Slovacia 2017, ziua 3 – Pestera de gheata Dobsinska si lungul drum spre casa
- septembrie 19, 2017
- by
- Visinescu Cati
Ultima zi a aventurii noastre din Slovacia este dedicată întoarcerii în Bucureşti, urmând aproximativ acelaşi drum ca la dus. Ȋncă …. multe ore pe autocar, dar hei, am experienţă de alaltăieri :))) Sper să ajungem la o oră decentă, să am timp suficient să mă pregătesc pentru ziua de luni, când începe o nouă săptămână la job. Asta depinde şi de cât de mult ne întindem să vizităm singurul obiectiv de pe listă – o peşteră de gheaţă. După căldura de pe vârf, merge un pic de răcoreală 😀
_________________________________________________________
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: mulți oameni frumoși din toate colțurile ţării 🙂
Țară: Slovacia, Ungaria, România
Highlighs: peşteră, răcoareeee!
Ȋn câteva cuvinte: gheţar subpământean, ajuns la 6 dimi în Bucureşti 😀
__________________________________________________________
Plecarea dis de dimineaţă, nu înainte de a face renumita fotografie de grup şi a ne lua la reverede de la acest loc magnific ce ne-a fost casă aproape două zile. Mie mi-a plăcut extrem de mult (cu tot cu incidentul de ieri), şi aş reveni oricând aici pentru a încerca un nou traseu în aceşti munţi minunaţi!
Am făcut aproximativ o oră de la hotel până în parcare, mergând lejer. Şi nu ştiu cum se face, dar parcă bagajele sunt mai grele ca la urcare, deşi am scăpat de o groază de mâncare şi un litru de apă :))))) Eh, poate sunt eu ceva mai obosită. Noroc că am avut o prietenă cu care am stat la sporovăială toată coborârea – despre călătorii, mare, maratoane, antrenamente şi alte chestii adventureşti. Ce bine e când dai de oameni ca tine!
Din parcare până la peşteră am făcut aproximativ o oră şi jumătate. Coborâm din autocar şi ajungem lângă panoul indicator, ce ne anunţa că mai avem jumătate de oră de mers… în urcare prin pădure. Ah, se pare că diferenţa pozitivă de altitudine se ţine după noi! Dar şi nouă de place =)))
Ȋntr-adevăr, traseul porneşte printr-o pădure deasă, prima dată în linie dreaptă, după care urcă în zig-zag un deluleţ. Floare la ureche – 1 km de mers şi 130 m diferenţă de altitudine. Dar se resimte un pic (de tot!) după tura de ieri 🙂
O dată ajunşi la casa, pregătim banii. Biletul de intrare costă 8 euro/persoană, iar taxa foto e 10 euro. Destul de scump! Dar dacă tot suntem aici … sper să merite 🙂
Am fost nevoiţi să aşteptăm jumătate de oră, să se termine turul celor de dinaintea noastră (în peşteră se intră doar la ore fixe, indicate pe un panou electronic). Cu câteva minute înainte de intrare se deschide larg uşa de acces şi încep să iasă oamenii, moment în care pe noi ne izbeşte un val de răcoare aproape înghetat. Brrrrr, intuiam că o sa fie frig, dar parcă nici aşa :))))) Am polarul la mine, şi mai-mai că aş da o fugă înapoi să îmi iau buful şi mănuşile! Sper să nu devin o statuie de gheaţă =)))
Pentru a intra în peşteră se coboară nişte scări, se trece de niste pasarele.. şi bine am venit în Regatul Ȋnghetat! Pasarelele de metal ne poartă şi ne coboară şi mai adânc în inima Pământului, până într-un punct în care o putem vedea – întinderea imensă de gheaţă. Gheaţă la stânga, gheaţă la dreapta, gheaţă deasupra, gheaţă dedesubt! Peste tot alb şi rece 🙂
Nu am înteles aproape nimic din explicaţiile ghidului nostru, însă am rămas impresionată de ce a putut crea natura în acea peşteră. Stalagmite şi stalactite de gheaţă, blocuri imeeense înghetate ce ocupau aproape toată suprafaţa peşterii uneori, formaţiuni complexe şi extrem de mari – de la piramide la castele şi coloane. O splendoare 🙂
Am plecat de acolo extrem de răcorită (şi fericită). Uite că am avut parte, în aceeaşi excursie, de caniculă şi gheaţă, înălţime şi adâncime, căldură şi răcoare. Toate într-un echilibru perfect 🙂
Eh, şi de aici a urmat lungul drum spre casă. Extrem de lungul drum spre casă! Şi spun asta deoarece deşi în mail-ul de organizare se specifica ora de ajungere în Bucureşti ca fiind 22, am ajuns în capitala undeva în jurul orei 06 dimineaţa. Adio somn de frumuseţe, adio desfăcut rucsac! Mă bucur că ne-am întors în timp util pentru a merge acasă, a face un duş şi a pleca spre muncă. O să fiu zombi azi în întâlnirile cu clienţii, dar nu contează aşa de mult. Cine a fost în Tatra în weekend :D? Cine, cineee?
Postări asemanătoare
O zi în Bulgaria: Balchik şi Cap Kaliakra
mai 11, 2023
Escapadă de o zi în Bulgaria – 3 peşteri de poveste
august 09, 2021
2 Comentarii
Unknown
19th sept. 2017 - 7:57 pmsemana mult cu ghetarul Scarisoara de la noi, nu?
Cati :)
20th sept. 2017 - 6:49 amInca nu am ajuns la Scarisoara 🙂