, marea cântă ușurel o romanță de amiază… E minunat! Mai frumos decât mi-aș fi putut imagina vreodată 🙂

Făceam pauze destul de dese. Lăsam rucsacul jos și mă întindeam la soare ca o șopârlă, absorbind căldura și pace. E atât de multă pace aici! Doar plaja nesfârșită, un mal de mare, pătura infinită a cerului și gândurile mele. Bucuria de a fi în natură, lângă apă. Parcă toate grijile și problemele mele se aruncau singure în valuri și înotau departe de mine, bucuroase că în sfârșit pot să își ia tălpășița. Și eu le lăsam să plece cu sufletul împăcat 🙂

Între trăirea clipei din prezent și euforia fiecărui moment – nici nu mi-am dat seama că seara se lasă peste noi. Am căutat un loc bun (și înalt) de pus cortul, într-un pâlc de stuf, am așezat tabăra și am pregătit cina. Uite așa am mai scăpat de ceva greutate din rucsac =))) Cu burta plină și fără nici o grijă la bord, m-am așezat pe nisip și am privit soarele cum se duce la culcare. Apus în Delta – ceva ce nu cred că am experimentat până acum. Era atâta liniște și atâta pace! Fără țânțari, că încă nu a început sezonul lor =)))

A treia zi

Trezirea de dimineață, într-un mic paradis la colț de țară, cu sunetul valurilor în urechi și nici o grijă la orizont. Mic dejun pe plajă, cu o cafea bună la primus și pescăruși care probabil dădeau de veste că se întâmplă ceva neobișnuit.

Ziua de azi am dedicat-o ajungerii la Sf Gheorghe. Asta era singurul lucru pe care îl aveam de făcut. Știam că nu mai sunt mulți kilometri, deja străbătusem mare parte din drum în prima zi. Așa că am luat-o încet la pas, cu un rucsac mult mai ușor în spate de care mă bucur la fiecare pas. Am străbătut plajele goale, am dat peste o casă părăsită în care nu am vrut să intru (avea un aer de … mai bine stai afară) și am făcut des pauze de odihnă și reîncărcare.
Una dintre cele mai faine experiențe a fost când am avut o plajă doar pentru mine. O bucată mică, cu un strop de nisip cald, spălată de valuri și mângâiată de soare. Nu era chiar vreme de făcut baie, însă vremea era perfectă de bronzat. Așa că am lăsat soarele să îmi mângâie pielea, pe mica mea bucată de plajă, departe de civilizație. De neprețuit :D!

A patra zi

Zi de leneveală şi de nefăcut nimic. Am lăsat timpul să curgă pe lângă mine, fără nici o intenţie să îl prind sau să ştiu de existenta lui. Trăiam într-un spaţiu în care încap doar scoici, o mână de nisip şi câteva apusuri ce sărută apa.

A cincea zi

Zi de logistică și de reîntors cu picioarele pe Pământ. Am strâns cortul și mi-am luat la revedere de la acest loc minunat, care mi-a adus atâta bucurie. Ne-am urcat pe Bac și ne-am întors în Tulcea, unde ne-am reunit cu gașca care a petrecut aici cele 4 zile. Fiecare a venit cu poveștile și experiențele lui, și mă bucur să aflu că fiecare s-a distrat în felul lui. Ne-am luat la revedere și ne-am reîntors la București, cu sufletul un pic strâns.

Aș mai fi stat în Delta? Cel mai probabil. M-aș reîntoarce? Bineînțeles! Aș mai face încă o dată traseul? Absolut! A fost o experiență care a schimbat ceva în mine. Și mi-ar plăcea să reiau la pas plajele și canalele. Se simte altfel când parcurg traseul pe jos 🙂