Făgăraș: tură de cod roz spre Vf. Suru și Vf. Budislavu

Prima zi a aventurii o puteți citi aici.

Trezire dis-de-dimineață, cu soarele în față și o zi întreagă de bălăurit pe crestele Făgărașului. Ne-am propus să facem Vf. Suru și de acolo vedem dacă mai continuăm pe creastă până unde ne dorim sau facem cale-ntoarsă la cabană. Totul pe relax și chill – asta este ideea principală azi: să ne bucurăm de peisaj și munte.

Am luat un mic dejun sățios, ne-am pregătit rucsacii și am pornit-o ușor pe poteca ce urcă spre pădure. Ne-am bucurat la maxim de porțiunea aceasta, deoarece răcoarea de la umbră era ca o mană cerească, la căldura care ne împresura din toate părțile. Păi dacă la ora 09:00 este caniculă… Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi pe creastă, la amiază! Bine că avem multă apă la noi și câteva tuburi de cremă de soare… eram pățiți după experiența de la Musala =)))

Când am ajuns la Monumentul Salvamontiștilor am avut prima întâlnire cu el: rhododendronul! O tufă mică și roz, ce stătea leneșă la soare la câțiva metri de potecă. Cât mă bucur că încă am mai prins roz pe poteci! Cumva credeam că am ratat înflorirea de anul acesta – dar mă bucur la maxim că m-am înșelat! Este întotdeauna o bucurie mare să întâlnesc flori pe munte. Să le admir, să le fotografiez și să mă încarc – și să le las acolo unde le-am găsit, pentru ca și alții să se bucure de ele 😊

Pentru că doream să facem circuit, am ales ca la urcare să o luăm direct în sus spre creastă, pe triunghi albastru. Mă bucur că am făcut această alegere, din nouă motive: traseul a fost ceva mai solicitant la urcare (cum era să coborâm pe aici?) și am descoperit mult, dar muuult rhododendron! La un moment dat era un versant plin, roz înflorit, de la care nu îmi puteam lua privirea. Cât noroc să avem? Am stat mult în zonă, fotografiind și bucurându-ne de peisaj. Este minunat 😊

După ce am ajuns în șa, traseul a devenit ceva mai lin. Avem norocul să fie și nori pe cer, astfel încât soarele nu ne mai ardea și atmosfera a devenit un pic mai tolerabilă. Mergeam agale pe creastă, bucurându-ne de Făgăraș și de crestele lui. Are ceva special muntele ăsta – este măreț, impunător, frumos, stâncos și de neclintit. Inspiră măreție și te face smerit, înveți să lucrezi împreună cu el, să asculți de Mama Natură și de semnele ei. Pe crestele Făgărașului te supui acestuia, dacă vrei să îți fie bine 😊

Când am ajuns în Curmătura Surului (2.113 m), știam că mai avem un pic de urcat – se vedea proeminența vârfului în partea stângă. Ne-am făcut curaj și am abordat panta voinicește, câte un pas înaintea celuilalt – până când am ajuns la vârf. Yaay, suntem pe Suru (2.281 m)! Și cât de frumos se vede de aici, câte vârfuri se pot distinge în zare! Se vedea clar Negoiu, și dacă ne uitam mai atent, intuiam și trapezul Viștea-Moldoveanu. O minunăție 😊

Am poposit doar un pic în zonă, pentru că am decis că vrem să mergem mai departe – până la Vf. Budislavu, pe care puteam să-l vedem de unde suntem acum. Am coborât într-o mică șa și de acolo am început iar să urcăm – la fel, pas cu pas, încet – până când am ajuns pe vârf. Altă priveliște minunată, 360 de grade, la care aveam acces. De poveste 😊

De data asta am stat mai mult aici – am luat prânzul și ne-am întins la soare ca șopârlițele, bucurându-ne de cerul senin și de vremea bună. Între timp devenise un pic mai răcoare, a fost nevoie să punem un strat de căldură pe noi, dar era la fel de plăcut pentru o zi de iunie. Relaxare la altitudine – exact ceea ce avem nevoie după o bălăureală pe creste!

După o odihnă bine-meritată și o masă copioasă am plecat pe traseul de întors, spre cabană. De data asta nu am mai urcat pe creastă, ci am mers pe curbă de nivel, pe sub vârful Suru până în Curmătura Surului, și de acolo tot pe curbă de nivel până la Monumentul Salvamontiștilor. Traseul a fost un pic mai accidentat decât la dus, dar cel puțin am coborât constant. Așa am descoperit că aproape de Monument mai există un traseu spre Suru, numit “Directa de Suru”, care te urcă vertiginos până pe vârf. Bine de știut =))

De la Monument am coborât pe traseul cunoscut până la Cabana Suru, la care am ajuns aproape de ora 18:00. În timp pentru o cină delicioasă, un apus de poveste (al doilea din tura asta!) și o sesiune de chitareală – pentru că dacă ieri am reușit să scap, azi nu am mai reușit =)) eram 5 chitariști în cabană și fiecare a cântat câte un pic, înveselind atmosfera. Și ah, am avut și tort, că doar eram 2 sărbătoriți în cabană! Oamenii au spus că mă sărbătoresc și pe mine, chiar dacă a trecut o săptămână de la ziua mea. Cine sunt eu să spun nu la încă o aniversare? A treia pe anul ăsta 😊))

Informații traseu

Când: iunie 2025

Durată: 3 zile (jurnalul acesta este doar pentru ziua 2)

Traseu ziua 2: Cabana Suru – Monumentul Salvamontiștilor – creasta Făgărașului – Curmătura Surului (2.113 m) – Vf. Suru (2.281 m) – Vf. Budislavu (2.343 m) – Curmătura Surului – Monumentul Salvamontiștilor – Cabana Suru

Durată totală: 5h 20 min (fără pauze) / 9h (cu pauze)

Lungime totală: 14 km

Traseu detaliat

Cabana Suru – Monumentul Salvamontiștilor: 40 min, 1.4 km

+ Monumentul Salvamontiștilor – creastă – Curmătura Surului: 1h 10 min, 3.1 km

(nemarcat) Curmătura Surului – Vf. Suru: 25 min, 0.8 km

(nemarcat) Vf. Suru – Vf. Budislavu: 1h, 2.5 km

Vf. Budislavu – sub Vf. Suru – Curmătura Surului: 45 min, 2.7 km

Curmătura Surului – Monumentul Salvamontiștilor: 50 min, 2.1 km

Monumentul Salvamontiștilor – Cabana Suru: 30 min, 1.4 km

Observație: Timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Marcaj: bine poziționat, frecvent și vizibil. O porțiune este nemarcată, dar intuitivă (pe vreme cu vizibilitate bună).

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră.

Vegetație: de la Cabana Suru în sus, este o porțiune scurtă de pădure. După ieșirea din pădure până pe creastă este vegetație scurtă, cu multe tufișuri de rhododendron. Pe creastă – doar vegetație scurtă. La coborâre, între Curmătura Surului și Monumentul Salvamontistilor este o zonă cu jnepeniș.

Surse de apă: o mică cascadă la coborâre spre Monumentul Salvamontiștilor (pe traseul de întors).