Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Ascensiune Jbel Toubkal, ziua 1: Ait Souka  – refugiul Les Mouflons

Am fost în Maroc în 2016 – era prima dată când părăseam continentul și am rămas profund impresionată de schimbarea de cultură, mâncarea delicioasă și felul total diferit de a trăi viața. În acea excursie nu am făcut munte, am fost doar pe modul city break – și rămăsesem, așa, cu un jind după o tură montană. Simțeam că am o restanță cu Jbel Toubkal, cel mai înalt vârf din Maroc, și știam că nu o să am liniște până când nu o să ajung acolo.

Am început să tatonez terenul încă de acum 2 ani, când, la cursul de ghid montan, unul dintre colegi mi-a spus că el organizează și că mă anunță când o să fie următoarea ieșire. Anul următor nu s-a potrivit, anul ăsta eram eu plecată prin iunie… și când mi-a spus că organizează o ieșire în octombrie, am spus “Da!” din prima. Nu conta că nu știam dacă voi avea bani suficienți (aveam deja Insulele Feroe programate și achitate), nu știam dacă primesc concediu… însă a fost un “Da!” din ăla ce parcă venea dincolo de mine. Și l-am urmat 😊

Am aterizat în Maroc după-amiază, ne-am luat bagajele și ne-am întâlnit cu ghidul nostru local, care ne va duce la locul de cazare, în Ait Souka (lângă Imlil) – locul de unde vom pleca mâine în ascensiunea noastră. Și avem parte de un început de aventură inedit – a început să plouă, iar șoferul ne-a spus că e prima ploaie pe anul ăsta în Maroc. Oare am venit noi cu ea?

În dimineața ascensiunii, ne-am trezit cu multă ceață ce acoperea tot peisajul. Am plecat de la cazare pe o atmosferă umedă, urcând lejer pe un drum neasfaltat. Pe măsură ce mergeam, ceața se ridica, lăsând la vedere bucăți din muntele Atlas și din valea Imlil, ce-i dormea la picioare. Aveam parte de un dans absolut fascinant al norilor și al razelor de soare, care trezeau la viață tot ceea ce atingeau. De… poveste 😊

Am părăsit confortul șoselei și am traversat un câmp, moment în care a început ascensiunea. Traseul este ușor, urcarea este lină, ritmul de mers este perfect pentru a admira locul și a te îmbăta cu atmosfera de vis. Pentru mine, este prima întâlnire cu Munții Atlas și descopăr un masiv arid și pietros, impunător, cu crestele pudrate ușor cu zăpadă – un munte greu, dar nu greu de parcurs. Mai degrabă greu de istorie, de încredere și de măreție. Mă simt mică la baza lor și, în același timp, atât de recunoscătoare că pot să îi străbat la pas.

Traseul ăsta este special – și asta datorită popasurilor unde poți să bei ceva bun sau să cumperi ceva dulce. “Sucării”, cum le numește ghidul nostru. Noi am găsit vreo 4 în drumul nostru, însă ne-am oprit la două dintre ele – pentru un pahar cu suc de portocale proaspăt stors sau un espresso. Nu sunt eu cea mai cunoscătoare într-ale licorii negre ca viața, însă a fost decent și foarte bine venit – mi-a dat un mic boost de energie pentru a continua. Și unde e mai bine să bei un pahar de ceva bun, dacă nu într-un cadru de vis?

Azi am avut de urcat 1.400 m în altitudine – pe care nici nu i-am simțit, la ce companie bună am avut, la câte pauze am făcut și la ce peisaje sunt în jur. Nici nu mai conta cât mai aveam de urcat sau de mers, la cât de frumos era în jurul meu! Parcă îmi doream să mergem mai mult, să pot admira 😊)))

Destinația noastră pe ziua de astăzi este refugiul Les Mouflons, aflat la 3.200 m. Am ajuns acolo în jurul prânzului – și am avut timp să mâncăm, să ne odihnim și chiar să facem o mică plimbare împrejur, admirând înălțimile. Mai sus este un alt refugiu, al cărui gard și zid au fost parțial distruse de un bolovan care a căzut de undeva de mai sus. Când vezi cu ochii tăi impactul, îți dai seama cât ești de mic, iar puterea ta este aproape nimic dacă te pui, când nu trebuie, cu Mama Natură. A fost un moment foarte bun de smerenie și conștientizare 😊

Noi am fost cazați undeva la etaj, într-o cameră cu aproximativ 20 de paturi. Camerele aveau pături, însă chiar și așa era destul de frig, pentru că nu era dat drumul la căldură. Și eu nu mi-am luat sac de dormit, deoarece ghidul a spus că nu este nevoie… noroc cu niște colege, care au primit niște saci de dormit și am primit încă o pătură. Acum cu 2 sper să fie mai bine =)))

Cina am luat-o în jur de ora 17:30, deoarece la 20:00 deja era ora de somn. Și în timpul cinei am auzit niște zgomote la geam. Ce să fie, ce să fie? Mergem și ne uităm… doar să descoperim că ninge și îi dă cu grindină. Dar nu așa, ușurel și feeric… Îi dădea, nene! În câteva minute tot terenul era alb, iar balconul era plin de boabe înghețate de apă. Totul începea să semene a peisaj de iarnă și nu dădea semne că ar cam vrea să se oprească. Ghidul local ne-a spus că este prima zăpadă de sezon – ok, deci este ceva cu noi, clar unul dintre noi a venit cu apa în bagaj și a revărsat-o =)))

Încă nu știam dacă mai putem face mâine ascensiunea, deoarece doar o parte dintre noi aveam gheruţe la noi – însă am spus că ce-o fi, o fi. Ne vom trezi, vom evalua situația și vom decide atunci pe loc dacă facem vârful sau nu. Până atunci, să mai bem un ceai cald și bun de mentă și să ne pregătim de somn 😊

Am pregătit bagajul pentru mâine, am luat ultima gură de ceai și ne-am băgat la somn, undeva în jur de ora 20:30. Se simte că este un refugiu internațional și toată lumea a venit aici pentru vârf, pentru că există un respect pentru omul de lângă tine. Oamenii au păstrat liniștea, au coborât volumul conversațiilor, făceau cât mai puțină gălăgie, pentru a da șansa celor care dormeau să se odihnească. Este minunat să mă aflu printre oameni ca aceștia 😊

Informații traseu

Când: octombrie 2024
Durată: 2 zile (aici am povestit doar ziua 1)
Traseu ziua 1: Ait Souka  – refugiul Les Mouflons (3.207 m)
Durată totală: 4h 30 min (fără pauze) / 5h 45 min (cu pauze)
Lungime totală: 12.9 km

  • Model traseu: liniar
  • Sezonalitate traseu: recomand 3 sezoane, deşi cred ca se poate face şi iarna, cu echipament adecvat
  • Punct plecare: Ait Souka
  • Punct sosire: refugiul Les Mouflons
  • Dificultate traseu: mediu, prin prisma diferenţei de nivel
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte, bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă
  • Altitudine minimă: 1.763 m (Ait Souka)
  • Altitudine maximă: 3.207 m (Refugiul Les Mouflons)
  • Diferență pozitivă de nivel: 1.497 m

Detalii suplimentare

Stare marcaj: nu există marcaje pe traseu!

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră.

Vegetație: vegetaţia este sporadică – iarbă joasă, copaci scunzi.

Surse de apă: sunt câteva râuri pe traseu, nu ştiu însă dacă sunt potabile. Vă puteţi alimenta de la “sucăriile” de pe traseu sau de la micile magazine care vând băutură şi ceva de mâncare.

Postări asemanătoare

Răspuns

Notă comentariu

×