Varsovia 2017 – ziua 3 – parcul Lazienki si Castelul Regal

august 10, 2017
by
Visinescu Cati

Ultima zi de plimbare și de descoperire a Varșoviei. Și dacă ieri am umblat foarte, foarte mult, azi am doar două obiective mari de atins: Parcul Lazienki și Castelul Regal. Și, dacă termin în timp util, poate reușesc să mai găsesc câteva obiective de văzut. Sau poate o să bălăuresc prin oraș, fără țintă, cu ochii la clădiri, bucurându-mă de tot ceea ce mă înconjoară. Vorba cântecului – “n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit” 🙂

__________________________________________________________

Când: 04 iulie 2017

Unde: Varșovia, Polonia

Parteneri de tură: aparatul foto 🙂

Transport: autobuz

Cazare: Ibis Budget Hotel Warzsawa, Varșovia

Highlights: orașul vechi, palatul și parcul Lazienki, Castelul Regal

Ȋn câteva cuvinte: multe ore în parc, multă cultură și istorie, palate și castele

__________________________________________________________

Am plecat direct de la hotel către Parcul Lazienki – și am mers aproximativ jumătate de oră. Când am coborât din autobuz, afară începuse să plouă destul de tare – aha, uite și ploaia aia de care meteorologii pomenesc de câteva zile încoace! A venit și ea în parc :))))

Intrarea se face prin niște porți mari, continuându-se cu o alee luuuungă, străjuită de copaci înalți. Am pornit agale, plimbându-mă fără grabă pe drumul pavat cu pietricele mici, bucurându-mă de atmosfera racoroasă, de verde și proaspăt. Eram singură și tot parcul – și mă simțeam de parcă eram într-o aventură de explorare a unui nou teritoriu, necunoscut de către nimeni. Nimănui căruia să îi dau binețe, nimeni cu care să împart acest moment de descoperire în afară de mine. Băi, e fantastic =))))

Primul om l-am întâlnit în secțiunea de statui și flori a parcului – se uita un pic intrigat la mine, cum încercam să fotografiez florile fără să calc pe iarbă :))) După care am dat peste o mămica cu o mogâldeață, ce privea curioasă la .. un păun! Un păun în cărare! În libertate! Și cred că era de-al locului, pentru că nu a avut nici o reacție când m-am apropiat de el, în dorința de a-l fotografia. Un păun neînfricat și prietenos .. începe să îmi placă parcul ăsta din ce în ce mai mult :)))

Și nu era singurul! Pe măsură ce mă apropiam de palat am mai întâlnit câțiva – proțăpiți maiestuos lângă tufe de flori sau cocoțați pe statui, de zici că veniseră Madonele de la coafor cu pletele colorate în vânt. Erau super funny de urmărit și de admirat :)))

O dată ajunsă la palat, m-am dus în aripa de vest a acestuia (găsiți indicatoare peste tot) să îmi iau bilet de acces. Tipa de acolo mi-a propus să îmi dea un bilet ce îmi oferă acces la toate atracțiile din parc – și sunt mai multe decât credeam eu! Pe lângă Palatul de pe Insulă mai e un alt palat de vizitat, o expoziție, o clădire denumită Old Orangery – mă duce cu gândul la portocale vechi, oare ce o fi în clădirea asta? Expoziție de portocale :)))? – un amfiteatru… yu-huu, o să am cu ce să îmi umplu ziua de azi! Și partea bună e că la achiziționarea biletului am primit și un audioguide. Acum mă consider turist în toată regula =)))))

Cred că sunt primul vizitator al Palatului de pe Insulă, deoarece am intrat la scurt timp după ce s-au deschis ușile. Intru, arăt biletul îmi pun căștile pe urechi și încep să mă plimb cu pași mici prin camerele palatului, ascultând cu interes informația. Eram singură în tot palatul -parcă mi-ar fi luat tur privat =))))

M-am învârtit cam două ore, admirând fiecare colțisor, înfloritură aurită, pictură sau sculptură. Și încercam să îmi imaginez cum cineva chiar a locuit în acest loc, utilizând mobila și accesoriile pe care acum nu am voie să le ating, admirând în fiecare zi luxul acela exorbitant, lux ce pentru el era ceva banal, la ordinea zilei. Oare cum o fi să locuiești într-un muzeu =)))?

Am plecat din palat cu o mulțime de amintiri plăcute, profund impresionată de frumusețile văzute aici. Și am luat-o agale pe alee, fără vreo țintă anume, și în maxim 5 minute am ajuns la o clădire albă și frumoasă, care hopa! e tot un palat – palatul Myślewicki. Biletul acoperă și vizitarea acestuia? Hmm… da! Păi să intrăm!

Acesta este mult mai mic decât Palatul de pe insulă, însă este la fel de frumos. Pe întinsul a două nivele sunt “ascunse” minunății de mobilă, decorațiuni, statui și alte obiecte de decor vechi și extrem de bine conservate. Preferatul meu a fost un pian aflat într-o mini-sală de concerte. Cum ar fi să cânt aici :)?

Când am ieșit din palat a început să plouă destul de tare. Unde să mă ascund, unde să mă ascund? A, uite aici, în muzeul Ignacy Jan Paderewski. Care e de fapt o mică incintă într-o clădire, compusă din trei camere, unde am văzut uniforme militare și diverse obiecte care au aparținut acestui om. Nu este impresionant, durează maxim 15 minute să fie vizitat ( cu tot cu citit toate plăcuțele indicatoare și etichetele) .. și cam atât. Partea bună e că am stat suficient cât să se oprească ploaia. Să merg mai departe 🙂

Am luat-o agale în partea opusă palatului Myślewicki. Am ajuns la o clădire albă și frumoasă, Pavilionul Alb, pe care nu l-am putut vizita deoarece era în renovare. Așa că l-am admirat pe dinafară și am plecat mai departe 🙂

Următorul obiectiv pe lista a fost Vechea Orangerie. Care deși mă ducea cu gândul la fructe portocalii și sere, am avut surpriză să descopăr că este un super-super muzeu de artă – cu o alee impresionantă pictată, plină de sculpturi albe, un amfiteatru fantastic în care mi-ar fi plăcut să joc (dacă aș fi fost actriță) și multe, muulte scupturi în diverse materiale și tehnici. La fel că și la palatul de pe insulă, părea că eram cam singurul vizitator, așa că m-am putut plimba în voie prin toate camerele. Tur privat, baby 😀 Acum știu cum se simte un VIP :)))

Și fiindcă tot am luat contact cu scenele – următoarea destinație e fost amfiteatrul de pe insulă – o minunăție în stil grecesc, ce am înțeles că este și astăzi utilizat pentru concerte sau scenete de teatru. Ce mi-ar fi plăcut să aud un concert de muzică clasică aici 😀

Ultima oprire din parc am făcut-o la statuia lui Chopin – faimoasa și renumita statuie a lui Chopin. E impresionantă, deși recunosc că nu o înțeleg de deplin – ce reprezintă valul acela de piatră din dreapta lui? Și de ce Chopin se ferește de acel val? Să nu îl ude, cumva :))))?

În total am petrecut cam 5 ore în parc, timp în care am avut posibilitatea să văd aproape tot ceea ce era de văzut. Și aș mai fi stat – există locuri cu multă verdeață, unde te poți relaxa, precum și multe alte zone în parc în care eu nu am ajuns – însă foamea îmi dă ghes să merg să mănânc ceva. Și aș merge în același loc în care am mâncat și ieri, la Zapiecek. Mi-a plăcut mult meniul, plus că este aproape de ceea ce mai am de vizitat pe ziua de astăzi – Castelul Regal. Să purcedem la masă 😀

M-am delectat cu bunătăți specific bucătăriei poloneze – o supă cu cârnați picanți (zurek) și găluște prăjite umplute cu varză și ciuperci, cu sos de hrean sau bacon. O nebunieeeee! Și totul mergea așa de bine cu o bere lângă, încât nu am rezistat tentației. Cel mai fain a fost în momentul în care a început din senin o ploaie din aia torențială. Stăteam la masă, sub umbreluța, mâncăm găluște și mă uitam la șiroaie =)))))

Și fiindcă azi a fost ziua castelelor și palatelor, am încheiat partea de vizitare a Varșoviei cu Castelul Regal, ce a fost distrus total în cel de-al doilea război mondial. Polonezii au dat dovadă de perseverență și implicare enormă pentru a-l reconstrui – și arată impecabil! Am înțeles că foarte mulți au donat mobilă și alte obiecte de decorațiuni, iar castelul a fost ridicat uilizand cărămidă veche adunată din toată țara. Asta da solidaritate 🙂

Castelul este superb – de la camerele imense bogat ornamentate la tablouri și statui. Se vede și se simțea dedicarea în reconstrucția acestui loc 🙂

Am terminat vizita exact când soarele începuse să apună, îmbrăcând orașul în auriu. Așa că am profitat de atmosfera asta frumoasă și m-am plimbat fără țintă, luând la pas locurile deja cunoscute. Parcă nu îmi mai vine să plec de aici, așa e de frumos totul! Am maid at o fugă în piața mare, la Sirenă, observând vrăbiuțele cum zburau pe lângă tine că mici ninja, abia așteptând să le întinzi ceva de mâncare. După care m-am așezat la coloana Sigismund și am stat acolo cam o oră, observând oamenii care trec, ascultând muzică de saxofon și … pur și simplu fiind.