Conform planului inițial, această tură era planificată pentru Sâmbăta Mare. Plecasem de acasă cu dorința și cu intenția de a reveni pe acest vârf, care mi-a fost inițiatic în-ale muntomanitului internațional. Planul însă s-a destrămat în Vinerea Mare, când mesajul de pe ușa stației de telegondolă ne anunța că este închisă până în sezonul estival. Pfuai, asta e – reconfigurăm traseul și asta este. Găsim noi ce să facem în Bulgaria o zi – un city break, o plimbărică, poate și un stat la cazare și citit o carte, că tot mă văit în ultima vreme că nu mai am timp să stau.

Dar am ales varianta de city-break la Plovdiv, și bine am făcut! City-break-ul a fost minunat, dar și mai minunat a fost momentul când, în trecere pe lângă punctul care ne-a adus dezamăgire ieri, vedem cablurile cum se mișcă și telegondolele cum dansau în sus și în jos. Păi stai așa! Parcă era închis! S-au răzgândit =))? Ne dăm repede jos din mașină și mergem la casa de bilete, să cerem lămuriri. Aparent au decis să deschidă doar de Paște – cu program normal. Însă afișul cu „Nup, nu merge!” era în continuare pe ușă, foarte vizibil. Cine ce să mai înțeleagă..?

Deci funcționează. Deci facem Musala în prima zi de Paște!

Am fost la telegondolă exact la deschidere. Ne-am cumpărat cartelele și am așteptat cuminți să se deschidă. Bulgarii au fost foarte punctuali – și la ora 08:30 ne-am îmbarcat, entuziasmați de vremea minunată care se anunța. Avem un noroc strașnic cu vremea – ieri a fost ploaie și urât, azi prognoza arată super fain, iar mâine o ia de la capăt cu nori și umezeală. Practic avem o fereastră de o zi în care putem să ne bucurăm de munte. O să fie minunat!

După fix 25 de minute coborâm la stația superioară, la 2.369 m. Am strâns un pic din dinți înainte să părăsim clădirea, pregătindu-ne mental pentru frigul pe care prognoza îl anunța… dar de unde! E atât de cald și de bine aici! Iar noi avem echipamentul de iarnă la noi =)) Oh well, s-ar putea să facem un pic de saună azi. Doar un pic 😊

Știam că mai e un pic de zăpadă în zonă – însă era destul de multă. Practic încă de la începutul traseului bocancii noștri au luat contact cu zăpada – și aveau să o păstreze mult timp de aici înainte. Ne-am pus în mișcare ușor, pe curba de nivel ce șerpuiește lin până la cabana Musala. Încercam să îmi aduc aminte cum a fost această experiență pentru mine acum 10 ani, când era prima dată când vedeam un masiv muntos non-românesc. Nici nu îmi vine să cred că în atât de puțin timp am călătorit și am văzut atâtea locuri frumoase, și totul a început de aici, din Rila. Mă simt foarte norocoasă 😊

Am avut norocul să întâlnesc și câteva brândușe rătăcite pe marginea potecii, pe care le-am fotografiat cu multă bucurie. După care i-am dat înainte, voinicește, sub soarele arzător de aprilie. Deja renunțasem la câteva straturi și aș mai fi vrut să dau jos, dar nu prea mai aveam ce. Clar o să fie cu saună astăzi =))

După aproximativ o oră și 20 de minute am ajuns la cabana Musala (2.380 m), pe care am avut plăcuta surpriză să o găsim deschisă. Am dat binete, am urat toate cele bune, după obiceiul sărbătorii, și ne-am delectat cu niște ceai de plante delicios, prinzând puteri pentru restul traseului. Am mâncat ceva dulce din traistă și apoi ne-am pus în mișcare, deoarece mai aveam kilometri de parcurs sub bocanc.

Până la refugiul Ledeno Ezero traseul este „marcat” cu foști stâlpi de electricitate, dezafectați. Știu că există marcaje, am văzut câteva pe pietre în drum spre cabană, însă nu am văzut stâlpi de marcaj, cum avem noi în România. Am urmat fosta linie electrică, urcând încet și sigur, printr-un soare dogoritor ce ne „ataca” din toate părțile, pe o vreme fără un strop de vânt. Mai aveam puțin și mă topeam ca un cub de unt în cuptor! Am deschis toate aerisirile, dădeam cu cremă de soare foarte des și puneam un pas înaintea celuilalt, încet și sigur. Se simte lipsa de activitate fizică, mă mișc un pic în reluare, însă nu e grabă. Dacă și de Paște ne grăbim…

Ajungem la refugiu (2.709 m), pe care îl găsim închis, așa că doar îi dăm binete și trecem repede. Urmează partea cea mai dificilă a ascensiunii – și anume bucata de dinainte de vârf. O să abordăm traseul de iarnă, deoarece este suficientă zăpadă și vrem să ajungem în siguranță. Acesta șerpuiește pe creastă, fiind marcat cu niște stâlpi înalți, legați cu cabluri de susținere. Practic este o scară – dar fără trepte definite și doar cu o balustradă. Ne descurcăm!

Partea aceasta de traseu am simțit-o ca fiind destul de dificilă. Nu pentru că așa ar fi fost, însă se simte pauza din antrenament. Făceam pauze foarte dese – 3-4 pași și mă opream să îmi trag sufletul, după care apucam cablul și continuam. Ea nu este foarte lungă – însă așa s-a simțit. Noroc cu panorama extraordinară din vârf, care pur și simplu m-a făcut să uit de oboseală și pantă și tot! Stăteam încremenită în mijlocul potecii, la marginea pantei abrupte, și mângâiam crestele cu privirea. De poveste!!

Vârful este așa cum mi-l aduceam aminte – a apărut doar o plăcuță cu o pisică. Și aici sunt pisici =))) Am lăsat rucsacii și ne-am bucurat de panorama extraordinară din jur, pe care o văd pentru prima oară – data trecută când am venit aici era totul acoperit de un strat gros de nori. Am ciocnit ouă roșii, am mâncat o bucată de cozonac bun și ne-am bucurat de un Paște la înălțime.

Ne pregătim să începem coborârea. Îmi pun rucsacul în spate și duc instinctiv mâna la aparatul GPS, să văd dacă mai funcționează. Doar că aparatul… nu mai era acolo! Am făcut ochii mari și mi-a stat inima în loc. M-am uitat în zonă, însă nu era nimic acolo. „GPS-ul meu! Nu mai este aici, l-am pierdut!” am strigat către colegii mei de tură. Au început și ei să îl caute, însă nimic. Pfuai, cum de a căzut, era legat în două puncte de breteaua rucsacului!

După ce ne-am convins că nu era pe vârf, am început coborârea, cu ochii pe jos – poate-poate avem noroc și îl găsim. Am întrebat fiecare om care urca dacă a găsit aparatul, fără a primi un răspuns pozitiv. O șansă reală era ca cineva să îl fi găsit și să îl fi lăsat la cabană, așa că am întins-o voinicește spre locație, cu o mini-insolație ce îmi dădea târcoale. Great, GPS lipsă și durere de cap? Nu e un schimb prea favorabil =))))

La cabană am luat 2 ceaiuri (să mă hidratez până la cea mai mică celulă) și am întrebat dacă cineva a lăsat un device. Cabaniera mi-a spus că este cineva care a găsit un fel de ceas și și-a lăsat numărul de telefon. Greeeeeat, începutul este promițător! Și persoana este și din România! Supeeer! Am sunat, însă avea telefonul închis. Am trimis un SMS – și acum așteptăm. Ca pe ace!

Am avut noroc că persoana respectivă a răspuns repede. Și da, era device-ul meu! Yu-huuu, asta da noroc! Am putut să mi-l recuperez foarte repede în aceeași zi. Lucian, mulțumesc mult, apreciez mult cinstea și corectitudinea ta! Ai fost iepurașul meu de Paște 😊

Informații traseu

📅 Când: aprilie 2025
⏱️ Durata: 1 zi
🥾 Traseu: Stația superioară telecabină Yastrebets (2.380 m) – Cabana Musala (2.389 m) – Refugiul Ledeno Ezero (2.720 m) – Vârful Musala (2.925,4 m) și retur
🕗 Durată totală: 8h (cu pauze incluse)
📏 Lungime totală: 13 km

🗺️ Traseu detaliat

Stația superioară telecabină Yastrebets (2.380 m) – Cabana Musala (2.389 m): 1h, 3.8 km

Cabana Musala – Refgiul Ledeno Ezero (2.720 m): 40 min, 2.2 km

Refugiul Ledeno Ezero – Vârful Musala (2.925,4 m): 10 min, 600 m

Vârful Musala – Refugiul Ledeno Ezero – Cabana Musala – Stația superioară telecabină Yastrebets: 1h 50 min, 6.4 km

📝 Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele.

---

Detalii suplimentare

📌 Stare marcaj:
– În prima parte a traseului, marcajul este sporadic, însă poteca e intuitivă.
– De la Cabana Musala până la Refugiul Ledeno Ezero se urmează foștii stâlpi de iluminat.
– De la refugiu la vârf am urcat pe traseul de iarnă, bine evidențiat cu stâlpi înalți.

🌄 Topografie:
– Potecă de pământ și piatră pe tot parcursul traseului.

🌿 Vegetație:
– În prima parte există jnepeniș.
– Deasupra Cabanei Musala nu se observă vegetație (iarnă).

💧 Surse de apă:
– Doar la cabane. Nu am identificat alte surse pe traseu.

Utile

Stația de telegondolă Yastrebets

Locație: vis-à-vis de hotelul Samokov, lângă camping Borovets.

Program case bilete pentru telegondolă: 08:15 – 18:00

Program telegondolă: 08:30 – 18:00. Ultima urcare: 17:30. Ultima coborâre: 18:00

Prețuri bilete 04.2025 – urcare+coborâre: Adulti 35 BGN, copii 7-13 ani 20 BGN, adulți +65 ani 20 BGN. Nu există bilete doar pe un singur sens.

Lungime: 4.827m

Capacitate: 1.200 persoane

Diferență pozitivă de nivel: 1.054 m

Timp de mers pe sens: 25 minute

Prețuri la cabana Musala: Ceai 2 BGN, cafea 2 BGN, bere la doză 500 ml 5 BGN, supă de linte 6 BGN.