Italia, ziua 3 – Sherlock Homes la Vatican
- aprilie 28, 2016
- by
- Visinescu Cati
Nu puteam ajunge în Italia fără să vizităm Vaticanul, acest…. orășel plin de legende și însemnătate, centrul catolicismului, locația cu cea mai mare concentrație de sfințenie de pe teritoriul … eh, dar pe cine încerc să păcălesc? Da, e frumos, are arhitectură impresionantă, tone întregi de cultură renascentistă, de ți-ar trebui câteva luni să le vezi pe toate și să te bucuri de ele, da, este un punct important în istoria omenirii… dar nu de asta vreau eu să ajung la Vatican. Nuuuuuu! Eu vreau să îi descopăr misterele, pasajele ascunse, să găsesc coduri secrete și trape ce se deschid dacă știi ce carte să extragi din bibliotecă sau pe ce frunză din ornamentul candelabrului să apeși. Și acum îmi dau seamă că am citit cu prea multă atenție cărțile lui Dan Brown, mai ales Îngeri și Demoni, care are acțiunea … yeap, exact unde o să merg eu astăzi! Uuuu, oare ce o să găsesc :D?
________________________________________________________
Cand: decembrie 2015
Unde: Vatican, Italia
Tip excursie: plimbare şi relaxare
Transport: maşină, tren, metrou şi propriile picioare
Cazare: la sora mea
Highlights: Piazza San Pietro, Basilica San Pietro
___________________________________________________________
Am plecat tot de dimineață, și tot din Mentana. Am urmat același traseu ca și cu o zi în urmă, spre Roma – autoturism, parcat în gară, luat tren, coborât la Tiburtina, țuști! în metrou până la stația Termini, schimbat spre Bastistini (hoo-ray pentru semnalizările perfecte!), dar de data asta ne-am dat jos la Ottaviano. Am ieșit la suprafață, unde am fost întâmpinați de un soare fantastic de cald. Yay, încă o zi perfectă de plimbare și vizitare 🙂
 |
| Mentana in lumina diminetii |
De la stația de metrou până la Vatican se fac cam 10-15 minute în mers lejer, cu 2-3 opriri pe la magazinele de suveniruri sau oamenii ce vând orice la un euro. Se intră pe o străduță îngustă, pavată cu piatră cubică, se trec de niște ziduri înalte ce păreau a fi ziduri de protecție pentru vechea cetate și … wow! Aaaa…. De fapt … WOW! Cred că am rămas statuie cu gura deschisă vreo câteva secunde, cu ochii ațintiți asupra pieței și a multitudinii de coloane ce o înconjurau. În spate se putea ghici biserica, iar peste arcul de coloane se vedea multe, dar foaaaarte multe statui. Abia aștept să întru, să explorez pe dinăuntru!
Intrarea în Vatican se poate face printr-un singur loc, și sunt aparate de scanat oameni și bagaje, întocmai ca la aeroport. Plus o coadă destul de mare la care trebuie să te așezi și să aștepți să îți vina rândul. Îți ocupi locul și te rogi să înainteze repede. Și când ești la Vatican .. parcă și Dumnezeu răspunde mai repede, așa că în 5 minute am reușit să intrăm. Să înceapă aventuraaaa!
Ne-am plimbat câteva minute prin Piazza San Pietro, admirând totul cu o curiozitate demnă de un detectiv. Hmm, este un obelisc extrem de mare în centrul pieței, cu motive … egiptene! Și aduce izbitor de mult cu cel observat ieri, în Piazza del Popolo … Ce o fi și cu italienii și obeliscurile egiptene ? Hmm … e de gândit!
Am ajuns în fața bisericii și pentru început am spus să urcăm în dom. Plătim biletul de intrare (6 Euro dacă vrei să faci sport și să urci cele 320 de trepte, 8 Euro dacă vrei să iei liftul și să te “teleportezi” în vârf) și ne îndreptăm spre dom. Eu am rugat pe cineva să mă ia ușurel de mână și să mă ducă, deoarece nu îmi puteam desprinde privirea de la tavan. E atât de frumos, încât mai-mai ca îmi pare rău că nu sunt Spiderman, să arunc un ochi mai îndeaproape. Doamne, câtă răbdare și cât talent au avut unii oameni 🙂
Prima suita de scări este dispusă în spirală largă, și te scoate undeva pe acoperișul bisericii, de unde poți admira mai îndeaproape statuile de deasupra colonariului, plus o multitudine de clădiri mai mici, așezate direct pe acoperiș. După care începe cel de-al doilea tronson de scări, care este din ce în ce mai îngust și mai înclinat, de la un moment dat ajungi să te strecori pe culoar de aproape 30 cm lățime, sprinijindu-te cumva de perete că să poți înainta. Și cultură, și echilibristică :))
Momentul în care am pășit în biserică, în partea de sus a domului, a fost al doilea moment în care am rămas cu dinții laaarg la vedere. Totul – de la mozaicul și frescele de pe perete, la cupola de deasupra și forfota oamenilor de jos, din biserică – totul e de o frumusețe fan-tas-ti-ca, acel tip de frumusețe care nu poate fi tradus în pixeli sau tușe de creion, ci doar în emoții. Am făcut câteva fotografii, însă nu reflectă nici pe sfert ce minunății sunt acolo 🙂
Ultima oprire am făcut-o sus de tot, pe dom, destinația finală a urcatului, locul de unde se putea vedea frumos toată piața și jumătate de Roma. Locul era arhiplin de oameni, blitz-uri și obiective foto, mai ceva că la un concert. Eh, așa e când te duci în locații turistice mega-cunoscute, stai la coadă pentru orice, inclusiv pentru o fotografie bună … sau două. Însă merită fiecare moment, mai ales dacă aveți noroc și este senin 🙂
Am făcut ocolul domului pe dinafară vreo două ori, încercând să surprind Roma din toate unghiurile. De aici de sus se văd și Muzeele Vaticanului – măcar cu acoperișul să mă familiarizez, dacă nu am posibilitatea să le văd pe dinăuntru (lipsă de timp , în principiu). Ah, și de ce pe porțiunea această de perete nu mai este semnul de până acum? Asta e singura secțiune în care lipsește …. Hmmm…. Mai dau o tură scurtă de cupolă și doar acolo lipsea acel semn. Mai să fie ….. Mai-mai că aș fi început să pipăi peretele și să caut indicii, dacă nu mă chemau ai mei să mergem. Tocmai când dădusem și eu de un “mister” :)))
 |
| Muzeele Vaticanului |
 |
| Lipsa culturii celor 7 ani de acasa …. Ghinion! |
Coborâm repede prima parte a scărilor, cea extrem de strânsă, și acum mergeam lejer în cerc pe spirală cea largă. Observ că pe pereți erau tot felul de plăcuțe, și toate spuneau același lucru: în ziua cutare a lunii răscutare, anul de grație MDCXVI (se da random la litere), maiestatea sa regina/contesa/regele/contele țării X (se alege una de pe harta Europei) a urcat în Cupola Vaticană. Câțiva metri numai de plăcuțe din astea. După ce citesc câteva izbugnesc într-un râs isteric – uite așa își dădeau oamenii check-în pe vremuri și scriau pe pereți, că să știe lumea pe unde au fost =)))
 |
| Check-in medieval :))) |
O dată ajunși în piață ne-am îndreptat către Biserică San Pietro, să o admirăm și din interior. Rămân pentru a treia oară azi cu gura larg căscată, pe măsură ce mă plimbăm și mai descopeream câte o intradă, cu alte și alte picturi și sculpturi. Este impresionantă, și mai multe nu știu ce să spun, pentru că nu îmi găsesc cuvintele. Ne-am oprit un pic la mormântul Sfântului Petru și la Pieta, faimoasa sculptură a lui Michelangelo, așezată după un geam gros. Eu m-aș fi plimbat câteva ore prin biserică, deoarece chiar ai ce vedea. Atâta frumusețe și talent adunate la un loc nu am mai întâlnit 🙂
 |
| Mormantul Sfantului Petre |
 |
| Pieta 🙂 |
Am mai stat un pic prin piață, bucurându-ne de vremea extrem de caldă și de solară. Erau oameni în tricou – și e sfârșitul lui decembrie! După două-trei ture foamea ne-a dat ghes să ieșim și să căutăm un loc unde să ne facem burticile să se oprească din ghiorăit cântat. Și am găsit unul destul de aproape de cetatea sfântă, cu pizza vera-vera și bere buona. Hai noroc 🙂
 |
| Holy pigeon :))) |
 |
| Gardian la poarta lui Dumnezeu |
 |
| Fata Bisericii |
 |
| Daca stai aici vezi doar un rand de stalpi, nu doi |
 |
| Presepe din piata |
E încă devreme sa plecăm, așa că am mai rămas prin oraș să ne plimbăm. Oana a propus să mergem să vizităm și castelul San Angelo, aflat în apropiere, însă biletul de 7.5 Euro mi s-a părut prea mult, mai ales că înăutru era o expoziție de artă modernă. L-am văzut și pe asta cum am văzut muzeele de la Vatican – de pe exterior :)))
 |
| Naaais! |
 |
| Castelul San Angelo |
 |
| Sculptura pe marginea podului |
În apropierea castelului erau foarte, dar foarte mulți pescăruși. Veneau și se așezau pe niște balustrade mari de piatră, așteptând parcă să le dea cineva mâncare. Noroc că aveam la mine un pachet de biscuiți. Și pescărușii ăștia – șmecheri rău de tot! Stăteai cu mâna întinsă, cu tot cu biscuite. Pescărușul se apropia suspicios, scrutându-te când cu un ochi, când cu altul. Țipa cât îl țineau plămânii, apoi se repezea și smulgea biscuitele, uneori cu jumătate de deget atașat :))) Înghițea totul dintr-o îmbucătura, apoi pleca să facă alte victime. Are cineva o mănușă de cavaler, de la vreo armură ? :)))
 |
| Ce e asta? Pentru mine? E comestibil? Are E-uri :)))? |
Seara am ascultat muzică de vioară, cântată de un nene de pe un pod aflat în apropiere. Cânta așa de frumos, încât ne-am așezat cu toții pe marginea podului, și nu ne-am mai dat duși preț de vreun sfert de oră. Sfârșit perfect de zi plimbăreață 🙂
Câteva cifre:
Obeliscul din centrul Pieței are 25 m înălțime, aproape 40 m dacă punem la socoteală crucea, cântărește 320 tone și datează din secolul 13 î.Hr.
Puteți să numărați statuile ce se află deasupra colonariului, sau să îl credeți pe Google care spune că sunt 140.
Biserica are o înălțime de 46 m în nava centrală și 136 (!) m în dom. Cel mai înalt dom din lume!
Jurnale anterioare din Vacanța italienească de iarnă:
Ziua 1 – Aterizare și târgul de Crăciun din Mentana
Ziua 1 – Aterizare și târgul de Crăciun din Mentana
Ziua 2 – Roma – ce poți face o zi în capitala pizzei și a spaghetelor
Postări asemanătoare
Puglia 2024, ziua 4 – Molfetta
iunie 17, 2024
Puglia 2024, ziua 2 – Matera
mai 07, 2024
