Alicante, Spania, ziua 1&2 – Soare, plaja, frozen yoghurt si o prietenie neasteptata
- aprilie 18, 2017
- by
- Visinescu Cati
Vacanța asta a fost total neplanificată, însă dorită. Eram de câteva zile în căutarea unei noi destinații de plimbare primăvăratică, alături de amicul ce m-a însoțit în Grecia. Și orice variante găseam, fie nu puteam eu, fie nu putea el. După vreo săptămână și ceva de căutat și zeci de oferte analizate, am spus să o lăsăm un pic mai moale și dacă e să apară ceva, atunci bine. Dacă nu, căutăm altă fereastră de timp. Că doar nu au intrat zilele de vacanță în sac 🙂
Eram la muncă și discutam cu o colegă despre concedii, și mi-a spus că i-ar prinde bine o vacanță din asta scurtă, cum fac eu. Și că dacă găsesc ceva în perioada următoare, preferabil la mare, ar merge. Hmm, interesant! Un girl trip, așa cum nu am făcut până acum. Ar fi ceva nou 😀
Și ca să vezi.. a doua zi am găsit o ofertă de city-break în Alicante, Spania. Exact în perioada în care ea putea să meargă. Și la mare, așa cum și-a exprimat dorința. Ce semn mai clar de atât? Ne-am prezentat amândouă cu zâmbet laaarg pe chip la șeful nostru (că este același), am obținut concediu, și în jumătate de oră aveam cumpărate biletele de avion și cazarea. Și vorba noastră din fiecare zi ce a urmat după asta: Spaniaaaa, AMR puține zile 🙂
__________________________________________________________
Când: martie 2017
Unde: Alicante, Spania
Parteneri de tură: Elvira, Ionuţ
Transport: avion, autobuz, perpedes
Cazare: Hotel Mio Cid, Alicante
Highlights: esplanada, plajă, soare, mare
Ȋn câteva cuvinte: plajă în martie, vin rose pe nisip, churros, sangria
__________________________________________________________
Plecarea a fost într-o zi de duminică. Foarte, foarte de dimineață, dar ce contează? Ajungem în Spania în jur de ora 10, ceea ce ne permite să ne cazăm și să mai prindem și o zi de plajă – dacă o să fie vreme de așa ceva. Mi-am luat costumul de baie, că să fie acolo, și pentru că prognoza meteo arată temperaturi de 18-19 grade în fiecare zi, fără șanse de ploaie. Noroc cu carul 🙂
Zborul a durat în jur de 4 ore, și a fost special prin prisma faptului că noi zburând exact la răsăritul soarelui și mergând spre est, practic am avut un răsărit de soare luuuung cam cât aproape tot drumul. Parcă încremenise soarele pe cer! Norii au avut culoarea roz-pal molatecă majoritatea timpului, și am avut noroc și de vizibilitate bună – am putut admira crestele muntoase încă acoperite de zăpadă. O nebunieee 😀
 |
| Ibiza 😀 |
Lângă noi stătea un băiat. Părea un pic plictisit, sau poate supărat. Mie mi-a atras atenția sleev-urile frumos colorate de pe ambele mâini – ceva cu palmieri și încă un desen pe care nu l-am descifrat. Nu eram într-o pasă foarte comunicativă (aveam o carte de Dan Brown proaspăt începută și eram prinsă în poveste), așa că am rămas cu admiratul. Colega mea însă a intrat în vorbă cu el și așa am aflat că merge singur în Alicante, deoarece o amică de-ale lui ce trebuia să vină din altă țară a anulat excursia în ultimul moment. I-am spus că noi două mergem singure în această vacanță și ne-a cerut permisiunea să meargă uneori cu noi, pe unde ne ducem – ca să nu se simtă singur. La început mi s-a părut un pic ciudată situația (să mergem împreună cu un om despre care nu știm mai nimic?), dar până la urmă nu despre asta este o vacanță – lucruri noi, situații noi? Să vedem ce iese 🙂
Am ajuns în Spania, am ieșit din aeroport, am găsit autobuzul care ne ducea spre oraș (ce se ia de la etajul doi :))))! ) și iată că în jumătate de oră eram în frumosul și însoritul Alicante. Yu-huuu, Spania, plajă, sangria, fructe de mare, mare! Să înceapă aventura 😀
Însă nu înainte de a avea energie de consumat! Așa că am oprit la o terasă pentru a lua micul dejun. Oferta era destul de limitată, însă am reușit să găsim ceva cu suc de portocale, cafea (daaa, cafea!) și niște bruschette cu roșii. Bune bune, miam miam! Și acum, cu burtă plină, puteam să ne ocupăm și de detaliile administrative – gen unde suntem cazate? Știam că Ionuț (acesta e numele noului nostru amic) stă în centru, însă noi ..? Recunosc că nu m-am uitat pe hartă unde este hotelul, știam că este rezervarea făcută și că este în Alicante. Când ne-am uitat, să vedem unde trebuie să ajungem pentru a ne lăsa bagajele … ca să vezi! E într-un capăt al stațiunii! Destul de departe de plajă, de magazinele din centru. Bine că există autobuz până la hotel 🙂
Cu burta plină, avem la sincron o idee: dacă mergem acum la cazare, pierdem câteva ore bune din zi. Așa că putem să mergem direct pe plajă, cu toate bagajele, urmând că să ne cazăm seara de tot. Super, așa facem! Am telefonat la hotel, să spunem că venim mai târziu (într-o amestecătură armonioasă de spanglieză) și am pornit spre distracție 😀
Când am ajuns pe esplanadă, atunci am simțit cu adevărat că sunt în Spania. Soare, palmieri de-o parte și de alta a aleii, oameni relaxați … și mare, multă mare! Eram undeva pe mal (sau cel puțin într-un intrând de port), se vedeau apa și ambarcațiunile parcate. O nebunieee :D. Eram toți trei cu ochii avion, cu trollerele și rucsacii după noi, sporovăind ca iepurașul Duracell.
Nu știu dacă acum în Spania este sezon turistic, însă orașul era destul de plin. Erau multe tarabe cu suvenituri, așteptând clienții. ȘI mi-au plăcut foarte mult bătrânii, care își aduceau propriul scaun și scateau pe esplanadă, la soare, vorbind între ei și observând trecătorii. Ca un fel de sezătoare de duminică 🙂 Foarte mulți oameni își plimbau câinii, ce parcă erau trași la indigo – aceeași rasă mică și botoasă (cred ca erau buldogi francezi, dar nu sunt sigură) – iar restaurantele și terasele abia acum începeau să se deschidă. Acum, aproape de 12! Clar e oraș turistic :))
 |
| Cetate in varf de deal – musai de bifat 🙂 |
Plaja la care am fost noi este exact la stradă. Adică traversezi și gata – ai ajuns! Am căutat un loc bun (ceea ce nu a fost greu de făcut), am pus eșarfele pe post de pături (că din astea nu împachetasem) și ne-am întins, bucurându-ne de soare și nisip. Yaaay, plajă în martie, cu soare călduț și blând! Cine ar fi crezut :))?
Vremea era chiar perfectă de bronzat, așa că am prelungit sesiunea de bălăceală solară până aproape de ora 16, când a început să adie vântul ceva mai tare. Am avut timp să prindem o felie sănătoasă de vitamina D și să ne îndeplinim o dorință – vin rose pe plajă, și nu oricum – la pahare de sticlă, nu din plastic. Ăsta da răsfăț :))))
După ce ne-am împachetat am mers la un restaurant să mâncăm de prânz-cină – și ce mai bun decât o porție de fructe de mare și un pahar de sangria? Și după masă am plecat în plimbare fără țintă pe străzile orașului, cu gândul de a descoperi câte ceva din frumusețea locală. Așa am ajuns în parcul Canalejas, unde am găsit niște copaci de cauciuc enoormi și o fată ce făcea baloane enorme de săpun, pe care copiii mari și mici săreau să le spargă. Ne-am plimbat și pe malul apei, luând la rând cu privirea toate bărcile acostate și toate restaurantele, făcând planuri despre ce am vrea să mâncăm zilele următoare. Ne-am așezat pe o bancă și am lăsat briza să ne răcorească. Aaa, mod vacanță … reactivat :D!
 |
| Asta e un restaurant 😀 |
Nu puteam să venim în Spania fără să încercăm și niște dulciuri locale – așa ca am mers într-un local pentru o porție de churrosși o cană de ciocolată caldă. Ciocolata a fost foarte bună, în schimb gogoselele au fost ceva mai pline de ulei decât ne-am așteptat și nu am putut să le mâncăm pe toate. Dar au fost bune 😀
În jurul orei 20 am spus că ar fi cazul să mergem și noi să ne cazăm. Așa că ne-am luat la revedere de la Ionuț, cu promisiunea de a continua mâine plimbarea și vacanța, iar noi am luat autobuzul 22 până la hotel. Șoferul a fost foarte simpatic și ne-a lăsat exact în față, deși nu era stație. Săritori spaniolii 🙂
Suntem cazate la Hotel Mio Cid, un hotel ce arată că o fortăreață. Foarte simpatic! Fac check-in-ul (și am purtat toată conversația în spaniolă! Yay, orele de telenovelistică din copilărie au fost bune la ceva :)) !) și ne-am luat camera în primire – mică și cochetă, cu strictul necesar. A fost o mică situație privind aerul condiționat (nu dorea să pornească), însă oamenii de acolo au fost foarte prompți și s-a rezolvat. Începe să îmi placă din ce în ce mai mult la spanioli 🙂
Ziua a doua – 27.03.2017
Trezirea de voie, undeva în jurul orei 8. Arunc un ochi pe geam – soare, cald, senin, fără nici un nor pe cer. Yay, avem noroc de încă o zi cu mult soare!
Luăm același autobuz 22 înspre oraș (avem noroc că vine repede) și am mers să îl luăm pe Ionuț de la apartamentul unde este cazat. Am găsit un local deschis (era în jur de 9, suntem norocoși :)))!) și luăm un mic dejun light, cu suc de portocale, cafea și un fel de sandviș cu roșii și cașcaval. După care – la plajă, unde am stat mai toată ziua. Am prins o zi superbă, numai bună de colorat epiderma. Nu am intrat complet în apă, că era prea rece – doar ne-am răcorit picioarele și ne-am spălat de nisip.
Am luat prânzul-cina la un restaurant internațional, unde ne-am răsfățat cu preparate indiene și spaniole, după care am luat-o din nou la pas prin oraș. Ne-am plimbat fără țintă câteva ore, până când vremea de afară s-a făcut extrem de racoroasă. Gata, ăsta e semnalul de întors spre hotel 🙂
Citisem în stație că există și autobuz de noapte, 22N, care după ora 22 vine din jumătate în jumătate de oră. Noi am ajuns pe la 22:10 și ne-am pus pe așteptat. Și stăm, și stăm, și stăm… se face deja 22:45 și autobuzul nu mai venea! Oare ce se întâmplă? Așa că mă uit cu și mai mare atenție .. și îmi sare în ochi “vineri, sâmbătă, duminică și în sărbătorile legale”. Azi e luni. Și din câte știu eu, nu e nici sărbătoare. Am așteptat degeaba :)))
Avem noroc că stația de taxi-uri este aproape, și am găsit o mașină care să ne ducă la hotel. După asemenea “peripetii”, o să ne prindă bine o porție de somn :))))
Info Utile
Autobuzul C6 se ia de la aeroport şi duce în centru. Preţul unui bilet este de 4 Є şi se ia de la sofer.
Un bilet de autobuz în Alicante este 1.5 Є.
Postări asemanătoare
Puglia 2024, ziua 4 – Molfetta
iunie 17, 2024
Puglia 2024, ziua 2 – Matera
mai 07, 2024
