Hoinareala 2015 – ziua 11– Strasbourg
- ianuarie 02, 2017
- by
- Visinescu Cati
Prima zi după aventura munțomănească din Alpii Italieni… și mai avem încă 2 zile de vacanță la dispoziție. Două zile în care ne putem plimba unde vrem noi. Și unde să mergem? Păi dacă tot suntem în Elveția ….. ce ar fi să dăm o fugă până în Franța, din nou :)))? Strasbourg-ul este relativ aproape și având încă mașina la dispoziție, putem ajunge chiar repede. Ce contează încă 500 de km la bord, la câți am făcut până acum? Să purcedem, mergem în orașul parlamentului european 🙂
__________________________________________________________
Când: iulie 2015
Unde: Strasbourg, Franta
Parteneri de tură: Radu
Transport: autoturism şi perpedes
Cazare: Zurich, Elveţia
Highlights: Catedrala Strasbourg de Notre Dame, La Petite France
Ȋn câteva cuvinte: catedrală mega-wow!, căsuţe colorate, podul acoperit, panorama oraşului Strasbourg
__________________________________________________________
Drumul a fost relaxant și plăcut. Autostrăzi ca în palmă, nici un fel de control la graniță, oameni civilizați, rezervor aproape plin. Asta până când am ajuns pe centura orașului .. și brusc m-am simțit ca acasă. O aglomerație de puteai să lași mașina acolo, mergeai la prima benzinărie și beai o cafea, iar la întoarcere totul era nemișcat. Multe, multe mașini… dar și mai multe tiruri. De plictiseală m-am apucat să citesc plăcuțele de înmatriculare, să văd de unde sunt. În jumătate de oră cred că am putut identifica cel puțin 12 țări, printre care și a noastră. Și uite cum realizezi că lumea este mică, foarte mică de fapt 🙂
După ce am reușit (într-un final!) să intrăm în oraș, acum avem provocare în a găsi loc de parcare. Pentru că peste tot este full! Ne-am învârtit pe niște străduțe de nu știu câte ori pentru a găsi un loc. Și că totul să fie “frumos” până la capăt, parcarea e destul de scumpă (cred că 2,5 franci pe oră) și trebuie să introduci banii fix. Ne-am căutat prin toate cotloanele hainelor de monede :)))
De unde am lăsat mașina și până în centru am avut de mers cam un sfert de oră. Am lăsat indicatoarele să ne îndrume și am ajuns pe malul Rinului, unde am descoperit aceleași căsuțe frumos colorate atât de specifice Colmarului. Din loc în loc malul era decorat cu o mulțime de flori frumos colorate, ce contrastau extrem de frumos cu apa. Parcă e un mic paradis francez 🙂
Primul obiectiv turistic în care ne-am dus a fost biserica Sf Thomas. Frumoasă, înaltă, cu o energie blândă. Și de aici pașii ne-au purtat către o piață mare și deschisă, cu aceleași căsuțe colorate. Căutam Catedrala, știam ca trebuie să fie pe undeva prin zonă, doar că nu reușeam să îmi dau seama, nu vedeam dincolo de toate clădirile din zonă. Așa că am apucat în direcția unde am văzut multă îmbulzeală, ajungând pe o străduță plină ochi cu tarabe de suveniruri. Ok, înseamnă că trebuie să fie prin … și am amuțit, deîndată ce am ridicat ochii. La capătul aleii am dat ochii cu cea mai frumoasă și înaltă catedrală pe care am văzut-o până acum. La propriu, am rămas blocată în mijlocul străzii pentru câteva secunde! E…. fantasticăăăă!
Și pe cât de impunătoare e pe dinafară, pe atât de frumoasă e la interior. Am petrecut aproape o oră în “Wow!”-uri, “Aăăăăă…….”-uri și “Doamne,cât de fain e aici!”-uri. Nu degeaba este una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Europa! Dacă puteți ajunge aici, va recomand din toată inimă să mergeți să o vedeți. Merită fiecare secundă 🙂
M-am lăsat cu greu desprinsă de acolo, dar știam că trebuie să mai ajung și în alte locuri. Strasbourg-ul mai are locuri frumoase de descoperit și vreau să le văd 🙂 Unul din ele, de exemplu, este palatul Rohan, aflat într-o laterală a catedralei. O clădire destul de mică, semăna mai mult a conac, însă foarte bogat ornamentată. Înăutru erau multe expoziții, însă niciuna nu ne-a atras atenția în mod direct. Așa că am preferat să dăm câteva ture prin curtea interioară.. și cam atât 🙂
De la catedrale și palate am plecat spre una din destinațiile principale turistice ale Strasbourg-ului: La petite France. Un cartier cu alte căsuțe colorate – un fel de Colmar mai mic. E la fel de frumos, de estetic, de plin de istorie. E foarte fain că o parte din cartier este pe malul unui râu, și ne-am putut plimba în voie. Ah, unde e rochia de epocă :)))?
Ultimele două destinații ale zilei sunt situate la câțiva zeci de metri una de cealaltă: Podurile Acoperite (The covered bridges) – poduri peste Nil acoperite, în interiorul cărora veți regăsi expoziții de sculptură – și Vauban Dam – o clădire de pe acoperișul căruia puteți vedea o panoramă frumoasă asupra orașului.
Și cam asta a fost scurta incursiune în Strasbourg. Nu puteam să plec fără a-mi lua ceva bun, așa că m-am delectat cu o delicioasă înghețată de caramel sărat, savurând-o până la mașină. Și am făcut cale întoarsă spre frumoasă Elveție, unde mai avem doar o zi de stat. Mâine e ultima zi de vizitare și hoinăreală 🙂