Leaota cu de toate – prieteni, fulgere, vant, ploaie si grindina
- iulie 16, 2018
- by
- Visinescu Cati
Știți vorba aia – bine faci , bine găsești? Sau ce semeni, aia culegi? Ei …. Bine, o să am ocazia să testez un traseu remarcat de mine și Asociaţia Oxigen acum 2 ani de zile, în munții Leaota. La invitația unui prieten drag, Deni Billy, m-am alăturat grupului creat de el pentru o tură memorabilă în acest masiv. Și o parte din traseul propus include exact porțiunea marcată de echipa din care am făcut și eu parte (ah, ce amintiri de Picasso și Rembrant cu pensule grosolane îmi revin în memorie! Toți aveam “aere” de pictori cu găletușele și mănușile din dotare :))), respectiv porțiunea dintre Vf Leaota și bifurcaţia cu drumul forestier ce coboară până la cantonul Făgețel. Să vedem în ce stare mai e lucrarea de artă :))
__________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: oameni cunoscuţi (Deni, Liviu, Mery, Ioana) şi necunoscuţi
Traseu: Canton Făgețel (Valea Bădenilor) – stână – creastă – Vf Leaota (2.133 m) (marcaj bulină albastră, durată traseu 5h 30 min, lungime traseu 9 km)
Vf Leaota – drum auto (până la bifurcaţia cu drumul forestier) (marcaj cruce albastră, lungime traseu 3 km, durată traseu 45 min)
Bifurcaţie – drum forestier – Canton Făgețel (nemarcat, lungime traseu 11.9 km, durată traseu 2h 45 min)
Model traseu: circular
Punct plecare: canton Făgețel
Punct sosire: canton Făgețel
Dificultate traseu: mediu, din prisma lungimii şi a porţiunii de început
Durată totală traseu: 9 h, cu pauze incluse
Lungime traseu: 23.9 km
Altitudine minimă/maximă: 886 m (canton Făgețel)/ 2.133 m (Vf Leaota)
Urcare/coborâre: +1.600 m/ -1.600 m
Stare marcaj: bună, atât ca poziţionare, vizibilitate şi frecvenţă. Porţiunea de nemarcat este pe drum, nu vă puteţi pierde.
Surse de apă: la începutul traseului este un râu imediat după ce se trece podul, acelaşi pe care îl veţi întâlni şi la final. Ȋn creastă nu sunt surse de apă.
_____________________________________________________________
Plecarea dis de dimineață, cu mașinile personale, din București. Reuniunea cu tot grupul a fost la intrare pe Valea Badenilor, după care ne-am deplasat în coloană până la Canton Făgețel. Ne-am echipat de traseu (sau dezechipat, în cazul meu, deoarece îmi luasem o groază de haine groase pe mine și afară era super cald!) și am plecat voinicește pe drumul neasfaltat ce șerpuia spre munte. Avem mult de mers, să îi dăm bătaie!
La pod am făcut dreapta (hei, uite plăcuțele montate de noi! Încă rezistă!) și începem să urcăm destul de abrupt, prin pădure. Și urcăm, și urcăm… nu mi-am imaginat vreodată că Leaota poate avea și trasee de genul ăsta, la ce lină și golașă e creasta! Dar hei, fiecare munte cu surprizele sale 🙂
După o transpirare pe cinste și doi coți de limbă scoasă am ieșit și noi într-un luminiș. Ah, și ce panoramă frumoasă este la orizont! Așa parcă mai merge să urci, cel puțin ai la ce clăti ochii! Am făcut un scurt popas de hidratare/îndulcire și am luat-o din loc. Vârful încă nu se vede, deci mai avem de mers!
Următorul popas l-am făcut la o stână părăsită, ce ne anunța că mai sunt aproximativ 2 ore până în creasta principală. Și ia uite ce pantă frumoasă avem de urcat până acolo! Hai să mai luăm o îmbucătura de ceva dulce, să mai prindem energie 😉
Când am plecat de la mașini, vremea era superbă – soare peste tot, nici urmă de nor sau de vânt. Pe măsură ce urcam însă, norii ne împresurau din spate și din partea stângă. În dreapta era o vreme genială, încât îi invidiam pe cei care au avut inspirația să dea o fugă în Crai în weekendul ăsta. Au parte de o super seninătate! Pe noi însă a început să ne ia ploaia la alergat. Prima dată am văzut fulgere pe culmea vecină. Apoi a început să toarne – tot pe versantul alăturat. Ploaia s-a răspândit și a cuprins toată valea de unde am venit noi. Ne-a speriat de câteva ori, scuturând norii exact deasupra noastră, cât să ne facă să credem că se joacă de v-ați udatelea cu noi. Dar ce naivi am fost! Exact când am crezut că am scăpat de ea, a venit cu toată forța, dând drumul la robinet mai ceva că Niagara la viitură. Și nu a venit singură, nuuuuuu! Și-a adus și prietena grindină – mai timidă ea, dar prezentă. Abia dacă am avut timp să îmi pun hainele de ploaie! Și pentru că îi dădea super des, am căutat adăpost – și ne-am pitit între jnepeni. Stăteam că niște statui și așteptam să se oprească din turnat =)))
Spre norocul nostru toată povestea a durat cam un sfert de oră – suficient cât ne bage niște apă pe ici pe colo. Ploaia a mai încetat, însă fulgerele nu. Din când în când le mai vedeam/auzeam spintecând aerul exact pe unde trebuia noi să ne întoarcem. Sper doar să le dea repede pe toate și să se mute :)))
Când am ajuns în creastă ne-a luat vântul în primire. Un vânt super rece și tăios, care combinat cu ploaia și grindina ușoară te biciuia le pielea goală. Mi-am acoperit fața cum am putut, însă tot nu a fost de ajuns – pielea de sub ochelari nu am cum să o protejez :))) Iar ochelarii deveniseră aproape inutili, la cât de uzi și de plini de gheață erau. Pfuai, e tura de revelion reloaded =))))
![]() |
(C) Liviu Ghita |
Când am ajuns în vârf, aproape că a trebuit să mă țin de stâlp, să nu mă zboare de acolo =)))) Am reușit cu chiu cu vai să fac o fotografie (observați ce husă puffy am la rucsac :D!) și am plecat în secunda doi – cel puțin lăsăm ploaia în spate și nu ne mai biciuia tenul. I-am dat cât am putut de repede la vale, să scăpam de vânt, fulgere și udătură. Pentru că la munte nu ai nevoie de peeling, murare și flash-uri fără poze =))))
La coborâre am avut ocazia să testez traseul marcat de mine acum doi ani de zile. A rezistat destul de bine! Sunt unele semne care au început să se decojească, dar sunt încă vizibile și observabile de la o distanță considerabilă. Good job, guys! Mai vin în inspecție și peste 3 ani, să vedem dacă totul este ok 🙂
Coama ne coboară până pe un drum neasfaltat, pe care îl urmăm până la intrarea în pădure. Eh, și de aici începe coborârea! Știam că drumul ăsta forestier este super luuuuung și că de data asta o să fie nevoie să îl parcurgem ad bocanc, dar speram că memoria mea să fie mai estompată și să fie de fapt mai scurt. Dar de unde! Coboram, coboram… băi, și parcă nu se mai termina! De fiecare dată spuneam că următoarea curbă este ultima, și de fiecare dată nu era așa :))) Am mers atât de mult, încât și ploaia ne-a găsit din nou =))))
Când am ajuns din nou la pod, m-am ciupit să nu cred că visez! Yaaay, am terminat traseul! Ne-am băgat la adăpost și am scos repede ceva să mănânc, deoarece îmi era super foame. Și nu am putut să iau ceva până acum, că ajungea supă la mine în gură :)))) Aveam un sandviș, iar o colega scosese niște roșii cherry. Îmi era poftă, așa că am rugat-o să îmi dea și mie o …. și aici mi s-a blocat mintea. Nu îmi mai aduceam aminte cum le spune la …. ah, se pare că mi-a intrat apă la circuite! Nu am vrut să laș propoziția neterminată și poftă nesatisfăcută, așa că am continuat :” Dă-mi și mie niște din alea mici și roșii!” Instantaneu am izbugnit amândouă în râs =)))
După ce ne-am întorc cu toții din traseu am făcut o poză (așa murăţei cum eram) și ne-am urcat în mașini, cu destinația cazare. Stăm la o pensiune undeva într-un sat din apropiere. Camerele erau drăguțe, doar că .. brrr, dar frig mai e în ele! Și o apă în ton cu răceala din camere curgea la robinet. Am rugat gazda să dea drumul un pic la centrală, dacă nu vrea să aibă că oaspeți o ceată de stane de gheață. Și ne-a îndeplinit rugămintea. Să vă spun că am stat o oră lipită de calorifer … dar cred că intuiți deja =))
Seara am mâncat o ciorbă caldă (miaaam, căldură!Uscat! Răsfăăăţ!) și apoi am pus-o de o chităreală între prieteni. Am cântat și eu și Billy până în jur de ora 22, când mai toată lumea și-a exprimat dorința de a merge la odihnă. O merităm din plin! Și mâine mai avem un traseu de făcut … să vedem dacă îl facem, la cum e vremea de capricioasă 🙂
Detalii tehnice:
Traseul pe hartă:
Traseul pe Google Maps:
Elevaţia traseului:
7 Comentarii
Deni Billy
17th iul. 2018 - 5:06 pmM-am bucurat si inseninat cand ti-am citit postarea: Cati si a ei “Chitara Calatoare” continua povestea !
Iti multumesc ca ti-ai facut timp ca noi toti sa rememoram trairile de atunci. Tinem aproape pentru alte aventuri !
Cati :)
18th iul. 2018 - 6:06 amSi eu ma bucur ca m-ati luat cu voi, a fost o tura de pomina! Asa cum sper sa fie si cele viitoare 😀
Radu Pușcarciuc
26th iul. 2020 - 2:20 pmPot să înțeleg că ați parcurs drumul de la Bădeni la Cantonul Făgețel cu mașinile, „coloana” despre care vorbiți fiind de mașini și nu un … șir indian de indivizi ?! Cu alte cuvinte, nu există vreun impediment privind accesul cu mașinile pe drumul forestier respectiv !?
Mulțumesc !
Visinescu Cati
27th iul. 2020 - 6:33 amBuna Radu,
Noi am mers cu masinile pana la cantonul Fagetel. Am parcat undeva in zona si de acolo am pornit in traseu.
Radu Pușcarciuc
10th aug. 2020 - 7:32 pmMulțumesc, nu doar pentru răspuns, ci și, mai ales, pentru conținutul aerticolului tău, care mi-a fost de mare folos; pe baza descrierilor tale am putut realiza și eu traseul făcut de voi ! „Frumos” a fost și faptul că am avut parte cam de aceleași condiții meteo !
Visinescu Cati
8th sept. 2020 - 9:09 amCu mare, mare drag! Asta este si motivul pentru care scriu – sa inspir si alti oameni sa isi urmeze pasiunea pentru calatorie! La cat mai multe iesiri 🙂
Cum putem ajunge (eventual, cât mai repede) pe Vârful Leaota ! | Munte si flori
29th sept. 2020 - 7:45 am[…] 1 km de Cantonul Andolia. O descriere a traseului, însoțită de fotografii, poate fi citită și aici […]