Bosnia si Serbia 2017 – ziua1 – lungul drum spre salbaticie

Doream să fac ceva special anul ăsta de ziua mea. Ceva doar pentru mine și pentru sufletul meu, să trăiesc o experiență nouă. Ceva diferit de clasicele aniversări cu ieșit la bere și cu lumânări în tort.  Și Universul mi-a îndeplinit dorința când mi-a scos în newsfeed-ul Facebook excursia organizată de Andrei – sau Călător în Europa. 1-5 iunie. Bosnia și Herțegovina, o țară sălbatică și verde. Rafting, urcat pe munte și vizitat de orașe noi. Și culmea, era nevoie doar de o zi liberă de concediu! Uuu, asta e! Sălbăticie și aventură, here I come! O să îmi iau frica de apă și o să o înec în  Tara :)))) __________________________________________________________

Când: 31 mai- 01 iunie  2017

Unde: Serbia şi Bosnia-Herţegovina

Parteneri de tură: un autocar intreg 🙂

Transport: autocar

Cazare: Camping TriVodenice, Bosnia Herţegovina

Highlights: Donje Milanovac, podul Mehmed Pasa Sokolovic

Ȋn câteva cuvinte: 21 de ore pe autocar, două graniţe, Dunăre, Tara, peisaje sălbatice, mâncare bună

__________________________________________________________

Săptămânile au trecut pe nesimțite și iată-mă cu câteva zile înainte de marea plecare. Pregătiri, pregătiri! Fă caiete de versuri (oare de ce am crezut vreodată că pot pleca fără chitară :)))) ?), aranjează haine și bagaje, alege o carte pe care să o pot citi în autocar și pe care să nu o termin înainte de sfârșitul excursiei (astă s-a dovedit a fi o provocare, însă după jumătate de oră de stat la standul de cărți am luat un volum de 600 de pagini- cât pot să citesc :))))? ) și – cel mai greu – lucrează normal în ziua înainte de plecare.  Le-am parcurs pe toate cu brio și iată-mă pe 31 mai, la ora 22, în parcare la Victoriei, locul de unde ne vom îmbarca spre marea aventură.  Ne așteaptă un drum lung de aproape 20 de ore până la camping-ul unde vom petrece trei zile.  Să-i dăm drumuuuuul :D!

Am avut noroc să stau la geam, așa că m-am bucurat de un suport în plus la somn. Mi-am aranjat perna de voiaj, am închis ochii și am alunecat în lumea viselor cu extrem de multă ușurință. În acea noapte am avut parte de reprize scurte de somn, de 2 -2 ore și jumătate, întrerupte de pauzele pe care le făceam la benzinării, pentru mâncare și alte nevoi. 

Prima pauză serioasă de dezmorțire am făcut-o undeva pe la 6 dimineața, când deja am tracut granița și eram în Serbia. Ne-am oprit pe malul Dunării, la Donje Milanovac, și am avut jumătate de oră de plimbat și luat mic dejun în timp ce te plimbai (că nu mai ardea nimănui de stat jos :))) !) A fost un popas binevenit,  pe care l-am petrecut descoperind împrejurimile – de la copacii plini de flori la mica plajă cu nisip grosolan și umbreluțe. Yaaay, mișcare :)))

Următoarea pauză scurtă am făcut-o la castelul Golubac, pe care l-am fi putut vizita – dacă ajungeam cu o oră mai târziu. Cum însă porțile erau închise și paznicul nu a vrut să facă o excepție pentru noi, ne-am găsit alt mod de a petrece timpul – am dat peste un loc plin de maci și am pus-o ad-hoc de o ședință foto. Și a ieșit super:D

Eh, și de aici …. lungul drum spre sălbăticie! Ne-am făcut comozi în scaun și așteptam cuminți  să scadă numărul kilometrilor ce mai erau de parcurs până la camping. Eu am început  să citesc din cartea aleasă cu numai o zi în urmă (am mare noroc că pot citi pe autocar, fără a avea rău de mișcare) și din când în când mai adormeam.. că altceva nu prea aveai ce face :))))  Uneori puneam cartea jos și îmi aruncam ochii pe geam, pentru a mă familiariza cu ceea ce înseamnă Serbia – și am văzut orașe frumoase, peisaje verzi și multă, multă verdeață. Dar și multă sărăcie, mașini foarte vechi și clădiri ce mă duc cu gândul la vremurile în care eu nu eram nici măcar o idee în capul părinților mei. Parcă aș fi călătorit înapoi în timp 🙂

Am trecut granița în Bosnia și Herțegovina undeva pe după-amiază. Și surprinzător pentru mine, nu eram deloc obosită sau plictisită! Cartea m-a prins destul de tare, făceam pauze suficiente de moțăială (trebuia doar să las cartea din brațe și să închid ochii pentru câteva secunde – somnifer instant :))) !) și peisajul de afară reușea să îmi mențină atenția trează, între reprizele de somn. E prima dată când sunt în Bosnia Herțegovina și o descopăr că pe o țară sălbatiă și plină de verdeaţă, cu multe păduri și multe dealuri. Orașele sunt destul de rare, joase și întinse pe arii largi. Iar castelele sunt cocoțate în vârf de deal 🙂

Primul popas mare din Bosnia l-am făcut la Visegrad, un orășel aflat la malul râului Trina. Am oprit pentru dezmorțeală și pentru a vizita podul Mehmed Pasa Sokolovic, construit în anul 1577 de un faimos arhitect otoman. ȘI podul în sine este faimos, deoarece un scriitor căruia nu i-am reținut numele l-a inclus într-unul din  romanele sale, descriindu-l așa de frumos încât cititorii s-au îndrăgostit de el și veneau de peste mări și țări (la propriu!) să îl vadă. Pe mine personal nu m-a impresionat așa de tare (nu știu de ce mă așteptam la un pod cu multe înflorituri dantelate de piatră și briz-briz-uri, nu la construcția actuală-simplă și robustă), dar recunosc că este impresionant. Mai ales că are  mai bine de 400 de ani și e încă întreg :)))

După aproape 21 de ore de autocar și un drum plin de serpentine, în sfârșit am ajuns la locul nostru de cazare pentru următoarele trei zile -camping TriVodenice – un locșor aflat în inima salbaticiei, înconjurat pe toate părțile de dealuri. Ne-am luat bagajele și ne-am dus în foișor, unde am fost întâmpinați cu rakia, băutura lor tradițională. Un fel de țuică de pe la noi, la fel de bună, însă un pic mai tare. Deja mă luase ușor de cap după un păhărel:)

Ne-am luat fiecare căsuțele în primire. Eu stau împreună cu două colege, într-o căsuță ce este 80% pat, 10 % masă și restul loc de depozitare bagaje. O să fie provocator să ne descurcăm cu valizele și rucsacele în așa spațiu mic, dar o scoatem noi la capăt 🙂

Seara a fost pentru relaxare și mâncare. Am avut supa lor tradițională, denumită Bey – un fel de mâncare cu pui și legume,  albă și densă – și o tocăniță extraordinară de vită, cu sos și garnitură de cartofi. Și desert, dar ăla abia dacă a mai intrat, după atâtea bunătăți 🙂

Am mai stat un pic la socializare, după care am mers la somn. Mâine începe adevărata vacanță – mergem la rafting! Nu știu cum o să fie, nu am mai făcut niciodată și îmi este un pic teamă (de căzut în apă), însă mă voi descurca. Mă leg cu coarda de barcă :))))))

Noapte bună, ne vedem mâine pe valurile … Tarei 🙂

Drumul parcurs: