Italia, ziua 2 – Aromă de Roma – ce poți vedea într-o zi în capitala pizzei și a spaghetelor
- aprilie 25, 2016
- by
- Visinescu Cati
Am fost prima care a făcut ochi în casă, imediat după soare. Nici nu știu cât era ceasul, nici nu aveam ceas la îndemână, aveam doar un singur lucru în minte: azi luăm orice drum … și ajungem la Romaaa! Trezirea, oameni buni! Urmează întâlnirea cu fabulosul oraș!
Am luat un mic dejun copios, italian de la parmezan până la degetarul de licoare magică supranumită cafea, m-am îmbrăcat mai repede decât atunci când merg la munte, o tușă de ruj (azi sunt o lady, che fusta mea!) și am ieșit în curte, unde palmierii se asortau de minune cu temperaturile aproape văratice. Presimt că azi o să fie o zi extrem de caldă, și la propriu și la figurat. Să purcedem :D!
________________________________________________________
Când: decembrie 2015
Unde: Roma, Italia
Tip excursie: plimbare şi relaxare
Transport: maşină, tren, metrou şi propriile picioare
Cazare: la sora mea
Highlights: Piazza del Popolo, Piazza di Spagna, Fontana din Trevi, Pantheon, Piazza Venetia, Foro Italico, Colloseo, Arco di Constantino
___________________________________________________________
Am mers cu mașina până la gară, de unde am luat tren spre Roma Tiburtina. Face puțin sub jumătate de oră și merge foarte repede. Stația are legătură directă cu metroul roman, așa că am sărit dintr-unul în altul. Mergem până la stația Termini, coborâm și schimbăm magistrala spre Batistini. Au italienii un metrou așa de bine organizat și semnalizat, un fel de “Subway for dummies”, încât îți e aproape imposibil să te pierzi. Poate doar dacă nu știi să citești. Sunt indicatoare și săgeți din 3 în 3 m, de fapt ce spun, erau numai indicatoare, fără nici un fel de spațiu între ele :))
Ieșim la suprafață și am impresia că am călătorit cu metroul 4-5 luni … așa de cald și de soare este afară! Ah, și ochelarii mei de soare, ce frumos se lăfăie ei în toc, undeva acasă! Că deh, cine are nevoie de ochelari de soare … iarna 🙂 ? Scap un “Multumesc!” pentru ochelarii heliomati – cel puțin nu o să scap complet oarbă de la soare – și mă țin după Oana, care mergea veselă înaintea mea. Traversăm o stradă, trecem de o poartă mare și înaltă de piatră și .. hopaaa, am ajuns undeva fain! O piață maaaare, străjuită de clădiri vechi, cu un ditamai obeliscul în centru. Piazza del Popolo! Yu-huuu, primul obiectiv pe ziua de azi!
E imensă, e frumoasă, e veche, e antică, e …. dubios! De ce obeliscul din centru are numai inscripții egiptene? Ce coduri ultra-secrete și informații criptate se ascund acolo? Stăteam și mă uitam atent de tot, cu gândul la cărțile lui Dan Brown (pe care le-am citit devorat câte una pe zi, la propriu, așa de mult mi-au plăcut! Mistere, coduri, cifruri, comori … aaaah!), zicându-mi aproape cu voce tare: ” Sunt doar povești! Fantezii de scriitor! Nu sunt reale.. Nu sunt reale … dar dacă ….”
Bine că m-au strigat ai mei să mergem, că dacă era după mine, acolo mă prindea Revelionul :)))
Am pornit-o teleleu pe una din străduțele ce plecau din piață, spre următoarele destinații. Eram încă absorbită de misterul obeliscului egiptean, însă ceva mi-a atras atenția. Că un miraj, o oază de răcoare în deșertul de căldură și furnicarul de oameni. Ingheţatăăăăăă! Și nu orice înghețată …. aahm, de fapt, orice (aromă de) înghețată, că la câte sortimente aveau oamenii aia, puteam încerca ceva nou timp de vreo două luni de zile :)))) Și uite încă un motiv bun să fiu mulțumită că afară e aproape vară :))) Fac niște calcule mentale, îmi consult stomacul și poftele…. mango, da, clar mango. Și niște fructul pasiunii. Și chestia aia de habar nu am cum se pronunța sau ce este, dar are o nuanța delicioasă. Cât este? 5 euro, poftiți! Arrivederci! And do not disturb, răsfăț în progress :)))
Ajung în Piazza di Spagna cu gura aproape înghețată, foarte aproape de un brain freeze. Mă bag însă un pic la soare, să îmi dezgheț papilele gustative, și profit de locația mea centrală să admir peisajul – o piață micuță, plină de flori, cu o statuie-bărcuță semi-scufundată în centru.Și o fântână arteziană în centrul bărcii – hm, credeam că apa e musai să fie în afara bărcii, nu înăuntru! E că și cum ai fi în mijlocul oceanului și îți umpli barca cu apa … că să faci baie :))) Brr, se pare că înghețata a făcut ravagii în zona mea de înțelegere a artei. Abstraaaact!
Lăsăm piața în spate, trecem pe lângă o Donna Santa cocoțată în vârf de pilon și ne cufundăm în forfota micilor străduțe romane. Mami vede la un moment dat niște vederi frumoase și, cum are de cumpărat câte ceva pentru fiecare de acasă (are muuulti de fiecare! Sociabila, că mine :D!) și intră să mai cheltuie niște bani. Am urmat-o și eu și sor’mea, atrasă fiind de schițele în creion și bibliotecă de cărți. Studiam cu atenție un desen cu Colloseumul (ia să vedem, mi s-a dezghețat înțelegerea?), când aud din partea cealaltă a camerei:
-Băăăăă, nu pot sa cred!
Sor’mea agită cu putere o carte mică şi veche. Ce o fi găsit, Cele zece secrete ale Universului ?
– – Ia uite – Ion Creangă – Amintiri din copilărie … în italiană!
Băăă, nici mie nu îmi vine să cred! Ion Rămurea? Aici? Ooooo da – Novelle e storie dínfanzia! Deschid și citesc un pic – “Non so come gli altri sono , ma io quando penso a la mia città natale …” Încă un pic și îmi dau lacrimile de fericire! Ion Creangă …în Italia … în italiană! Asta DA surpriză plăcută 🙂
Și următoarea surpriză a fost la fel de neașteptată. Imaginați-vă că mergeți liniștiți pe stradă , cotiți la stânga … și brusc apare Fontana di Trevi în față! Fără nici un fel de averstisment, indicator sau zgomot de blitz-uri …. puf! Ditamai statuia cu ditamai bazinul de apă, mai-mai că era să fac o baie inopinată! Și avem și noroc – tocmai ce au terminat renovarea – și arată suuuper :D!
Mi-a fost foarte greu să fac o fotografie fără oameni, chiar imposibil… era o aglomerație de selfie stick-uri și obiective pe metru pătrat mai ceva că la Bulevardul Unirii la oră de vârf. Așa că stai, pândește un moment prielnic, mai stai un pic că s-a băgat ăla în față .. așa, așa, du-te și fă un cadru și din cealaltă parte … și ţac! Am reușit să surprind și statuile, nu numai marea de oameni din față. Mission accomplished 🙂
E momentul să ne pierdem din nou pe străduțele Romei, în căutarea următorului obiectiv. Ne întâlnim cu cel mai exotic vizitator al orașului – un pescăruș fără frică, ce mai-mai că venea să îți mănânce din mână, la ce blând era – și admirăm de zor minunățiile din jur. Aici nu se simte că este aproape Crăciun, străduțele nu sunt așa de împodobite că la noi – ici colo câte o ghirlandă, o fundiță, un beculeț .. și cam atât. Nu se simte atmosferă de sărbătoare 🙂
Următoarea noastră oprire a fost la Pantheon, care a apărut la fel de subit că și sora sa di Trevi, imediat ce am părăsit mică străduță și am intrat într-o piață largă. Îmi da impresia de ars, de vechi, că o clădire ce a avut mult de suferit până acum. Intrăm – și dăm de o sală imeeensa, cu multe sculpturi de-a lungul pereților, iar deasupra o cupolă din care lipsea exact centrul – în formă perfectă de cerc. Se spune că deși cupolă este deschisă, niciodată nu a plouat sau nins în Biserică. Miracol … sau fabula antică? Cine știe? Mă plimbam de-a lungul pereților până am ajuns în fața altarului, cu semibolta lui aurită. Și nu știu de ce, dar o lacrimă a apărut în colțul ochiului. S-a scurs pe obraz și a căzut pe pardoseală. După care încă una… și încă una. Are ceva special locul asta, o energie făină, ceva ce te mișcă în interior. Sau doar pe mine … Ah, apropos de mișcat, mă strigă ai mei să mergem. Prea încremenisem în fața altarului, riscam să mă confunde oamenii cu o statuie și să facă fotografii cu mine :))
La următoare destinație am ajuns în doi timpi și trei mișcări – Piazza Navona. Un loc frumos și plin de culoare, cu multe statui și ceva mai puțini oameni ce se perindau de colo-colo. Majoritatea erau strânși în mijlocul pieței, uitându-se la … aahm, faceți-mi și mie loc vă rog, grazie mille .. un tip care picta! Și nu cu pensula sau creionul, ci cu .. tuburi de grafitti! Grafittiza pe muzică, jonglând cu recipientele, iar din când în când, când dorea să usuce vopseaua mai repede, arunca și niște flăcări … de efect. Am stat și am urmărit cum a pictat vreo 3 tablouri, și i-au ieșit extrem de bine! Aș fi luat și eu unul, dar nu am suficienți pereți liberi acasă! Așa că Țac! O fotografie, de amintire .. și mai departe!
Ce îmi place cel mai mult la Roma sunt surprizele care te așteaptă după fiecare colț. Mergi pe niște străduțe mici, străjuite de case și blocuri înalte, când deodată … bam! Deschidere 180 de grade, clădiri antice, statui, biserici și multe alte minunății .. practic, istorie la tot pasul! Exact asta am făcut câteva zeci de minute și 10 străduțe mai încolo – ne-am “împiedicat” de ditamai bucata de cultură romană – în cea mai mare și frumoasă piață de până acum. Soarele era aproape de apus, și aruncă o lumina puternică extrem de caldă asupra monumentelor. Și undeva, atârnata de o clădire, era o reclamă la filmul Cenușăreasa, cu o preafumoasa domniță îmbrăcată în rochie diafană, albastră. Ce mai, scenă de poveste :)))
Prima dată am oprit la Altare della Patria, o ditamai clădirea de piatră albă, extrem de bogat ornamentată – multe statui ecveste, mai pe la nivelul solului, mai pe acoperiș. Câtă răbdare pot să aibă unii oameni, să urce caii pe acoperiș și să îi mai și sculpteze :))) Plecăm repede de acolo, îndreptându-ne cătrePalazzo Valentini și Columna lui Traian. Eh, și aici am rămas un pic tăcută, în semn de respect și omagiu. Este minunat să vezi o parte din istoria ta, să vizualizezi ceea ce până acum doar ai învățat pe la orele de geografie. O poveste veche de aproape 2000 de ani, ce încă rezistă. E …. e ceva!
De acolo o pornim în plimbare agale pe lângă Piazza Foro Traiano, ne oprim să admirăm îndelung Foro Traiano și Mercadi di Traiano, aflat în spatele acestuia (cum aveau oamenii timp și cunoștințe pe vremea aceea să construiască așa minunății? Ce face lipsa de Internet din om!) și ajungem la Foro di Agosto, aflat lângă Foro di Nerva. Sunt numai și numai ruine, dar din desenele detaliate prezente pe panourile de informații puteai să vezi cât de impunătoare și maiestuoase erau în vremea lor de glorie. Ah, mă și văd în postură de Catharinae, cu o togă albă și o mantie purpurie, colindând locurile astea … waaaa 😀 Cred că era foarte fain pe atunci! Clădiristic doar, of cors, nu aş vrea sa trăiesc într-o epocă fără pastă de dinţi :))
Din păcate nu am mai putut ajunge la Foro Romano, era foarte târziu și ne-ar fi luat cel puțin o oră să îl vizităm pe tot. Așa că doar l-am admirat de pe partea cealaltă a drumului, cu promisiunea de a trece altă dată să îi descopăr misterele. Yeap, cât de curând sper să revin! Simț că o zi de Roma nu mi-a ajuns, încă mai sunt multe, muuulte, locuri faine de admirat și cunoscut. Și poate data viitoare nu voi mai merge pe repede înainte cu vizitatul :))
Mai aveam un singur obiectiv principal de bifat în seara aceasta. Za uan, za onli, za maiti …..arena. Colloseumul, extraordinarul Colloseum. Centrul Romei antice, locul unde locuitorii mergeau sâmbătă seară la omor de oameni cum se strâng băieții azi la meci sau la o băută. Simbolul orașului. Emblema … în renovare! Yeap, în renovare! Plin de metale, cu paravane de-o parte și de alta a drumului …. ce mai, o clădire în cârje, cu s(e)chele! Am rămas un pic dezamăgită – mă așteptam la ceva mult mai Wooooooow!, însă norocul cu Fontana di Trevi nu putea să țină o veșnicie. Și din păcate nu am putut intra înăuntru, am bifat Colloseumul doar pe dinafară, din cauza lucrărilor de restaurare (deși am sperat până în ultimul moment ca “operatia” este doar pe dinafară, nu și internă). Eh asta e, al doilea motiv să revin în Roma 🙂
Lângă Colloseum este Arco din Constantino – un fel de Arcul de Triumf, dar mai mic. Și cineva de acolo ne-a spus o poveste interesantă – acest arc stătea la intrarea în parcul Colloseumului. La baza superioară sunt sculptați daci, nu romani, și asta i-a înfuriat foarte tare pe împărații de la vremea aceea – cum adică niște daci păzesc intrarea către cel mai cunoscut edificiu roman? Eeeh, așa ceva nu se poate!
Cu căciulile pe frunte,
Dacii bravi din vârf de munte
Stau pe poartă şi păzesc
Un simbol împărătesc.
Colloseumul roman
Nu-i la mâna lui …. Traian :)!
Eh, și cam asta a fost scurta noastră vizită în Roma. Când am coborât la metrou deja se înserase. Am mers repede până înapoi în Mentana (metrou, tren, mașină), unde ne-am delectat cu o minunată ciorbă de clătite. Dap, ciorbă de clătite. Italienii le umplu cu brânză și le ineaca în supă de pui. Yummy 🙂
Jurnale anterioare din Vacanța italienească de iarnă:
Ziua 1 – Aterizare și târgul de Crăciun din Mentana