Munții Latoriței: vârful Frațoșteanu Mare

Îmi doream de multă vreme să ajung pe acest vârf. De fapt, eu vreau să ajung oriunde nu am ajuns până acum 🙂 Așa că tura celor de DCR Adventures a picat exact la fix. Este doar de o zi și pare un traseu ușor, ceea ce se potrivește de minune cu recuperarea post-Covid prin care trec. Să fie cu mișcare în natură, dar și cu responsabilitate pentru sănătate 🙂

Plecarea dis-de-dimineață, ora 5:30, cu autocarul. M-am trezit super fresh, la ora 04:00, cu ditamai luna aproape plină luminându-mi fața. Oare de la anticiparea traseului sau de la lumina blandă m-am trezit așa de bine :D?  Mi-am băut cafeaua și am plecat spre locul de întâlnire cu primul metrou al zilei. Care surprinzător nu era gol 🙂

În autocar am avut loc berechet pentru o sesiune suplimentară de odihnă, astfel încât am ajuns în Curmătura Vidruței – locul de plecare în traseu – cu bateria încărcată. Am făcut ultimele pregătiri și am început traseul lin, în monom,  cu o urcare prin pădure. Încă de la început avem parte de zăpadă destul de mare – și mă întreb dacă așa o să fie până sus sau o să avem noroc de câteva flori primăvăratice. Tare aș vrea să văd niște brândușe 🙂

• 

• 

După ce am ieșit în gol alpin mi-am dat seama că visul meu înflorat va rămâne deocamdată la stadiul de vis. Stratul de zăpadă ajunge uneori până la genunchi și cu cât urcăm, cu atât crește și el. Eh… asta e! Nu primeșți întotodeauna ceea ce vrei, însă te poți bucura de ceea ce ți se oferă. Iar noi avem în față un peisaj superb de iarnă, scăldat în raze de soare și senin. E minunat!

• 

• 

• 

• 

• 

Traseul nu este greu deloc – sunt doar câteva porțiuni de urcuș mai susținut, între care se întinde poteca lină de creastă. Ce ne-a dat nou bătaie de cap (la propriu!) a fost vântul. Când pornea câte o rafală, simțeam toate gradele cu minus pe toate porțiunile de piele nemângțiate de un windstopper. Iar când intra și soarele în nori, bum! Temperatura resimțită scădea mult sub zero. Cred că timpul de aici nu a aflat că mai jos e primăvară 🙂

• 

• 

• 

• 

După o scurtă urcare pe platou, am ajuns pe vârful Fratoşteanu Mare (2.055 m) – moment în care s-a deschis și panorama la 360 de grade. Și se vede atât de frumos de aici! Nu mai știam în ce parte să îmi întorc privirea, că peste tot era la fel de spectaculos! Toate crestele erau înzăpezite, așa că pe fundal se conturau valuri de alb ce-și împleteau vârfurile cu norii la fel de albi. Un joc de albastru, luminos și vânt ne înconjura din toate părțile, iar noi nu știam ce să facem: să mai rămânem, să admirăm toată frumusețea? Sau să coborâm, până când nu ajungem statui de gheață =))))?

• 

• 

• 

• 

Întoarcerea a fost pe același traseu, cu o scurtă abatere până la un punct de belvedere, de unde am putut admira lacul Vidra. Când am ajuns înapoi în Curmătura Vidruței, unde nu mai era deloc vânt și zăpadă, era că și cum m-aș fi întors dintr-o călătorie într-un trecut iernatic. Am lăsat în urmă zăpada și am revenit la soare, căldură și promisiunea unor brândușe pe lângă o potecă montană. În curând 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

 Informaţii traseu

Când: aprilie 2021

Durată: 1 zi

Munţii: Latoriței

Traseu: Curmătura Vidruței (1.571 m) – Vf Fratoşteanu Mare (2.055 m) – Curmătura Vidruței

Durată: 4h  20min , cu toate pauzele incluse

Lungime: 7.4 km

• 

Traseu detaliat

(nemarcat) Curmătura Vidruței – Vf Fratoşteanu Mare: 2h, 3.3 km

(nemarcat) Vf Fratoşteanu Mare – Punct de belvedere – Curmătura Vidruței: 2h 20 min, 3.1 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este nemarcat!

Topografie: noi am mers  tot traseul pe zăpadă.

Vegetație: Prima parte a traseului şerpuieşte prin pădure. După care se iese în gol alpin, unde sunt copaci sporadici.

Surse de apă: nu am identificat surse de apă.