Slovacia 2017, ziua 1 – Castelul Spis si Cimitirul Simbolic de pe malul lacului Popradské
- august 28, 2017
- by
- Visinescu Cati
Asta este cea de-a doua ieșire montană în afara țării de anul ăsta – și la un interval extrem de scurt! După aventura aniversară din Bosnia, când am urcat pe Vf Maglic(acoperișul țării), acum am ocazia să mai cuceresc un alt acoperiș – Vf Rysydin Polonia. O să fie un țur de forță de trei zile – venit, urcat, coborât, plecat – și sper să merite cele multe zeci de ore pe autocar :))))) Până acum însă nu am întâlnit munte pe care să îl regret că l-am urcat, așa că ….. hai cu plecarea, hai cu somnul de frumusețe pe scaune :))) Mi-am făcut antrenamentul acum 2 luni de zile, acum dau examenul =))) __________________________________________________________
Când: iulie 2017
Unde: Slovacia, tranzitare prin Ungaria
Parteneri de tură: multă, multă lume 🙂
Transport: autocar
Cazare: hotel Popradské pleso, Slovacia
Highlights: castelul Spis, cimitirul simbolic
Ȋn câteva cuvinte: 16 ore pe autocar, un super castel, plimbat pe malul lacului în ploaie, cimitirul simbolic
__________________________________________________________
Plecarea a fost într-o joi, după orele de muncă. Zi în care am sărit toată ziua în sus, ca un titirez pe arcuri, abia așteptând ora la care să mă urc în autocar și să pornim spre zări îndepărtate. Și ora aceea a venit! Mi-am pus bagajul la cală, mi-am găsit un loc la geam în autocar (țelul meu era să am pe ce să prijin perna, pentru a putea dormi cât de cât comod) … și am plecat! Slovacia, here we come!
Noaptea a trecut destul de greu, mai ales că majoritatea drumului prin România a fost însoțit de ploaie torențială. Așa așa, să îi toarne aici toată ploaia, pentru a avea vreme bună pe munte 😀 Am încercat să dorm, uneori mi-a reușit, uneori nu. Cert e că dimineața m-a prins super somnoroasă și moţăitoare. Nici chef de citit nu aveam, așa că mai trăgeam din când în când câte o ațipeală. Timp e berechet 😀
Am trecut granița la unguri și ne-am înscris în linie dreapta, pe autostradă, spre Slovacia. Nu am avut parte de cine știe ce peisaje (mergând numai pe autostradă), dar am văzut o căprioară într-un lan de ceea ce părea porumb și niște păsări albe și grațioase, ce aduceau cu egretele. O minunăție 😀
Pe negândite și nesimțite am trecut și granița la slovaci. Eh, aici deja încep să se schimbe peisajele – multă verdeață, multe clădiri… și soare, ceea ce e bine!
Prima oprire oficială în Slovacia o facem pentru vizitarea castelului Spis – o adevărată fortăreața cocoțată în vârful unui deal. Plătim biletul și începem să ne plimbăm pe străduțele înguste, pavate cu piatră cubică. Castelul e foarte fain și nouă ne-a luat cam o oră și jumătate să îl vedem – cu tot cu vizitarea subsolului (unde sunt mai mult expoziții sau diverse camere amenajate în stil medieval), urcatul în turn și așteptatul la coadă pentru urcarea în turn :))) Dar a meritat fiecare moment, panorama de aici este fantastică! Se poate vedea până hăt departe, se pot admira satele, dealurile, munții … și furtuna care venea spre noi cu pași rapizi. Oare o să ne prindă? O să aflăm cât de curând 🙂
Ca și tip: luați-vă o bere locală de la magazin, ieșiți pe terasă de unde se coboară în curte și admirați popândăii ce mișună pe pajiște. E așa de fain :))))
Am avut noroc – ploaia a început exact când am urcat noi în autocar. Și în ropote de ploaie am plecat spre destinația finală, casa noastră pentru următoarele două zile și locul de unde vom porni traseul spre Vf Rysy – hotelul Popradské Pleso, aflat pe malul lacului cu același nume. Încă de pe drum am avut posibilitatea să fac cunoștință cu masivul Tatra, ce se ridica la orizont ca un pieptene aspru de piatră – acolo o să mergem noi mâine! Abia aștept!
Am lăsat autocarul jos la baza muntelui, într-o parcare amenajată, ne-am luat toate bagajele și am luat-o la pas către hotel – avem de mers 4 km pe drum asfaltat.Era destul de greu de urcat – aveam doi rucsaci și începuse și să plouă, însă peisajul muntos ce se contura la fiecare pas mă făcea să admir mai mult și să mă plâng mai puțin. E fantaaastic! Atât de colțuroși, de ascuțiți, de zimțați – Tatra sunt minunați!
Locul nostru de cazare este o cabană extrem de cochetă și de mare, amplasată exact pe malul lacului. Un fel de Balea autohton, dar next level – cu terasă, cantină, magazin, dușuri, baie și camere foarte faine. Eu sunt cazată undeva la etajul 1, într-o cameră cu 8 paturi. Sper să nu sforatie nimeni prea tare :)))
Am stabilit ședința tehnică undeva în jurul orei 20. Mai aveam cam o oră și jumătate până atunci, timp în care nu doream să dorm. Noroc cu o prietenă ce a spus ca vrea să meargă la Cimitrul Simbolic, aflat de partea cealaltă a lacului. Uu, vin și eu, vin și eu!
De la cazare până la cimitir se fac 20 de minute în mers lejer. Se înconjoară lacul, se urcă un pic prin pădure … și dintr-o dată parcă ajungi în altă lume. Multe plăci, multe cruci, multe monumente ce amintesc de oamenii care au pierit făcând ceea ce probabil le plăcea cel mai mult – să fie pe munte. Era o tăcere sacră, solemnă, întreruptă doar de răpăitul timid al ploii pe coroanele copacilor. Parcă și cerul îi plângea… În momente de genul ăsta înveți să apreciezi mai mult viața, să te uiți înspre tine și să te bucuri de cine ești și pe cine ai alături, că va veni o zi în care vei fi doar un nume pe o placă și o amintire în sufletele unor oameni…
Am plecat de acolo cu sufletul plin de smerenie și mult mai mult respect pentru munte.Și cu promisiunea făcută mie însămi că mâine o să fiu atentă la traseu.
Ședința tehnică a fost scurtă și la obiect. S-au menționat programele pentru ambele grupuri – cel care merge pe Rysy și cel care va urca pe Gerlachovský, s-au dat ultimele indicații și s-au schimbat numere de telefon. O fată întreabă de unde poate cumpăra o hartă. Organizatorul inceara să afle de ce are nevoie de hartă, atâta vreme cât merge cu un ghid. Răspunsul a fost bestial:
– Păi și ce facem în cazul în care leșină ghidul? Să avem și noi o hartă, să știm pe unde să ne întoarcem!
Asta o să rămână fraza excursiei – dacă leșină ghidul =))))?
Seara am petrecut-o în sala de mese, la socializare, jucând Les Lapins Cretins (brusc toți știam franceză =)))) și delectându-ne cu Tatratea, un lichior de diferite grade de alcoolemie și arome. Eu eram înnebunită după cel de cocos, de 22 de grade.O bunătateeeee!
Pe la 22 ne-am retras glorios în camere, să ne facem rucsacii și să ne odihnim pentru traseu. Ne așteaptă un vârf … în vârf de munte 🙂
Informații utile:
Taxa intrare castel Spis: 6 euro
Traseul București – hotel Popradské pe Google Maps: