Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Tură aniversară în Cernei-Mehedinți – ziua 2 –Domogledul Mic şi Domogledul Mare

Yu-huuu, prima zi de munte din tura aniversară! Şi am decis să fac azi o tură mai solicitantă, deoarece ține vremea cu mine Aşa că o să dau o tură până pe cel mai înalt vârf din munții Mehedinți – şi anume Domogledul Mare (1.105 m). Îmi doream de multă vreme să ajung aici – şi acum am ocazia!

Am ales să fac traseul clasic, care trece pe la Crucea Albă şi prin Cheile Feregari. Este un traseu de tip circuit, în care intrarea şi iesirea sunt din DN67D, cu o distanță de aproximativ 1.5 km între ele. Am ales să las maşina la ieşirea din traseu (ieşirea este marcată cu indicatoare; se află într-o curbă unde se pot parca 5-6 maşini) şi să merg pe jos până la locul de intrare în traseu. Vă recomand şi vouă să faceți acest lucru şi mai ales să parcurgeți traseul în acest sens – coborârea de la Crucea Albă spre DN nu este chiar cea mai prietenoasă 🙂

Locul de intrare în traseu este foarte bine marcat – cu indicatoare şi un panou informativ. Prima porțiune este cu un ajutor – în sensul că sunt construite nişte scări din buşteni – după care începe urcuşul susținut prin pădure. Şi cand spun susținut – păi susținut este :)) Oarecum mă aşteptam să fie aşa, deoarece în toate turele în care am fost prin zonă, începutul te lasă fără suflare =))) Aşa că am strâns bine chingile la rucsac, am luat câteva bucățele de glucoză şi hai în sus …. The only way is up!

După aproximativ o oră de urcare se ajunge la o intersecție, unde vă puteți abate de la traseu să vizitați Grota lui Şerban. Nu am vrut să trec pe acolo, aşa că am continuat ascensiunea. Şi după aproximativ o oră şi jumătate am ajuns la Crucea Albă, moment în care s-a deschis panorama şi am avut parte de primul punct de belvedere asupra oraşului Herculane şi a munților Cernei. Şi se vedea minunat!

De la Crucea Albă traseul continuă în acelaşi stil accidentat, iar poteca de pământ face loc pietrelor. Urmează cea mea spectaculoasă porțiune a traseului, şi anume Poteca Pisicii – unde a fost nevoie să fac un pic de scrambling şi să mă țin bine de stânci când am urcat. Nu este nimic de speriat, în sensul că se poate face relativ uşor, cu un pic de atenție.

Am avut noroc de vreme înnorată şi fără ploaie – ceea ce ma bucură la maxim. Ce nu am anticipat însă este zăpuşeala care era la tot pasul, dublată de o lipsa totală a vântului. Pur şi simplu simțeam că nu mai am aer la cât de cald era! Credeam că dacă o să urc mai sus o să am un pic de noroc să prind o pală de vânt … dar nu! Arătam de parcă tocmai ieşisem din cada plina cu apă, în care m-am aruncat cu toate hainele pe mine =)))

Recunosc că fost un traseu provocator. Însă m-am îmbărbătat şi am luat-o cu paşi mici înspre înainte. La un moment dat am ieşit în ceea ce părea a fi creasta, iar panorama cea frumoasă s-a deschis şi mai mult. Ce mi-a plăcut mie extrem de mult (şi recunosc că m-a ajutat mult la moral) este puzderia tufelor de liliac înflorit, care îmbrăca toată coama. Era … de poveste! Pur şi simplu nu mai ştiam încotro să mă uit, cum să mai fotografiez, cum să mă bucur de toată această frumusete. M-am împiedicat de câteva ori, cu ochii după mov =))))  Iar mirosul … mmmm, cel mai parfum dintre toate parfumurile 🙂

Aproape de primul vârf toată creasta s-a umplut de flori – toate mărimile, toate culorile, toate aromele. Parcă eram într-un tablou, atât de frumos era acolo! Am făcut o pauză ceva mai mare la Domogledul Mic (1.099 m) pentru a-mi trage sufletul şi a mă bucura de toate natura ce mă înconjoară. Este de vis 🙂

Până pe Domogledul Mare (1.105 m) am mai făcut aproximativ 30 de minute, prin aceleaşi peisaje înflorate de poveste. Pe vârf m-am reîntâlnit cu un cuplu cu doi goldeni, cu care am împărțit traseul aproape de la început. Cred că e super fain să ai un câine şi să parcurg cu el turele la munte – sunt sigură că mi-ar plăcea şi mie. Eh, când o să mă mut la casă cu curte, atunci sigur o să am şi un blănos …. Poate doi 🙂

Vremea începuse să se strice – deja se vedea ploaia la câțiva kilometri depărtare cum îşi face de cap. Aşa că am scurtat popasul pe vârf şi i-am dat cât am putut de repede în jos. Prima dată am trecut printr-o poieniță extrem de faină, cu mulți pini negri, după care am intrat în pădure. Era multă linişte in jur – şi mergeam cât puteam de repede. La un moment dat fuge un animal din partea dreaptă, traversează poteca şi începe să urce coama din partea stangă. Un cerb…! Am văzut un cerb în pădure! Era unul micut, deoarece nu prea avea coarne … dar era un cerb! Woaaaaa, de când doream să am parte de această experiență! A fost minunaaaaaat!

Am făcut un mic popas la o intersecție, pe o băncuță – moment în care am auzit ploaia cum mângâia coroanele copacilor. La mine încă nu a ajuns – crengile îndeplinesc foarte bine rolul de umbrelă. Poate am noroc şi se opreşte până ajung în loc deschis 🙂

Cea mai provocatoare parte a coborârii a fost bucata din Cheile Feregari – deoarece poteca era cu grohotiş şi exista riscul să alunec, la cât de repede i-am dat în jos. Cred că am coborât un pic prea repede, deoarece a început să mă doară un tendon din spatele genunchiului şi am fost nevoită să încetinesc – ca sa nu mă opresc de tot.  Ultima parte de coborâre a fost destul de abruptă şi am luat-o încet, tocmai ca să termin traseul cu bine. Am ajuns la maşină o dată cu ploaia, care m-a răcorit după atâta zăpuşeală şi efort. A picat la țanc!

Şi ca să termin ziua cu bine, am mers seara la Cădițe, la apă termală. Un pic pentru relaxare, un pic pentru detensionare musculară şi minimizare de febră …. Oricare ar fi motivele, sesiunea de bălăceală şi fierbințeală a picat la fix! S-a topit toată oboseala acumulată pe traseu 🙂

Informații traseu

Când: iunie 2023

Durată: 1 zi

Traseu: DN67D – Crucea Albă – Domogledul Mic – Domogledul Mare – Cheile Feregari – DN67D

Durată: 3h 15 min (timp efectiv de mers) /  5 h 15 min cu tot cu pauze

Lungime: 9 km

  • Model traseu: liniar
  • Sezonalitate traseu: recomand pentru 3 sezoane. Nu ştiu cât de potrivit este traseul pentru iarnă.
  • Punct plecare: DN67D
  • Punct sosire: DN67D
  • Dificultate traseu: dificil
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice; există o scurtă porțiune mai accidentată (Cărarea Pisicii), dar se poate face lejer cu un pic mai multă atenție.
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte (nu blugi), bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă 
  • Altitudine minimă: 196 m (DN67D)
  • Altitudine maximă: 1.105 m (Domogledul Mare)
  • Urcare/coborâre: +869 m/ -869 m

Traseu detaliat

Banda galbena 20 DN67D – Crucea Albă: 54 min, 2 km

Banda galbena 20 Crucea Albă – Cărarea Pisicii – Vf Domogledul Mic:  25 min, 1.3 km

Banda galbena 20 Vf Domogledul Mic – Vf Domogledul Mare: 20 min, 0.9 km

Banda galbena 20 Vf Domogledul Mare – Cheile Feregari – DN67D: 1h 35 min, 4.9 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, ca vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: prima parte a traseului, până la Crucea Albă, este pe potecă de pământ. De la Crucea Albă până pe Domogledul Mic se merge pe potecă de pământ, apoi se face tranziția către piatră (pe creastă). Între cele  două vârfuri avem potecă de pământ şi piatră. De la vârf până în Cheile Feregari este potecă de pămÎnt. În chei, poteca este cu grohotiş mărunt. De la ieşirea din chei până in DN67D este potecă de pământ.

Vegetație: până la Crucea Albă traseul este prin pădure. De la Crucea Albă până pe Domogledul Mare avem tufişuri înalte (liliac) şi vegetație scurtă. Coborârea este majoritatea prin pădure, cu scurte ieşiri în luminişuri.

Sursă de apă: nu am identificat surse de apă pe traseu.

Locuri de parcare: există locuri de parcare la ambele capete ale traseului. La începutul acestuia (în sensul făcut de mine) există o parcare amenajată pe partea stângă (pe sensul meu de mers), în care încap minim 6 maşini. La ieşirea din traseu există o curbă în care se pot lăsa 5-6 maşini.

4 Comentarii

    Tură aniversară în Cernei-Mehedinți – ziua 3 –  Foişorul Galben şi Grota Haiducilor - Chitara Călătoare - Călătorii cu cântec

    8th iul. 2023 - 7:23 am

    […] Tură aniversară în Cernei-Mehedinți – ziua 2 –Domogledul Mic şi Domogledul Mare […]

    Tură aniversară în Cernei-Mehedinți – ziua 5 –  întoarcerea acasă - Chitara Călătoare - Călătorii cu cântec

    11th iul. 2023 - 11:02 am

    […] făcute în această ieşire le puteti citi aici, aici şi […]

    Tura aniversară la Curmătura - Chitara Călătoare - Călătorii cu cântec

    2nd iul. 2024 - 7:49 pm

    […] negre la liziera pădurii. Aaah, și natura mă răsfață și îmi face cadouri! La aniversarea trecută am avut norocul să văd un cerb cu mi-a tăiat calea, în tura din Domogled. Anul ăsta, […]

    Vf. Postăvaru cu plecare din Predeal - Chitara Călătoare - Călătorii cu cântec

    9th iul. 2024 - 5:10 pm

    […] merită fiecare strop de transpirație! E exact aceeași senzație pe care am avut-o la urcarea pe Domogled, când după câteva ore de traseu accidentat am ieșit pe creastă, unde am găsit un peisaj […]

Răspuns

Notă comentariu

×