Circuit Vf Pleșa – Vf Piule: o zi de excepție în Retezatul Mic

Retezatul Mic era pe lista mea de munți în care doream să ajung. Văzusem imagini din trasee și mă îndrăgostisem un pic (mai mult) de acest loc – de peisajele minunate, potecile la înălțime și masivul Retezat în depărtare. Așa că mi-am propus să ajung aici de Sf. Marie, când puteam să am un concediu prelungit. Și ca să vezi potrivire – tocmai în acea perioadă am fost invitată să cânt la prima ediție a festivalului Folk și Perseide la Dâlma Mare, organizat de către cei de la Out2Trek, care este exact în zonă. Asta da aliniere de planete 😀

Ne-am trezit de dimineață pe o pajiște minunată, ne-am făcut repede rucsacii, am băut cafeluța la ceea ce mai rămăsese din focul de tabără de aseară și am pornit în jur de ora 09:00 în traseu. Străbatem poiana și dăm într-un drum forestier nemarcat, care ne urcă lin spre Schitul Ortodox Dâlma Mare (Schitul Pleșei), pe care îl găsim odihnindu-se leneș în lumina puternică a soarelui. O măicuță era în grădină, îngrijind roșiile, iar un câine iese din cotețul lui să ne anunțe că este și el aici, lătrând din toți plămânii. Le dăm binețe și ne continuăm traseul, pe bandă galbenă.

Urcăm continuu prin pădure, pe o potecă îngustă, până ieșim într-o poieniță cu o masă și o băncuță – loc în care avem primul contact cu minunatul peisaj din Retezat. În prim-plan aveam Păpușa Custurii (2.209 m), Custura (2.457 m) și Valea Mării (2.383 m), iar în spate se puteau ghici Peleaga (2.509 m) și Retezat (2.482 m). Pfuai, ce minunație! Îmi e dor de Retezat, nu am mai mers aici din 2018 – și parcă ar merge o tură cât de curând 🙂

Urcușul nostru continuă, la fel de accentuat, printr-o căldură înăbușitoare. Avem noroc de alternarea porțiunilor de pădure cu cele de pășune, așa ne mai răcoream un pic la umbră. Și când începea să bată un firicel de vânt, simțeam că e trimis direct de la Dumnezeu – atât de bine era! Avem însă noroc de vreme senină și se vedea până hăăăt, departe – deja începeam să vedem și alte fețe ale Retezatului, iar în partea stângă se ivea creasta Oslea Olșita, pe care doream să o parcurgem în această ieșire. Arăta minunat!

Ultima porțiune de urcare spre vârful Pleșa este un pic accidentată, plină de pietre. Doar suntem în Retezat 🙂 După o urcare scurtă am reușit să ajungem pe vârful Pleșa (1.840 m), moment în care zările s-au deschis și am avut panoramă 360 de grade. Se vedea totul în jur – și e atât de fain! Aveam tot Retezatul în fața ochilor, vârful Piule și Piatra Iorgovanului, creasta Oslea și alți munți în depărtare, pe care nu am știut să îi identific. De poveste! Am stat un pic aici, pentru o scurtă pauză de hidratare și mâncare, admirând totul și încărcându-ne bateriile. Locul ăsta este minunat!

După această bine-meritată pauză am pornit spre următoarea noastră destinație – vârful Piule. Se putea vedea deja din locația unde eram noi, așa că am pornit voinicește și cu energia sus. Traseul este foarte fain, șerpuiește printre jnepeni, iar la un moment dat este o porțiune de potecă de creastă un pic mai accidentată, însă atât de faină! Mi-a plăcut extrem de mult să o parcurg!

Când am ajuns pe Piule (2.081 m), bateriile începuseră să se golească. Simțeam oboseala cumulată, zăpușeala care nu mai trecea, și conștientizam că suntem abia la jumătatea traseului. Am făcut și aici o pauză de odihnă, pentru admirare și încărcare, încercând să îmi dozez energia și să mai fac rost de ea de prin cotloane ascunse. Priveam Retezatul și toată frumusețea din jur, bucurându-mă că am ajuns într-un loc pe care doream să îl văd demult și luând cu mine toată energia frumoasă din zonă. E ok, o să reușim… o să reușim să coborâm bine!

Traseul de coborâre șerpuiește pe curbă de nivel până în Șaua Scorota (1.920 m), după care coboară brusc și accidentat până la Stâna Scorota, cu vârful Albele (2.013 m) pe fundal. Apoi urmează o coborâre mult mai lină și mai domoală prin pădure, până în Cheile Scorota, care ne scot din nou în DN66A. Eh, și de aici, pentru că nu am avut două mașini, am luat-o pe asfalt până la punctul de intrare în traseu. Asta înseamnă vreo 7 kilometri, la vale (asta a fost partea cea mai bună!), pe care i-am parcurs în aproximativ o oră și 40 de minute. La un moment dat nu îmi mai simțeam tălpile, ca după câteva secunde să simt fiecare centimetru pătrat cum “țipa” după odihnă.

Când am văzut mașinile am simțit un val de bucurie. Gata, s-a terminat! Provizoriu, deoarece încă mai avem de urcat până la locul de campare și trebuie să mai și cânt. Speram să terminăm traseul în jur de 17, însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, am fost sus la Festival pe la 18:30. Abia am avut timp să las rucsacul și să mă spăl un pic, că a și trebuit să îmi iau chitara și să intru pe scenă. Noroc că muzica are felul ei aparte de a mă încărca și de a mă regenera – pentru că după o oră pe scenă eram fresh. Parcă ar mai merge un traseu =)))))

Sfârșit perfect de zi, după o zi obositoare, dar plină de amintiri 😀

Informații traseu

Când: august 2025
Durată: 1 zi
Traseu: Poiană aproape de DN66A – Schitul Ortodox Dalma Mare (Schitul Pleșei) – Vf Pleșa (1.840 m) – Vf Piule (2.081 m) – Șaua Scorota (1.920 m) – Stâna Scorota – Cheile Scorota – DN66A
Durată totală: 5h (fără pauze) / 7h 15 min (cu tot cu pauze) (doar partea de traseu, fără mersul pe asfalt de la final)
Lungime totală: 13.5 km (doar partea de traseu)

Traseu detaliat

Poienița în apropierea DN66A – Schitul Pleșei: 1.4 km, 30 min
Schitul Pleșei – Vf Pleșa: 5.3 km, 2h 10 min
Vf Pleșa – Vf Piule: 0.8 km, 25 min
+ Vf Piule – Șaua Scorota: 0.9 km, 25 min
Șaua Scorota – Stâna Scorota: 1.3 km, 30 min
Stâna Scorota – Cheile Scorota – DN66A: 3.8 km, 1h
(asfalt) DN66A – drum de întors spre locul de început al traseului: 7 km, 1h 40 min

Observație: Timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Marcaj: marcajele sunt bine poziționate, atât ca frecvență, cât și ca vizibilitate.

Topografie: până pe vârful Pleșa este potecă de pământ. Între vârfurile Pleșa și Piule poteca este mai stâncoasă, cu o scurtă porțiune de parcurgere de creastă. Coborârea spre Șaua Scorota este pe potecă de pământ și pietriș. De la Șaua Scorota spre Stâna Scorota se coboară pe grohotiș și apoi potecă de pământ. De la Stâna Scorota până în Cheile Scorota și DN66 avem potecă de pământ.

Vegetație: prima parte a traseului este prin pădure, cu scurte ieșiri în poienițe. În partea superioară avem jnepeniș și vegetație scurtă. Coborârea de la Stâna Scorota spre DN66A se face prin pădure.

Surse de apă: noi am întâlnit doar un izvor captat în apropiere de Stâna Scorota. Probabil există apă și la Schit, în caz de urgență. Mai este un izvor captat pe DN66A, în partea stângă, pe sensul făcut de noi.