Hoinareala 2015 – ziua 2 – Rheinfall si Schlaffhausen, Elvetia
- septembrie 21, 2016
- by
- Visinescu Cati
Nu aveam ceva planificat când am venit în Elveția – nici ce vrem să vedem, nici ce o să facem. Ne pusesem toată încrederea în Damian, care urma să ne spună ce putem să vizităm prin preajmă, astfel încât să putem să mergem o zi hai-hui. Bun! Așa că în dimineața asta am stat toți trei grupați la o masă, cu ochii ațintiți într-un monitor – unul căutând destinații, și alți doi așteptându-le. Era o zi ploioasă afară, Damian ne-a sugerat să nu mergem foarte departe. Așa că s-a ales .. Rheinfall, o super mega cascadă renumită prin zonă – cum ar fi Urlătoarea la noi, dar la nivel elvețian. În poze arată bine .. hai să o vedem și live 🙂
________________________________________________________
Când: iulie 2015
Unde: Rheinnfall şi Schlaffhausen – Elveţia
Partener de tură: Radu
Transport: tren
Cazare: la Damian, în Zurich
Highlights: Rheinfall, pod cu lacăte, taxi pe apă
Ȋn câteva cuvinte: o super cascadă, un orăşel cochet, panoramă de la înalţime, taxi acvatic
__________________________________________________________
Încă nu închiriasem mașină, așa că am fost nevoiți să mergem cu trenul până la destinație ( orașul Schlaffhausen). Hai până la gară (de acum știam drumul) și am mers la ghișeu să luăm bilete. Am dat peste aceleași doamne drăguțe și cu zambaretul la purtător, ce ne-au oferit informații despre trenul de dus și chiar despre trenul de întoarcere. Și când am auzit prețul, mi-a pierit mie zâmbetul: 50 de franci, pentru un bilet, dus-întors. Oh Doamne.. unde găsesc în Elveția un copac cu bani, să mai culeg câțiva :)))?
Călătoria a durat cam 40 de minute dar nici nu am simțit – trenul mergea super lin, aveam super confort … și un întreg compartiment la dispoziție. Plus un monitor unde puteai vedea următoarea oprire, cât mai ai până la destinație și destinația finală. Star Trek în albastru :)))
Primul contact cu Rheinfall a fost din tren – am văzut cascada pe geam, la trecerea unui pod. Și într-adevăr, chiar e frumoasă! Mai ales că în preajmă e și un pod și un castel – combinația perfectă! Abia aștept să o văd mai de aproape!
De unde ne-a lăsat trenul am luat autobuzul 1 preț de 7 stații, după care am coborât, una la stânga și două la dreapta.. și uite, cascadele în față! Eram undeva sus, pe un alt podeț, și le puteam admira în toată splendoarea lor. Nu sunt înalte, însă sunt foarte late și zgomotoase. Hai să mergem mai aproape 🙂
Nu există drum clar marcat până la ele (gen potecă), așa că ne-am încercat și noi norocul pe drumurile de pe acolo. Ba un asfalt, ba un nemarcat, ba o scară ce nu știam unde duce .. și până la urmă am reușit să ajungem jos, la ele. Și uuuu, sunt chiar faine 😀 O ditamai întinderea de apa ce cădea zgomotos iintr-un rău ceva mai jos, cu o stâncă exact la jumătate, pe post de cărare. Stâncă pe care te puteai urca – erau bărcuțe care te duceau până în apropiere și țup-țup pe scări, până în vârful stâncii. Nu cred că puteai auzi mare lucru, însă hei – erai în mijlocul cascadei, pe un pietroi acoperit cu mușchi. Nu te putea ataca nimeni :))
Ne-am plimbat pe malul cascadei și al apei. Din când în când puteai coborî până aproape de lac și plecai de acolo cu hainele stropite și aproape hidratat, dacă stăteai cu gura deschisă. Mai aveam norocul că din când în când să mai găsim câte un tufiș cu mure și mai luăm și o gustărică. Miaaam!
După ce ne-am plictisit de atâta baie involuntară, la cererea mea, am mers să vizităm și castelul. Intrarea costă 5 franci și te plimbi un pic printr-o curte plină de tarabe cu suveniruri și clătite supradimensionate, după care iei un lift panoramic și urci la castel, pe care îl vezi pe dinafară. De acolo se coboară pe niște scări săpate în stâncă până se ajunge sub cascadă … iar senzația este amețitoare! De aici se simte extrem de bine puterea apei, forța ei, plus că zgomotul e … wow, aproape incredibil. Sunt momente că astea în care îmi dau seama câtă forță poate avea natura, chiar dacă nu o simțim pe deplin sau nu o percepem. Nu am putut sta mult acolo, după 3 minute deja mă durea capul de la intensitatea sunetului 🙂
După ce am ieșit din tunel am fost nevoiți să facem o plimbare de aproximativ o jumătate de oră până la locul de intrare. Am trecut prin partea mai liniștită a cascadei – dar la fel de spectaculoasă – și pe un pod de cale ferată plin ochi cu lacăte. Parcă eram în mica Veneție elvețiană! Mă opream din când în când să admir lacătele acelea frumoase, citind numele încrustate cu migală. Oare câte povești de iubire a văzut podul ăsta? Și câte mai sunt de actualitate :)?
Am plecat de la cascade după aproximativ 2 ore și ceva – mai mult nu ai ce să faci în zonă. Am luat autobuzul 1 până în Schlaffhausen, unde ne-am pus pe explorat – mai avem suficient timp la dispoziție. Am fost până în Coop (supermarketul lor aflat la tot pasul, un fel de Mega Image autohton) de unde am luat ceva de mâncare, ne-am cocoțat pe o bancă în parc și am înfulecat cu nesaț un sandviș, într-un peisaj de vis. Ah, ce bine e în vacanță! Și ce bine e să nu te știe nimeni în zonă – e o senzație de libertate fantastică 😀
Cu burticile pline, parcă și orașul a căpătat mai multă culoare! Am luat-o la picior și am vizitat capela Sf Ana și Biserica Franceză – o minunăție arhitectonică, înconjurată de o grădină verde și liniștitoare. O adevărată plăcere să te plimbi pe aleile ei 🙂 Și de acolo am mers direct la Munoz, cetatea de pe deal, de unde am avut o panoramă minunată asupra orașului. Cred că aici am stat cel mai mult, cu ochii ațintiți în zare, bucurându-mă de priveliște. E fantastiiic 😀
 |
| Capela Sf Ana |
 |
| Biserica Franceza |
 |
| Deasupra orasului |
 |
| Panorama Schlaffhausen |
 |
| Munoz are si caprioare:) |
 |
| Statuie in Schlaffhausen |
Ziua de viziteala s-a terminat la 17, când am luat trenul de întoarcere spre Zurich. Și ne-am gândit noi …. de ce să luăm tramvaiul sau autobuzul până la cazare, când putem lua … barca? Dap, în Zurich se poate merge și cu aşa ceva! Sunt pontoane unde se poate aștepta, maxi-barca oprește, îți iei bilet și mergi până unde vrei tu. Noi am avut noroc, cum am ajuns pe ponton a și venit plutitoarea . Am plătit 2,5 franci biletul și ne-am legănat pe valuri până la Enge. Și e așa de fain! Cred că m-aș putea obișnui să iau barca până la serviciu :))))))
 |
| Vedere din barca |
 |
| Vedere din barca |
 |
| Ponton |
 |
| Si … aproape acasa 😀 |
Gata, s-a terminat prima zi de Elveția. A fost frumoasă și foarte, foarte plină – dovadă fiind că am picat lată. Mă odihnesc pentru mâine. Încă nu știu unde mergem, o să fie o surpriză și pentru mine 🙂
Aparat foto utilizat: Nikon D 5000 + Tamron 17-50 mm, f 2.8
Prima parte a aventurii elvețiene îl poți citi aici.
Postări asemanătoare
Puglia 2024, ziua 4 – Molfetta
iunie 17, 2024
Puglia 2024, ziua 2 – Matera
mai 07, 2024
