Hoinareala 2015 – ziua 5 – Colmar (Franta) si Basel (Elvetia)
- decembrie 30, 2016
- by
- Visinescu Cati
Yaaay, e weekend! Ceea ce înseamnă că azi și mâine nu o să mai mergem de căpșoarele și piciorușele noastre singuri la experimentat orașe, ci vom avea un nou companion – pe Damian, ce până acum era prins la muncă. Și cum era prima dată când vine cu noi, am zis că ar fi fain să mergem în locuri în care nici el nu a fost, ca să fie experiența descoperirii la fel de fresh prentru toţi trei. Așa că am ales o destinație de peste graniță – Colmar, Franța, un orășel care ne-a fost descris ca fiind extrem de colorat și pitoresc.
La drum cu noi:)
__________________________________________________________
Când: iulie 2015
Unde: Colmar (Franţa) şi Zurich, Elveţia
Parteneri de tură: Radu şi Damian
Transport: autoturism şi perpedes
Cazare: Zurich, Elveţia
Highlights: căsuţe colorate în Colmar, îngheţată super bună, primărie extrem de colorată (în Basel)
Ȋn câteva cuvinte: Colmar, St Martin Church (Colmar), 10 cupe de îngheţată, Elisabeth Church (Basel), City Hall (Basel)
__________________________________________________________
A fost o adevărată plăcere să conduc pe autostrăzile din Elveția. Unu, pentru că sunt ca-n palmă. Doi, pentru că trec prin foarte multe tunele, după care eu sunt topită. Și trei, pentru că traficul de aici e perfect! Nimeni nu claxonează, nimeni nu înjură, nimeni nu se bagă în fața altuia, nimeni nu îți taie fața. Pe străzile astea toată lumea este egală. Pe bune, am avut în spate un Porsche care a așteptat cuminte ca eu să trec pe banda inferioară, după care s-a făcut nevăzut :))))
Nici nu am simțit când am ajuns la graniță și am trecut – asta pentru că nu ne-au fost controlate buletinele. Am intrat pur și simplu. Mi-am dat seama că sunt în altă țară după panourile indicatoare, pentru că înțelegeam ceea ce scria pe ele. Mais bonjour, madame la France! Cât mă bucur că suntem ici 😀
Drumul până în Colmar a fost scurt. Și iată intrând într-un orășel ce pare a fi de poveste – cu multe, multe căsuțe colorate dintr-o altă epocă, pavaj așternut pe șosea și mulți, mulți turiști ce abia așteaptă să declanșeze aparatul foto de vreo câteva zeci de ori. A fost o mică problemă cu parcarea – în sensul că nu prea puteai parca în centru, iar pe străduțele lăturalnice abia dacă mai găseai vreun loc liber – dar până la urmă am reușit să găsim loc de odihnă pentru autoturism. Ne-am luat multe, multe repere (mai mult eu :)), după care am plecat în explorare.
Ah, și am avut ce vedea! Centrul orașului este superb, de vis! Parcă m-aș fi întors în secolul 14, printre toate breslele din acea eră, retrăind atmosfera locală. Era o adevărată plăcere să te plimbi pe străduțele înguste, printre toate casele acelea frumos colorate. Ce conta că la fiecare pas erau magazine de suveniruri și că uneori abia puteai să înaintezi prin masa cea compactă de turiști? Fiecare vede ce vrea :)))
În centrul orașului este o mare biserică – St Martin Church. Pe care noi am avut norocul să o găsim deschisă. E cu adevărat impresionantă, atât la interior cât și la exterior – înaltă, cu bolte arcuite și vitralii extrem de frumoase. Mi-a plăcut în mod special orga, o adevărată operă de artă. Tare mi-ar fi plăcut să o aud și cântând 🙂
După ce am ieșit din biserică ne-am pierdut agale pe străzile orășelului. Ne-am plimbat fără țintă, bucurându-ne de ceea ce vedem. Pentru mine e ca un vis realizat, mă simt ca într-o poveste, îmi lipsește doar rochia de prințesă și calaverul, că accentul franțuz este la purtător :))))
Nu puteam rata ocazia de a mânca ceva tres bon, așa că am oprit la un restaurant prin zonă, de unde am comandat niște clătite extrem de bune și un pahar (mic, că sunt la volan!) de vin franțuzesc. Mda, bun, bun, nu am ce spune! Și la jumătate de preț de cât am dat în Elveția :)))
Încă nu îmi satisfăcusem pofta de dulce – deci m-am oprit la un magazinel să îmi iau înghețată. Și aveam careva zeci de feluri și arome, unele de care nu am auzit până acum (sau poate că da, dar nu înțeleg cuvântul în franceză). Perfect! Mi-am luat câte o cupă din fiecare sortiment despre care nu știam nimic. Cam … 10 cupe. S-a uitat vânzătoarea la mine că pinguinul la palmier când am plecat de acolo cu ditamai recipientul umplut până la refuz :)) Eh, dar ce conta? Am mâncat-o pe toată … și e prima dată când simț senzația de brain freeze de la atâta răcoare îngurgitată. Dar nu mă puteam opri din savurat :)))))))
Am stat cam trei ore în Colmar – nu de alta, dar mai mult nu prea ai ce să faci. Te plimbi de câteva ori prin centru- eventual bei un pic de vin înainte, te amețești și te plimbi o singură dată, dar vezi dublu – admiri clădirile, râul, florile, oamenii … și cam atât. Dar dacă puteți să ajungeți, vă recomand locul ăsta – e fantaaaastic! Păcat ca nu se mai fac case în acel fel 🙂
Am așteptat să mi se dezghețe creierașul (a durat ceva, la câtă înghețată am mâncat) și am pornit-o agale spre Zurich. Cum însă mai aveam ceva timp la dispoziție, Damian a sugerat că putem opri și în Basel, un orășel elvețian extrem de frumos. Ok, hai să facem un mic popas și acolo, oricum trebuie să pun benzină 🙂
Într-adevăr, este frumos. Aceeași arhitectură veche, același aer distins, un pic apăsător din cauza vremii umede și aproape ploioase. Am descoperit aici centrul istoric, cu o superbă clădire a Primăriei, extrem de viu colorată și împodobită. Ne-am plimbat pe malul Rinului, descoperind alte clădiri extrem de arătoase. Am nimerit într-o zi în care era nu știu ce festival, așa că străzile erau pline de oameni și se putea auzi muzică de la scena amplasată în centru. Era foarte fain 🙂
Am aflat și aici câteva biserici extraordinare. Prima pe care am văzut-o a fost Elisabeth Church, cea frumoasă și gotică, pe care însă nu am putut-o vizita. Cea de-a două a fost Biserica Evanghelică, la fel de frumoasă și impunătoare. Fiind amplasată în vârful unui deal, am avut o panoramă superbă asupra orașului de pe terasă din spate. O adevărată minunăție 🙂
Am luat cina într-un restaurant local, după care ne-am urcat în mașină cu destinația pat. Toată plimbarea asta a reușit să îmi consume un pic bateriile, pe care le vreau încărcate pentru mâine. Mai avem multe locuri de vizitat și mulți, mulți kilometri de parcurs până acolo 🙂