Alicante, Spania, ziua 3&4 – Vizita la castelul Santa Barbara
- aprilie 25, 2017
- by
- Visinescu Cati
Am lăsat vizita la castel pentru ultima zi a concediului. Și nu pentru că așa am vrut, ci pentru că așa s-a nimerit. Până acum am fost mult prea ocupați cu plaja și capturatul de bronz pentru a ne gândi la asudat și urcat scări :)) Cum însă eu țineam morțiș să vizitez și castelul înainte de a pleca din Alicante (intuind panorama frumoasă din vârf), am stabilit să mergem de dimineață la vizitat, după care coborâm direct pe plajă și ne bucurăm de ultima zi de căldură spaniolă. Ole!
__________________________________________________________
Când: martie 2017
Unde: Alicante, Spania
Parteneri de tură: Elvira, Ionuţ
Transport: avion, autobuz, perpedes
Cazare: Hotel Mio Cid, Alicante
Highlights: castelul Santa Barbara, panorama wow
Ȋn câteva cuvinte: plajă în martie, vin rose pe nisip, bălăureala pe deal, castel spaniol
__________________________________________________________
Ne-a plăcut atât de mult localul în care am luat micul dejun în ziua precedentă, încât am mers și astăzi să mâncăm acolo. Și ne-am luat aceleași meniuri 🙂 Se simte că nu mai este weekend, străzile au început să fie ceva mai aglomerate și erau mulți oameni care veneau să își bea cafeaua de dimineață, în drum spre muncă. Era interesant să îi urmărești, știind că tu ești în concediu și nu ai de ce să te grăbești 🙂
Sucul cel bun de portocale ne-a dat energie, astfel încât am plecat dintr-a doua spre cetate. Locul de unde se poate urca este foarte aproape de plaja – îl văzusem din autobuz, așa că am ajuns foarte repede. Și avem două opțiuni să urcăm – fie luăm liftul și plătim 3.5 Euro, fie o luăm pe jos și plătim tribut câteva zeci de calorii. Well, și așa am multe pe plus, de la atâta frozen yoghurt. Plimbare până în vârf să fie 😀
Nu sunt indicatoare spre încotro trebuie să mergem, așa că întrebam din când în când oamenii când mai ajungeam pe la vreo răscruce. Începeam să urcăm și deja se vedea frumos marea, coasta, plaja, palmierii mângâiați de soare. Mai ceva ca în cărțile poștale 🙂
În curând am ajuns la baza dealului, unde o mică hartă prezenta multe drumuri spre a ajunge la cetate. Ok, și noi pe care îl luăm? Nu existau marcaje sau plăcuțe indicatoare, doar o suită de poteci care brăzdau muntele și păreau că toate merg în sus. Păi … în sus să mergem și noi! Am luat drumurile la întâmplare, cu convingerea că toate duc, într-un fel sau altul, la cetate. Vedem noi pe unde intrăm 🙂
Eh, dar unde pui piciorul și unde ajungi 🙂 Am urcat până într-un punct de unde vedeam cetatea destul de aproape, și am spus să scurtăm drumul, luând-o pe de-a dreptul. După un pic de hei-rup și o mini-cățărare pe pietre (ca să nu spun că nu am făcut și un pic de sport în excursia asta :)))!) am ajuns la zidurile cetății. Bun … și acum pe unde să intrăm? Nu se mai vede decât o potecă în stânga, însă aceea coboară. Un pic contraintuitiv… dar să vedem unde ajunge!
 |
| Ce frumos se vede orasul 😀 |
 |
| Panorama 360 de grade 🙂 |
Și am ajuns … undeva depaaaarte, aproape în partea opusă locului de unde am plecat. Eram cât pe aci să abandonăm, noroc cu un om care urca ușor pe cărare și ne-a îndrumat el. Am urcat din nou până sus, am făcut dreapta și în 100 m eram la șosea. Da, șosea! Și noi bălăuream prin boscheți și iarbă :))))
După atâta aventură și tevatură, colegii mei au spus că vor să se ducă la plajă. Așa ca am rămas singură să descopăr cetatea – și am avut ce descoperi! Este foarte frumoasă la exterior, iar în interior sunt expoziții de blazoane și ceramică. Mi-a plăcut în mod special un perete decorat cu bucăți de vase sparte, în diverse culori. Un mozaic extrem de estetic, în care fiecare bucată își are propria poveste 🙂
Ceea ce am intuit de jos s-a dovedit a fi cu adevărat spectaculos – panorama din vârful cetății este extraordinară! Aveam vedere directă, 360 de grade, asupra orașului și a mării! Se vedeau clădirile, plajele, dealurile de la margine, vasele de croazieră … aș, și uite locul unde facem noi plajă deobicei :)))
Nu am stat foarte mult sus – bătea vântul foarte tare și soarele dogorea mult prea tare pentru cineva fără ceva protecție de cap. M-am adăpostit la umbră, am mâncat o înghețată (să am răcoresc un pic :D), după care am luat liftul până jos – este gratis la coborâre. Am mers vreo 2 minute printr-un tunel luuung și răcoros, ce m-a scos exact în punctul de plecare de azi de dimineață. Yaaay, a fost super!
Ziua s-a continuat cu leneveală la soare (ceva mai puțină de data asta, deoarece soarele ascuns în nori și nu dădea semne că ar vrea să iasă de după ei) și o masă bună la restaurantul indiano-spaniol (puiul ăla picant.. miaaam! Și multă sangria! Și un ceai masala – o bunătate!). De data asta nu am mai putut stă mult în oraș, deoarece avem bagaje de făcut, mâine plecăm de dimineață spre casă 🙂
Ziua a 4-a
Ziua zborului – și nimic mai mult. Pe foarte scurt – autobuz 22, autobuz C6, mâncat în aeroport, urcat în avion, fotografii, acasă. Sfârșit frumos de vacanță, cu prieteni noi și multe amintiri la cutiuță. Chiar, știe cineva ce munți sunt ăștia:)?
Postări asemanătoare
Puglia 2024, ziua 4 – Molfetta
iunie 17, 2024
Puglia 2024, ziua 2 – Matera
mai 07, 2024
