Insulele Feroe: hike Tjørnuvík – Saksun, ocol pe la Mýlingur

Acesta este ultima drumeție pe care o vom face pe insulele Feroe – și de aceea m-am bucurat altfel de ea, știind că momentan este ultima întâlnire cu aceste peisaje fantastice care mi-au intrat deja în suflet. O să mă încarc astăzi până la următoarea reîntâlnire cu verdele feroez 😊

Traseul de astăzi pleacă din satul Tjørnuvík – locul unde se poate face surf. A fost nevoie să așteptăm o jumătate de oră aici, timp în care m-am plimbat prin sat și pe plaja cu nisip aproape negru, bucurându-mă de soare și de căldură. Mergeam pe plaja lată, în sunetul agitat al valurilor, și mă uitam cum oceanul “mușcă” din nisip, înghițind urma pașilor mei și creând niște forme naturale extrem de frumoase. A fost foarte relaxant și atât de bine-venit 😊

Prima parte a traseului este o urcare continuă, cu satul în spate, printre cascadele care se aflau la tot pasul. Dacă e un lucru pe care l-am învățat în Feroe – este că apa este pretutindeni – ocean, cascade, ploaie, mlaștină, pământ mustind de umiditate. Chiar aș putea spune că este emblematic pentru toate insulele! Deja m-am învățat că bocancii mei vor fi uzi la final de zi, iar ritualul de fiecare seară include un foehn și vreo jumătate de oră de zvântat. Dar e ok – merită fiecare minut 😊

În partea superioară a traseului, panta s-a mai domolit – iar noi ne croiam drum printre niște momâi cam cât noi de mari. Peisajul s-a schimbat un pic – o vale largă cu nuanțe de toamnă, străjuită pe 3 părți de munți domoli. Către una dintre creste ne îndreptam noi, cu pași lenți. Nu era grabă – era frumos și relaxare. Pentru că meritam 😊

Când am ajuns în creastă – am cotit dreapta – deoarece o să facem un ocol pe nemarcat până la Mýlingur. Ni s-a spus că este o stâncă extrem de frumoasă și de fotogenică. Ok, hai să mergem să o vedem! Pe măsură ce câștigam altitudine, am schimbat moliciunea ierbii pe duritatea pietrei. Apogeul a fost un mic punct de belvedere stâncos, din care puteam să vedem câteva văi și toate crestele dintre ele. De poveste 😊

După încă vreo jumătate de oră de mers, am ajuns într-un alt punct de belvedere, de unde am putut admira Mýlingur – o bucată ascuțită de stâncă ce sprijinea insula. Da, pare frumoasă de aici, de … departe. Între noi și ea era o vale străjuită de un versant destul de abrupt. Eu am crezut că asta este punctul final, dar de unde! Vom coborî până la ea! Cum … nu știu, că nu e iarnă să mă dau pe fund =))))) Se poate zări o tentativă de potecă, însă este destul de îngustă și de umedă. Hai să vedem ce iese =)))

A fost destul de dificil să coborâm – din pricina diferenței de nivel pierdută pe distanță scurtă. Însă a meritat din plin! Frumusețea Mýlingur este accesibilă atunci când ești lângă ea, la marginea malului stâncos, și privești în jos, către căderea de zeci de metri în ocean. Este amețitoare! Jocul dintre pereții verticali de stâncă, valurile care dansează și păsările care plutesc în bătaia vântului este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Și nici capturat în fotografii – oricât am încercat, nu am putut surprinde maiestuozitatea locului. Este … de vis 😊

Am stat cam jumătate de oră aici, pentru odihnă și a ne trage sufletul, după care am plecat din loc. Eh, și tot ceea ce am coborât – acum trebuie să urcăm! A fost greu, a fost cu oprire din 2 în 2 minute pentru a ne recăpăta respirația, însă am reușit! După care am luat-o din loc, până în creasta în care am părăsit traseul marcat – și am continuat să mergem spre satul Saksun. Peisajul e altfel acum – o vale largă străbătută de un râu meandrat ne străjuiește dreapta, iar stânga este plină de coasta muntelui. Bineînțeles, umed peste tot =)))

Traseul coboară lent, până la un punct în care am putut să vedem satul. De acolo mai era puțin până jos, însă traseul era accidentat, așa că trebuia să mergem cu grijă. Eh, și dacă până acum am fost atentă și nu am pățit nimic, acum la final am alunecat și am luat o doză sănătoasă de noroi pe echipament. Așa, ca să nu plec curată, să știu pe unde am fost =))) Noroc cu o cascadă din apropiere, în care am putut să mă curăț un pic. Muntele te coboară, dar tot el te și ridică =))

Informații traseu

Când: august 2024

Durată: 1 zi

Traseu: sat Tjørnuvík – stâncile Mýlingur – sat Saksun

Durată totală: 4h 30 min (fără pauze) / 6h 20 min (cu pauze)

Lungime totală: 13.4 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul marcat parțial. Ocolul până la Mýlingur este nemarcat. Traseele lor sunt marcate cu țăruși de lemn cu înălțime de aproximativ 40 cm, cu 6 cerculețe dispuse piramidal. Culoarea țărușului indică dificultatea traseului: verde (nivel 1) – traseu ușor; albastru (nivel 2) – traseu mediu; roșu (nivel 3) – traseu greu; alb (nivel 4) – traseu expert. Cel făcut de noi are marcajul și este de nivel 2.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ, cu scurte porțiuni de stâncă.

Vegetație: tot traseul este cu vegetație joasă.

Surse de apă: multe cascade la urcarea dinspre Tjørnuvík, cascade la coborârea spre Saksun.

Acest articol face parte din călătoria în Insulele Feroe. Toate poveștile și impresiile le regăsești pe pagina dedicată acestei minunate experiențe 😊