Vizita la cetatile fortificate din Transilvania si o super cantare la Gura Raului

Am acceptat invitația Anei Teodora de a merge într-o super ieșire la Gura Râului, cu  o seară de cântare la foc de tabără. Uuu, sună super, super bine! Abia aștept să ne strângem toți și să cântăm împreună, îmi era dor de astfel de evenimente. O să fie supeeer!

Cântarea era sâmbătă seara, iar eu împreună cu 2 prieteni am plecat sâmbătă dimineață din București. Și dacă tot avem atâta timp la dispoziție – de ce să nu mergem să vizităm niște biserici foritficate înainte de a ajunge la locație? Și așa suntem doi pasionați de fotografie, hai să ne scoatem obiectivele și aparatele din husă 😀

Prima cetate la care am ajuns este  Tălmaciu – pentru care a fost nevoie să urcăm un mic deal. Și aproape că nici nu am sesizat-o, printre atâția copaci care au crescut în jurul ei. Cetatea este o ruină, mai are doar câteva ziduri, iar vegetația bogată din jur o camuflează aproape perfect. Am stat un pic în zonă, am tras câteva cadre și am plecat. Din păcate nu sunt multe de văzut în zona. Mai interesantă era panorama din apropierea cetății 🙂

• 

• 

• 

• 

Am făcut un scurt popas la Sibiu, pentru un prânz mult-așteptat și o înghețată delicioasă (sunt absolut îndrăgostită de înghețata la dozator de aici), am făcut o plimbare scurta în Piața Mare, deoarece era târg de olărit. Atât de multe obiecte ceramice, atât de diverse, din toate colțurile țării! Nu am rezistat și am luat un pahar micuț verde, ca să îmi înlocuiesc canuta spartă de lut. Și este o amintire frumoasă 😀

• 

• 

Următoarea oprire a fost la Cisnădie. Am parcat lângă zidurile cetății, și hai să vedem pe unde putem intra. Dam o raită completă … băi, nici un semn , nimic care să indice că acolo este intrarea în cetate. Mai dăm o tură – nimic. Așa că până la urma întrebăm un localnic, și ne indica el. Era o ușa cu un 1 deasupra, super simplă. Ca să vezi =)))

Din păcate (pentru noi) cetatea este în renovare și nu poate fi vizitată până în 2021. Așa că doar ne-am plimbat pin curtea interioară, admirând ce se putea admira. Abia aștept să o finalizeze, arată atât de bine 😀

• 

• 

• 

• 

Ultima cetate de astăzi este Cisnădioara – și a fost o surpriză extrem de plăcută. Cetatea în sine este simplă, însă foarte frumoasă, iar peisajele sunt absolut fantastice. O adevărată placere să admiri și să te plimbi pe zidurile cetății – pentru că da, poți face acest lucru 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cu sufletul (și cardul) plin de amintiri frumoase, am pornit spre Gura Râului, destinația noastră de astăzi. Este un sătuc tipic transilvănean, cu căsuțele acelea colorate care îmi plac atât de mult, cu liniștea dată la maxim și multa frumusețe la fiecare pas. Noi suntem cazați la Pensiunea Maria, un mic colt de rai în acest loc idilic. Ne-am pus corturile în gradina cu foișor și am plecat prin sat, la o mică plimbare înainte de cina. Și este minunat 😀 Ne-am întâlnit cu o bătrânică ce ne-a povestit de tinerețile ei și cum arăta atunci râul, cum era viața în sat – și ne-am plimbat până când foamea ne-a dat ghes să ne întoarcem.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Seara a fost minunată! Am făcut cârnați la foc, am avut mămăligă cu brânză și smântână – iar după am încins o cantare în trei – eu, Ana și Vlad. Gazdele însă nu s-au lăsat mai prejos și ne-au cântat și ei acapella piese populare din zonă. Și după care am dat-o și noi pe populare, că să încheiem seara în spirit de veselie 🙂

• 

• 

Duminică

M-am trezit la o ora destul de matinală, într-o liniște plină de pace. Uitasem cum sunt diminețile la sat – fară agitație, fară mașini multe pe stradă, într-un ritm în armonie cu natura. Am ieșit din cort în picioarele goale, cu roua și iarba mangaindu-mi tălpile, și m-am dus pe balansoar, să citesc. Soarele cădea exact în față și încălzea picioarele, iar eu citeam, citeam, cu mintea limpede și sufletul liniștit. Nu  e grabă, nu am nimic de făcut, doar să mă bucur de locul și timpul ăsta. De frumusețea din jur și reîntoarcerea la simplitate. De ritmul firesc al unei dimineți 🙂

Am părăsit cu greu acest colț de rai, cu promisiunea că voi reveni când voi avea ocazia. Vă recomand să mergeți, locul este absolut minunat, iar gazdele sunt de nota 11. Locația este superbă, mâncarea este bună (ah, dulceața aceea de la micul dejun!), bașca aveți loc de joacă pentru copii și masa de tenis pentru adulți. Este un win-win pentru toată lumea 🙂

Pentru că nu doream să mergem așa de repede acasă, am profitat de timp și am dat o fugă până la Biertan. O cetate pe care doream de multă vreme să o văd, deoarece îmi plăcea extrem de mult în fotografii. Și este la fel de spectaculoasă și în realitate! Impunătoare, semeață, dar totuși primitoare și plină de povești. Ah, și aici este celebra camera a divorțurilor, cea în care cei care doreau să divorțeze erau închiși într-o cameră timp de o lună de zile, având doar un pat, o masă, o lingură și un castron. Legenda spune că în toată perioada în care camera a fost folosită, doar un singur cuplu a divorțat 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

După Biertan ne-am oprit o fuga la Sighișoara, pentru o prânzo-cină în cetate. Dorința noastră era să mai vizităm și Saschiz, însă era destul de tărziu – și prindeam închis până când ajungeam noi. Așa că am dat o raită prin cetate și apoi am luat-o spre București – cu inima plină de bucurie, liniște și multe, multe amintiri frumoase 🙂 Mă simt atât de norocoasă că pot experimenta toate aceste minunații 😀

• 

•