Italia, ziua 1 – Aterizarea şi târgul de Crăciun din Mentana

Oh boy oh boy oh boy oh boy! And girl :)))) Aștept ziua asta de vreo 3 luni, de când mi-am luat biletele de avion. Stăteam și mă uitam la calendar, poate-poate se vor speria zilele și vor trece mai repede. Și  cum a început decembrie, deja nu mai aveam răbdare. Noroc că am fost destul de aglomerată la muncă și am mai uitat de număratul secundelor 🙂

A venit vacantaaaaa! Și anul ăsta înseamnă o călătorie de vreo săptămână în Italia, împreună cu familia, pentru a o vedea pe sora mea stabilită acolo. Abia aștept! O să fim cu toții împreună de Crăciun,  într-o țară străină, în care am posibilitatea să vizitez locuri fantastice și să descopăr locuri noi. Mă  simt cu adevărat binecuvântată 🙂

___________________________________________________________

Când: decembrie 2015

Unde: Mentana, Italia

Tip excursie: plimbare şi relaxare

Transport: avion şi autoturism

Cazare: la sora mea

Highlights: Mentana, târgul de Crăciun , Banda di Mentana

_____________________________________________________________

Cred că eram cea mai fericită persoană de la aeroport. Zâmbeam încontinuu, trăgând după mine trollerul de culoare roșie, aproape țopăind. Eram atât de fericită, încât nici măcar coada kilometrică de la ckeck-în nu a reușit să îmi schimbe dispoziția. Azi zbor … și abia aștept! Am făcut schimb de locuri cu tatăl meu-ca să stau la geam, mi-am pregătit aparatul de fotografiat și mi-am antrenat fluturașii din stomac să zboare la unison cu avionul. Unu, doi, trei…. Yu-huu, senzație de gol în stomac de la decolaree! Suntem în aer 🙂

Zborul a durat două ore și un pic, timp în care am stat cu ochii lipiți de geam și am tras câteva zeci, dacă nu o sută de cadre. Și astă pentru că peisajele erau AȘA de spectaculoase, încât simțeam nevoia să le imortalizez. De la lanțuri muntoase acoperite de zăpadă, la râuri șerpuitoare pe care lumina desena curcubee, la mări întinse și insule în soare, până la creste înalte aliniate frumos la ceea ce părea marginea Pământului.. am avut parte de toate! Și dacă nu mă credeți, vă rog, convingeți-vă singuri 🙂

Ultimele cadre pe care am avut voie să le fac sunt cele cu Roma văzută de sus – un aranjament frumos de blocuri, cu străzi mustind a viață. Am căutat Colloseum-ul, eram sigură că la cât e de mare se poate vedea din avion, însă nu am avut norocul să îl găsesc. Eh, lasă, o să îl văd îndeaproape în zilele următoare! Aterizare, aplauze furtunoase din cabină, iar din difuzor se aude suavă vocea stewardesei : Benvenutti a Roma! Păi… bine v-am găsit 🙂

Știam că Italia este cu o oră în urma României … dar nu că sunt cu 10 grade înaintea noastră! Când am coborât din avion m-a întâmpinat un soare extrem de puternic și o căldură de primăvară, încât în prima secundă m-am întrebat cât a durat zborul – 2 ore sau vreo 4 luni :)))? Mi-am dat jos paltonul, eșarfa și mănușile, însă tot mă simțeam că un eschimos în saună. Căldură mare, moncher, la italieni! O fi de la cuptoarele încinse de pizza :))?

La aeroport ne-a întâmpinat Oana, sora mea. Și acum să te ții – pupături, îmbrățișări, zâmbete și multă bucurie, că după o despărțire lungă. A reușit să facă față cu brio celor 3 valuri de afecțiune! Și e așa de bine să fim cu toții împreună, după mai bine de jumătate de an 🙂 Un început perfect de vacanță!

O să mergem cu mașina până unde locuiește Oana – în Mentana, un orășel în apropierea Romei. Facem Tetris cu valizele în portbagaj, mă urc în spate și îmi reiau modul de observator, din avion. Stau cu ochii lipiți de  geam și același zâmbet mare mi se întipărește pe față-sunt atâtea lucruri noi și interesante! De la panourile de pe marginea autostrăzii, pline de desene și păsări, copacii ciudați și dealurile din depărtare scăldate în soare, până la casele elegante în culori pastelate, cu terase înalte – toate sunt noi pentru mine! Și așa de plăcute la privit 🙂

Mentana e un fel de orășel-sătuc liniștit, cu străzi înguste și case frumoase, maiestuoase, pline de vegetație. Din când în când poți vedea pe marginea străzii sau în curțile oamenilor câte un portocal sau un măslin, cu tot cu fructe (hmm, sigur e decembrie?). Nu prea sunt blocuri, sau cel puțin în partea de oraș în care am fost noi nu am văzut clădiri mai mari de 3 nivele. Și totul are un aer boem, liniștit, ce inspiră calm.  Nu se simte febra sărbătorilor, orașul nu e decorat în exces cu luminițe, beculețe și figurine, cum e București-ul, de exemplu. Câte un ornament ici-colo îți aduce aminte că în câteva zile trebuie să vina Moşu’. Și … cam atât 🙂

În una din curțile caselor frumoase am intrat și am parcat mașina. Și cum am pus piciorul pe asfalt am făcut cunoștință cu primul rezident canin al curții – un patruped sârmos și jucăuș, pe nume Macchia. A venit la noi bâțâind din coadă vesel, de parcă ne cunoșteam de o viață! M-am jucat un pic cu el, până a decis să se ducă la ceilalți membri ai familiei, să le dea binețe. Și după ce am dus bagajele în casă am făcut cunoștință cu al doilea câine – o minunăție albă și ochi albaștri, pe nume Tasha. A fost dragoste la prima vedere! Mmmmmhuah!

Ultimul animal al familiei este și prâslea-ul “gradinii zoologice” – un papagal verde și zgomotos, ce răspunde la numele de Ollie. Care ciugulește cercei, inele și ochelari, fluieră când ieși din cameră și îi place să stea în vârful capului. Uuuu, ce o să mă distrez alături de el 😀

Am dus bagajele în cameră și ne-am așezat la masă – eram toți lihniți de foame! Am savurat o porție autentică de fettuccine cu ton – un preparat extrem de delicios din paste făcute în casă cu ton la conservă. O bunătateeeee! Și după o masă bună ne-am delectat cu un păhărel de cremă de limoncello făcută în casă și o cafea italiană vera-vera, aproape la fel de tare că cea băută în condusul nebun spre Alagna Valsesia de acum 4 luni. La vitta e bella 🙂

Seara am ieșit cu toții să dăm o tură prin orășel. Avem noroc de o seară liniștită, călduroasă, în care chiar și vântul s-a dus la culcare mai devreme. Vreme perfectă de luat străduțe la pas și de cunoscut obiceiuri  italienești, de admirat casele de cărămidă roșie, grădinile văratice de la stradă și de sporovăit vrute și nevrute. Nu știu exact dacă plimbarea noastră avea o țintă anume …. cert e că la un moment dat am ajuns la târgul lor de Crăciun – o stradă lungă, străjuită de o parte și de altă de tarabe. Uuuu, târg de Crăciun în Italia! Oare o fi la fel de frumos că cel de la Viena, pe care l-am văzut acum vreo 6 ani? Aflu într-un singur mod! La colind(at), înainte 😀

Mda …. frumos, frumos, nu am ce spune! Erau o mulțime de tarabe care de care mai … festivă, cu diverse produse de sezon. Artistul handmade din mine a fost plăcut impresionat de bijuteriile create manual și de fularele tricotate. Cel mai mult însă mi-a plăcut o tarabă ce avea globuri prin tehnica pe care o folosesc și eu, doar că … la next, next level. Erau așa de delicate și de frumos lucrate! Am vrut să le fac o fotografie (să am inspirație pentru la anul!), însă nu mi s-a permis, așa că am tras un cadru mai de departe și am păstrat modelele în memorie. Sper să am rezerve serioase de lecitină :))

Tot azi la făcut cunoștință cu un obicei local, extrem de încântător – trupele orașului (le bande din Mentana). O combinație într o mini-orchestră umblătoare și o trupă de majorete, ce colindau străzile festive, cântând și dansând. Din când în când se opreau, în piețe sau în intersecţii, și executau numere de dans ceva mai complexe, sub privirile (și camerele de filmat) ale mulțimii adunate bucluc. A fost extrem de … wow! Și m-am bucurat că nu eram singura persoană ce mergea pe străzi și dansa :)))

Plimbarea s-a încheiat cu o vizită în castelul Nomentum – o bijuterie arhitectonică ce datează din secolul 10.  Este un fel de mini-Sighișoara, se poate intra gratis .. și cred că este în continuare locuit, dacă e să mă iau după numerele caselor și hainele întinse la urscat, în dreptul ferestrelor. Străduțele sunt înguste, pavate cu piatră cubică,și extrem de variate – urcă și coboară, cotesc brusc sau se termină pe neașteptate. Că nu cumva să te plictisești :)))

Am fost nevoiți să ne întoarcem acasă undeva în jurul orei 21, când s-a lăsat un fffffrig de mi-au înghețat mâinile pe sub mănuși. Bine că știu – pentru plimbarea de mâine o să mă îmbrac mai gros. Unde mergem mâine? Acolo unde duc toate drumurile ….. la Roma :D!