Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Un vis implinit – Culmea Pricopanului, muntii Macin

Mă țineam de multă vreme să ajung pe Culmea Pricopanului. Am auzit despre traseu, am văzut fotografii – și mi-a rămas gândul la ea. Și am spus că orice ar fi – ajung anul acesta în zonă. Și Universul le-a aranjat atât de bine, încât o să dau o fugă aici împreună cu familia mea. Traseul este suficient de ușor și pentru oameni fară experiență montană, și pentru părinți care nu prea le au cu muntomanitul. Hoo-ray, abia aștept!

Am lăsat mașina la intersecția spre Mănăstire și am pornit spre stânga (cum aveți muntele în față – adică în partea opusă mănăstirii). Mi s-a părut ciudat că la intersecție sunt indicatoare spre Culmea Pricopanului în direcții opuse, însă știam că este un traseu în formă de circuit  și că cel mai bine e să începem din partea opusă mănăstirii. Și în cele 5 minute cât am stat noi la mașină să ne pregătim, cred că au venit 3 grupuri de oameni, unul de vreo 20 de persoane, care urmau să plece și ei pe traseu. Ce se întâmplă? Brusc muntele a devenit atracție pentru toată lumea =)))?

Pentru a intra efectiv pe traseu trebuie să cotiți la stânga (este o intersecție la aproximativ 5 minute de la indicator, nesemnalizată). Veți întâlni un panou și ceea ce pare că a fost o cabana extrem, de frumoasă.  Și de acolo – tot în sus 🙂 Traseul e ușurel, nu pune dificultăți – doar canicula ne dă ușoare bătăi de cap. Nu la propriu =)))

DSC 0182

Râdem, glumim, sporovăim, povestim. În timpul unui urcuș mai accentuat glumim că sus ieșim direct la malul mării, ne așteaptă cineva cu sezlogul și umbreluțele pregătite. Clar ne e sete =))) Noroc cu vântul care ne mai răcorește, că aici este super, super cald! Și e septembrie, mă așteptam să fie ceva mai răcoare 🙂

Știam eu de ce vreau să ajung aici – peisajul este fantastic! Atâta frumusețe adunată la un loc – formațiuni de pietre, păduri, pietriș, luminișuri  – și ah, ce panoramă minunată! Se vede până hăt, departe, până la ceea ce cred că este Vf Tutuiatu și încă mult pe atât. Am prins o vreme fantastică 😀

DSC 0230 1

Primul vârf atins pe ziua de astăzi este Sulukul Mare, la amețitoarea înălțime de 370 m. Băi, și am urcat ceva până la el, adică nu a fost chiar o aruncătură de băț și 15 minute =)) Ne tragem suflul, facem o fotografie, și plecăm mai departe. Și nu peste multă vreme ajungem la fratelel lui mai mic – exact, Sulukul Mic (316 m). Eh, și de aici s-a deschis panorama înspre toată culmea Pricopanului – și este de vis! Aș vrea să spun ce mă atrage atât de mult și ce îmi place, dar pur și simplu nu îmi găsesc cuvintele. Are ea ceva aparte 🙂

DSC 0246
DSC 0273 1

De pe vârf coborâm într-o mică vale și de aici urcăm, pe lângă niste formațiuni extrem de interesante, până pe Vf  Piatra Râioasă, unde ne întâlnim cu ranger-ul parcului Măcin (dap, parcul are ranger). Acesta a fost super de treabă și ne-a dat mai multe informații despre parc, ce putem vedea prin împrejurimi, ne-a dat indicații prețioase despre traseu și chiar am putut să plătim la el taxa de acces în parc (este 6 lei pe zi, și i-am dat cu mare drag – nu am găsit până acum nici un gunoi pe traseu, iar marcajele sunt extrem de bine întreținute). 

DSC 0309

De pe Vf Piatra Râioasă coborâm într-o mică șa, unde se află o băncuță cu o măsuță. Poți să te odihnești un pic și să îți tragi sufletul 🙂 De aici poteca urcă, și urcă, și urcă …. Și iată-ne ajunși pe Vf Vraju, probabil cel mai cunoscut. Și spun asta pentru că pereții sunt plini de vopsea albastră, poate un pic prea mult pentru un traseu montan. Înțeleg să faci un marcaj montan, însă până a crea o galerie în vârf de munte – well, e cale lungă 🙂

DSC 0318
DSC 0325

De aici traseul se lasă lin, lin la vale. Coborâm mult și ajungem într-o mică șa, cu un vârf semeț în stânga, pe care se afla o ditamai crucea. Sunt curioasă cu ce ocazie a fost ridicată și care e semnificația ei.. pentru că este destul de mare. Ah, și nici pe hartă nu este marcat, deci un mister 🙂

Acesta este punctul în care companionii mei de drum mi-au spus că sunt obosiți și că ar vrea să ajungem repede la mașini. Știu că nu mai e mult din traseu – dar totuși mai este o bucată de aproape jumătate de oră. Care începe cu o urcare 🙂 Când am început urcușul, i-am lăsat pe ei să meaga pe potecă, iar eu am dat o fugă până pe Vf Caramalău (277 m), un vârf nemarcat. Asta că să păstrez performanța de data trecută a bocancilor mei – 5 vârfuri în munții Făgăraș J După care am revenit în potecă și am reluat coborârea.

Ultima parte a traseului este și printre cele mai provocatoare – pentru că se coboară pe pietriș și trebuia să fii atent. Și era cu atât mai dificilă pentru cei care aveau un pic de probleme cu genunchii. Însă s-au descurcat cu toții admirabil și iată-ne jos, în camping, după aproape 5 ore de mers în soare și parcurs un traseu minunat. Sunt atât de mandră de ei că și-au depășit limitele și au reușit să  facă tot traseul! Acum abia așteptăm să ajungem la cazare, să facem un dus și apoi …. Mai vedem noi, ziua este în continuare tânără 🙂

Informații traseu

Când: septembrie 2020

Durată: 1 zi

Munţii: Măcin

Traseu: Intersecția de la carieră – Vf Sulukul Mare (370 m)– Vf Sulukul Mic (315 m) – Vf Piatra Râioasă (346 m) – Vf Vraju (335 m) – Vf Caramalău (277 m) – Mănăstirea Izvorul Tămăduirii

Durată: 5h 40 min, cu pauze incluse

Lungime: 9.6  km

HM Culmea Pricopanului

Model traseu: circular

Sezonalitate traseu: recomand de 3 sezoane, deşi cred că se poate face şi iarna

Punct plecare: Intersecție de la carieră

Punct sosire: Mănăstirea Izvorul Tămăduirii

Dificultate traseu: usor

PE Culmea Pricopanului

Altitudine minimă: 0 m (intersecția de la carieră)

Altitudine maximă:  370 m (Vf Sulukul Mare )

Urcare/coborâre: + 622 m/ -622 m

Trackaici

GE Culmea Pricopanului

Traseu detaliat

banda albastra 1 arrow up down arrow up Intersecția de la carieră – Vf Caramalău – 5 h, 8.2 km

cruce albastra down Vf Caramalău – Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – 40 min, 1.4 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență

Topografie: Se merge pe potecă de pământ. Ultima coborâre este pe potecă de pietriş, şi necesită mai multă atenție.

Vegetație: Prima parte şi ultima parte a traseului este prin pădure. În rest este doar iarbă scurtă şi arbuşti. Pe creastă lipseşte umbra.

Surse de apă: Izvorul Tămăduirii – este aproape de mănăstire.

Bilet de acces în parc: 6 RON/zi. Se poate achita la ranger sau on-line.

Mai multe informații despre Parcul Național Munții Măcin găsiti pe site-ul oficial.

2 Comentarii

    Comanescu Roxana

    22nd oct. 2020 - 7:06 am

    La mai multe… și cu multe zâmbete!

      Visinescu Cati

      28th oct. 2020 - 7:03 am

      Multumesc frumos, Roxana 🙂 Drumuri bune si tie!

Răspuns

Notă comentariu

×