S-a lăsat aşteptat, dar a meritat! Vânătarea lui Buteanu, Munţii Făgăraş
- septembrie 04, 2015
- by
- Visinescu Cati
Este a doua tentativă de a atinge acest vârf. Prima am avut-o tot anul acesta, în tura de pe Negoiu, însă nici unul nu a mai avut duminică energia necesară să se gandească la traseu (cu atât mai puţin eu, după un traseu de 16 ore, cu un tendon în pioneze şi dureri musculare generale). A doua oară însă eram sigură că vom reuşi! Mai ales că tura de ieri a fost mai scurtă decât ne aşteptam, iar vremea se anunţa excelentă. Toate stelele sunt aliniate pentru a ajunge pe vârf în această duminică 🙂
__________________________________________________________________
Când: iulie 2015
Parteneri de tură: Dragoş, Elena, Ionel, Picco, John, Anita
Traseu: Bâlea Lac (2.037 m) – Şaua Capra (2.315 m) – marcaj triunghi albastru, durată o oră, lungime 600m
Şaua Capra – vârful Vânătarea lui Buteanu (2.507m) – marcaj cruce albastră, timp la urcare 50 minute, lungime 1 km
Vânătarea lui Buteanu – Şaua Capra – Lacul Bâlea – durată o oră
Tip traseu: hiking, cu o scurtă porţiune de scrambling la final de traseu (2-3m, necesită atenţie, deoarece este un pic expus)
Durată traseu: 3 ore dus-întors (2 la urcare şi doar una la coborâre)
Lungime traseu: aproximativ 1.6 km pe sens de mers
Altitudine minimă/maximă: 2.037m (lacul Bâlea) / 2.507 m (vârful Vânătarea lui Buteanu)
Diferență de nivel: aproximativ 470 m
Urcare/coborâre (sens dus): aproximativ +470 m / 0 m
Stare marcaj: foarte bună, atat ca poziţionare, vizibilitate şi frecvenţă.
Surse de apă: eu nu am găsit pârâiaşe sau ceva asemănător pe traseu, de unde să puteţi lua apă. Există posibilitatea să fie sursă de apă la Lacul Capra, însă nu ştiu sigur, deoarece nu am coborât până la el. Vă recomand să vă luaţi apă de jos, de la baza traseului.
_________________________________________________________________
Trezirea de dimineaţă a fost lipsită de sunetul alarmei. Ce rost avea să ne dăm jos din pat cu noaptea în cap, cand traseul de azi este destul de scurt ? Neaaaah, mai bine ne odihnim mai mult şi plecăm mai tarziu, să ne umplem pană la refuz rezervele de energie, să avem ce consuma mâine la urcare!
Avem şi astăzi noroc de o vreme extrem de bună, cu mult soare şi fără nici un nor pe cer. Chiar şi cabaniera de la refugiu s-a mirat un pic:
-Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată cand veniţi voi, este frumos în Făgăraş! Ia să veniţi mai des !
Eheeei, dacă ar fi după mine, aş veni în fiecare sfârşit de săptămână :))
Mâncăm un mic dejun copios, facem un rucsăcel lejer şi plecăm spre lacul Bâlea, prin tunel. Am tras o mică alergatură, aşa ca de încălzire, iar când am ieşit din nou la lumină aveam toţi câteva zeci de bătăi în plus pe minut peste limita “legală”. Aaah, şi ce bine se simte! Mă bucur să observ că nu am nici un strop de febră musculară după tura de ieri, deci … yay! O să pot urca în ritm normal!
Ne croim drum printre multitudinea de tarabe de pe platou. Este încă destul de dimineaţă şi multumesc în gand pentru faptul ca nu sunt foarte mulţi oameni pe aici. E liniste si pace … doar câţiva oameni lângă lac, cu selfie stick-urile în mână, imortalizându-se în sute de poze. Trecem uuuuşor pe lângă ei şi ajungem la baza traseului ce urcă spre Şaua Caprei, de unde vom începe şi noi ascensiunea. Eram curioasă cât este de urcat şi îmi ridic ochii ….
– –Dragilor, ia uitaţi-vă în sus, ce ne aşteaptă!
Nu, nu un traseu greu, cu lanţuri sau săritori. Nici măcar un traseu lung. Ci o coadă lungă de aşteptare, după mulţi doritori ce au luat cu asalt cărarea. Şi la o a doua vedere, mai mici unul nu este echipat de munte – toţi au adidasi sau sandale în picioare. Îmi venea să mă întorc la refugiu si să revin peste câteva ore, poate se îmbunătăţeşte situatia, poate se mai eliberează. Dar eram constientă deasemenea că şansele ca acest lucru să se întâmple erau minime.Deci, ce facem ? Well … facem slalom. Sau cursa cu obstacole, fără cursă. O scoatem noi la capăt, ce bocancii noştri 🙂 ?
Începem să urcăm. Avem noroc că începutul traseului nu este aşa de aglomerat şi ne putem strecura pe potecă în voie. Urcăm voiniceşte, sărind din bolovan în bolovan, sporovăind vrute şi nevrute despre traseul de ieri şi pericolele la care se expun oamenii care merg neechipaţi pe trasee montane. Băi, şi dacă nu ar exista site-uri de informaţii, oameni ai muntelui dornici să ajute cu un pont sau două! Dar ei tot aşa umblă, şi apoi tot ei spun că “muntele îşi ia tribut”. Da, muntele ia tribut…
Pe măsură ce urcăm, priveliştea se deschidea – se vedeau toată valea, Lacul Bâlea ce stralucea în soarele matinal, vârful Netedu (cred ca el era, după indicaţiile de pe hartă) , iar undeva departe, dincolo de pereţii văii, varfurile Negoiu, Lespezi şi Coltul Călţunului. Acolo am fost ieri, acolo am fost şi acum două săptămâni…. pare asa de departe! Se vede ca m-am îndrăgostit de Făgăraş, îi calc tot mai des pe creste 🙂
 |
| Varful Netedu |
 |
| Caldarea Balea 🙂 |
Am ajuns relativ repede în Şaua Capra, după porţiunea de la final, care e un pic mai solicitantă. Ne-a întâmpinat un platou plin ochi de oameni, care de mai care mai … orăşean, etalându-şi telefoanele şi făcând fotografii mai ceva ca un grup de chinezi în excursie. Hmmm … Recunosc că sunt un pic intrigată de situaţie. Pentru mine muntele este ca o a doua casă, sunt obişnuită cu frumuseţile lui, cu peisajele, cu zâmbetele largi ce mi se întipăresc pe chip de fiecare dată când mi se descoperă un masiv nou sau o nouă privelişte. Şi asta pentru că merg foarte des. Pentru alţii însă, pentru care muntele e cum e la mine mersul în club, o fi ceva mai spectaculos să vezi atâta verdeaţă şi stâncăraie. Sau e o reuşită personală urcatul la peste 2300 m. Mai ştii? De fapt, cine poate şti ?
Am stat şi ne-am odihnit un pic, după care am luat-o din loc. Poteca începuse să se aglomereze, plus că vremea dădea semne de schimbare – nori mari şi aducători de ploaie se adunau la orizont. Estimam ca în maxim 4 ore se va strica vremea, ceea ce ne dădea maxim o oră sa ajungem în vârf. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult, la cum mergeam. Să purcedeeeem 🙂
Urcarea spre vârf mi-a adus în faţa ochilor o nouă privelişte – lacul Capra. Mult renumitul şi faimosul lac Capra, despre care am auzit atâtea! Cred că e şi un cântec cu el.. sau dacă nu e, ar trebui inventat. Este prima dată cand îl văd şi am rămas fascinată. Da, da , ştiu … ce poate fi aşa de fascinant la o întindere de apă colorată, între versanţi? Nu ştiu exact răspunsul, dar e ceva :)))) Şi cum îl admiram, mi-a venit o idee grozavă – ce bine ar fi să stăm aici cu cortul o dată! Să facem o ieşire liniştită, de chitareală şi de relaxare, aici. Uuu, ce bine ar fi! Am băgat ideea în cutiuţa cu idei de ture.. şi acum, în sus!
 |
| Lacul Capra 🙂 |
Singura porţiune mai dificilă din acest traseu este exact la final, cu câteva minute înainte de a atinge vârful. E o porţiune mai expusă, care necesită atenţie sporită la traversare, plus o mică porţiune de căţărare de 5-6m. Cu grijă însă, se poate parcurge uşor şi fără incidente. De la ieşirea din porţiunea de căţărare, mai traversăm câţiva bolovani, facem un mic slalom printre pietroaie, unu-două salturi artistice a la căpriţe de munte şi gata, am ajuns în vârf!
 |
| Portiunea de catarare |
Yu-huuuu! Am ajuns! Alt vârf din Făgăraş, alt vârf de peste 2.500m! Într-adevăr, a fost foarte uşor de ajuns aici, parcă e o plimbare, în comparaţie cu alte vârfuri pe care am fost. Şi privelistea este fantastică! Nu este foarte senin, dar se poate vedea o bună parte din Făgăras, inclusiv trapezul Viştea-Moldoveanu, care s-a iţit câteva secunde din nori. Yaaaay, îmi vine să strig de fericire! Am ajuns pe vââârf, am ajuns pe vââârf 😀
 |
| Privelistea de pe Vanatarea lui Buteanu – pan din 6 cadre |
Facem câteva fotografii de grup, tragem puternic aer în piept şi .. înapoi, că e musai. O luăm cătinel cătinel pe traseul pe care am venit. A fost aglomeraţie mare la porţiunea de căţărare, unde am stat câteva minute bune să lăsăm un grup mai mare să urce, după care am descăţărat şi noi. Şi de acolo, în plimbare lejeră (dar atentă), până la lac. Eu am rămas un pic mai în spate, cu Victor, care mi-a povestit toate aventurile lui munţomăneşti sau pe bicicletă, din multele locuri în care a mers. Şi ce frumos povesteşte! Şi câte are de povestit! La un moment dat îmi doream să se lungească cumva traseul, să pot să mai ascult. Dar există oricând o tură viitoare 😉
 |
| Era prea frumos, trebuia sa ii mai fac o fotografie :)) Lacul Capra, pan din 4 cadre |
O dată coborâţi la lac, am făcut drum întors prin tunel către Refugiu. Am avut parte de mici neplăceri cu şoferi cărora li s-a părut cool să claxoneze în tunel, dintr-un motiv numai de ei ştiut – noi mergeam regulamentar pe micul trotuar de pe margine şi nu exista pericolul să dea cineva peste noi. În fine, a trecut …..
 |
| Transfagarasanul … de la firul ierbii 🙂 |
Tura noastră s-a încheiat cu o chitareală – a cantat o domnişoară cateva piese. Avea o voce foarte placută şi strunea bine instrumentul. Eu am stat şi am ascultat, bucurându-mă că de data asta sunt doar spectator… e bine din când în când şi doar să asculţi, nu numai să cânţi :))) După care ne-am urcat în maşini şi …
Totu-i drum, numai drum,
La întoarcere, acum,
Către case am plecat,
Degrabă, pe înserat.
Vrem sa revenim curând,
În noi creste-un dor, arzând,
De o tură-n Făgăraş,
De creste şi de imaş.
Să ne revedem cu bine, munte drag:)
Detalii tehnice:
Harta traseului:
Harta traseului pe Google Maps:
Elevaţia traseului:
De reţinut:
În plimbarea mea scurtă pe lângă lacul Bâlea nu am văzut un singur coş de gunoi. Nici măcar unul! Gunoaiele erau aruncate aiurea, în iarbă, sau dosite stângaci şi grosolan pe sub pietre.Lucru care m-a mâhnit foarte tare. Este ok să dăm acces tututor să se bucure de natură, de munte şi de aer curat, şi este de datoria noastră să păstrăm aceste locuri curate, tocmai pentru a ne bucura de ele.
Dacă ştiţi cumva unde mă pot adresa, cu cine trebuie să vorbesc etc ca să se monteze coşuri de gunoi în zonă, daţi-mi şi mie de ştire, vă rog 🙂
Postări asemanătoare
Traseu uşor 1 zi din Predeal – vf Fetifoiu, vf Forbanul
decembrie 30, 2024
Vf. Postăvaru cu plecare din Brașov – tură de o zi
septembrie 14, 2024
2 Comentarii
Anonim
12th sept. 2015 - 6:51 pmAm o "datorie" fata de acest varf, iar informatiile si detaliile sunt utile pentru mine.
Cati :)
14th sept. 2015 - 4:42 amMa bucur mult ca iti sunt de ajutor 🙂